Capitolul 43

Primul cadou

În după-amiaza următoare, un curier sosi la clinică.

– Wu Suowei este aici?

Wu Suowei s-a ridicat și s-a îndreptat spre ușă.

– Am un colet pentru tine. Te rog, semnează aici.

Wu Suowei a luat chitanța, nedumerit. Era într-adevăr pentru el, chiar și adresa era corectă. Pe podea erau cel puțin cinci cutii uriașe, ar fi încăput cu totul într-una din ele. Ciudat, nu comandase nimic pe internet, și nimeni nu-i spusese că ar urma să primească vreun cadou!

După ce au mutat cutiile înăuntru, Jiang Xiaoshuai a venit să-l ajute să le desfacă.

Când au deschis prima cutie, lui Wu Suowei nu i-a venit să creadă ce vedea.

Era plină cu lenjerie intimă, în toate culorile și toate mărcile posibile. Păreau trimise direct de la fabrică, cel puțin o sută de perechi. Jiang Xiaoshuai a inspectat ambalajele, toate erau de firmă, iar prețul unei singure piese valora cât tot ce purta Wu Suowei.

A doua cutie era plină cu haine și pantofi, de la cei de primăvară până la cei de toamna; a treia avea lenjerii de pat, pături, perne, covoare; a patra conținea tot felul de gustări, majoritatea de import, pe care Wu Suowei nici măcar nu le încercase înainte.

După ce le-a examinat pe toate, Wu Suowei și-a dat seama pe loc cine le trimisese.

Jiang Xiaoshuai s-a uitat la Wu Suowei cu un zâmbet șiret, simțindu-se brusc tentat să-l șicaneze.

– Spune-mi, fosta ta iubită a fost vreodată la fel de atentă cu tine?

Wu Suowei a rămas fără cuvinte. Yue Yue îi dăduse doar un tricou, și asta pentru că fratelui ei nu-i venea și îi era prea lene să-l