Când Chrissy a deschis din nou ochii, s-a trezit într-o altă cameră. În timp ce se ridica nervos și stângaci în pat, imaginea lui Nathaniel, care stătea cu ochii închiși pe scaunul de lângă pat, i-a atras brusc atenția. În același timp, un parfum dulce și subtil a invadat camera, determinându-l să-i simtă imediat prezența.

Oare acesta era dormitorul acestui bărbat?

Negarea – “Nici vorbă” – și afirmarea – “Absolut!” – se ciocneau cu înverșunare în mintea lui. Chrissy stătea așezat pe pat, privind în tăcere chipul bărbatului pentru o lungă perioadă de timp. Obrajii acestuia, sub genele lungi, păreau cumva mai slabi decât înainte. Trăsăturile ascuțite ale feței sale erau și mai pronunțate în umbrele distincte. Buzele lui groase erau strâns lipite una de alta, conferindu-i o expresie posomorâtă, dar contrastul roșului cu pielea lui palidă îi dădea un aer oarecum seducător.

Pe fruntea lui, de obicei impecabilă, îi cădeau câteva șuvițe de păr. Cămașa albă care îi atrăsese atenția era, de asemenea, șifonată. Acest aspect neașteptat de dezordonat îl determină pe Chrissy să se simtă neliniștit.

Oare a așteptat până se trezea? Chrissy scutură din cap și își puse amintirile cap la cap.

Amintirile îi erau fragmentate, dar avea o idee generală despre ce i se întâmplase. Poate că tocmai pentru că era atât de epuizat, atât mental, cât și fizic, nu ar fi visat brusc la copilăria sa și nu ar fi avut o criză, arătând atât de dramatic.

Da, și chiar în fața acestui bărbat.

Tocmai când era cufundat în gânduri, genele lui lungi au clipit ușor, iar apoi bărbatul și-a deschis încet ochii. Pupilele lui violete au ieșit la iveală și au cercetat încet împrejurimile, ca și cum ar fi evaluat situația, apoi s-au oprit imediat ce au întâlnit privirea lui Chrissy.

Multă vreme, s-au privit pur și simplu unul pe celălalt în tăcere. În acel moment, părea că întreaga lume se oprise. Niciunul nu a vorbit, de parcă ar fi vrut ca această tăcere să dureze pentru totdeauna.

– Cum te simți?

Nathaniel era primul care a rupt tăcerea. Vocea lui era răgușită, de parcă ar fi tăcut mult timp, făcând o scurtă pauză înainte de a continua. Chrissy și-a coborât involuntar privirea, apoi a încremenit când a văzut bandajele înfășurate în jurul mâinii și brațului său. Imediat după aceea, amintiri fragmentate i-au inundat mintea.

– Dă-mi drumul, lasă-mă să plec!

– Stai, oprește-te! E periculos!

Nathaniel țipă la Chrissy în timp ce acesta urla și se zbătea să scape de el, iar sunetele haotice care au urmat erau…

– Am… spart fereastra?

În loc să răspundă, contraîntrebarea băiatului îl determină pe Nathaniel să-și încrunte ușor sprâncenele. Părea nemulțumit de reacția lui Chrissy, așa că a rămas tăcut o clipă înainte de a vorbi din nou.

– Era doar un accident.

Auzind răspunsul, își dădu seama că întrebarea lui era greșit pusă. Apoi, Chrissy a pus o altă întrebare.

– Brațul acela… e rănit din cauza mea?

Nathaniel a rămas din nou tăcut în fața întrebării pe care Chrissy i-o adresase cu sprâncenele încruntate, dar de data asta nu atât de mult timp ca înainte.

– Ți-am spus că era un accident.

Era același răspuns vechi. Chrissy nu se putu abține să nu suspine ușor, cu inima grea, când își dădu seama că provocase o adevărată încurcătură. Nu-și imaginase niciodată că va trebui să-i ceară scuze acestui bărbat, dar de data asta nu avea altă soluție.

– Îmi pare rău.

În timp ce se chinuia să rostească acele cuvinte, Nathaniel privea intens în jos. Chrissy încercă să-i evite privirea și adăugă încă o scuză.

– Chiar acum… am avut un coșmar și nu gândeam limpede. Îmi pare rău, o să curăț mizeria…

– S-a rezolvat totul.

Nathaniel îi întrerupse dur cuvintele care îi ieșeau cu greu. Văzându-l pe Chrissy încremenit și privindu-l fix, el continuă să vorbească cu vocea lui firească, lipsită de emoție.

– Toate consecințele au fost rezolvate, nu trebuie să-ți faci griji pentru nimic.

Vrea să spună că o scuză e de ajuns? Sau vrea să spună că am alte lucruri de făcut?

În timp ce eu eram confuz și nu înțelegeam, Nathaniel a luat cuvântul.

– Vrei ceva de mâncare? Eu mor de foame.

– Poftim?!

Schimbarea bruscă de subiect l-a lăsat pe Chrissy mut. În fața privirii întrebătoare a lui Chrissy, Nathaniel a adăugat firesc o altă remarcă.

– Vino jos.

Chrissy nu a putut decât să privească cum bărbatul s-a întors și a plecat după ce a lăsat în urmă o singură poruncă, fața lui arătând încă o expresie de uimire , neînțelegând ce se întâmplase.

Chrissy coborî clătinându-se la parter și se îndreptă spre sufragerie. Pe măsură ce se apropia, un miros delicios îi pătrunse brusc în nări. Imediat, ochii i se măriră la vederea mesei mari, plină până la refuz cu mâncare. Pe farfurii se aflau două fripturi mari, fiecare cântărind cel puțin 400 de grame. Un bol uriaș era plin până la refuz cu salate de tot felul, de la omlete și ouă prăjite până la ouă fierte, nişte câteva din fiecare. Șunca era la fel de abundentă, de la cea bine prăjită până la cea în sânge, toate invitându-l să aleagă orice îi plăcea. La toate astea se adăugau diverse feluri de pâine împărțite în mai multe coșuri, lăsându-l complet copleșit de cantitatea uriașă.

– Ia loc.

Nathaniel i-a spus ceva lui Chrissy, care stătea acolo uluit, și-a turnat vin în pahar, apoi a repetat gestul cu paharul său. Chrissy a rămas în picioare, ruşinat, apoi s-a încruntat și l-a întrebat ce s-a întâmplat.

– N-ar trebui să mănânc pe podea? a întrebat el ironic, amintindu-și de o experiență amară din trecut, în timp ce Nathaniel se așeză pe scaun și zâmbi ironic.

– Dacă vrei, n-ai decât, dar ar fi foarte incomod.

Nu era ceva ce ar fi trebuit să spună persoana care îl forțase să facă asta. Lui Chrissy i s-a părut ridicol, dar, desigur, nu avea nicio intenție să mănânce pe podea, așa că a tras în tăcere un scaun și s-a așezat, aruncând o privire în lateral pentru a vedea că Nathaniel terminase de pus salata în castron și i-l întindea. Spre deosebire de Nathaniel, care i-l întinse cu o singură mână, Chrissy îl luă cu ambele mâini, ceea ce îl determină pe acesta să-și încrunte ușor sprâncenele. Desigur, faptul că mâinile lui Nathaniel erau mult mai mari era acceptabil datorită diferenței de constituție fizică. Dar chiar și diferența de forță îl determina să se simtă ruşinat. Chrissy a pus bolul pe masă într-o dispoziție nu prea bună și, în timp ce își punea legume în farfurie, a răsuflat brusc uimit, pentru că friptura din farfuria lui Nathaniel era acum doar o bucățică mică.

– Ai terminat deja de mâncat? E o bucată atât de mare!

Chrissy a scos pe gură întrebarea, iar Nathaniel a răspuns calm.

– Ți-am spus că mor de foame.

Chrissy îl privi cu ochii în gol în timp ce acesta tăia elegant ultima bucată de carne și o băga în gură. Abia atunci îi veni foamea, dar chiar și așa, nu avu curajul să mănânce celelalte două bucăți de friptură.

– Mănânci mereu atât de mult?

În cele din urmă, neputând să se mai abțină, Nathaniel a întrebat, în timp ce tăia friptura în două.

– Nu întotdeauna.

Văzând expresia sceptică a băiatului, de parcă ar fi întrebat: “Deci mănânci așa des?”, a adăugat el înainte de a-și pune o bucată de carne în gură.

– Mâncam mereu așa când eram adolescent.

Având în vedere fizicul impunător al lui Nathaniel, i s-a părut de înțeles. Această idee, însă, a dat naștere unei alte întrebări.

– Toată lumea din familia ta mănâncă așa?

Membrii familiei Miller au toți aproape 2 metri înălțime, sau cam atât. Având în vedere statura lor și faptul că sunt majoritatea bărbați, probabil că mănâncă atât de mult, ceea ce este normal. Așa cum se aștepta, răspunsul lui Nathaniel era destul de apropiat de ceea ce credea el.

– Ți-am spus, fac asta doar când mi-e foarte foame.

Nu e greu să-ți imaginezi familia Miller așezată în jurul unei mese pline până la refuz alături de cantități enorme de mâncare, mai ales dacă e vorba de băieți adolescenți…

– Mâncarea trebuie să fie destul de scumpă, nu-i așa?

După ce Chrissy a mormăit ceva fără să-și dea seama, Nathaniel a zâmbit brusc. A vorbi despre bani cu un Miller era ridicol. Tocmai când și-a dat seama cât de prostesc era, a intervenit brusc.

– Din fericire, tatăl meu se pricepe foarte bine să facă bani.

– Trebuie să fie vorba de mulţi bani, aşa e? a adăugat Chrissy sarcastic, iar, într-o reacție surprinzătoare, Nathaniel izbucni în râs:

– Ha, ha, ha!

Deși era luat prin surprindere de această situație fără precedent, își păstră zâmbetul vesel și îi vorbi băiatului.

– Da. Dumnezeu să binecuvânteze familia Miller.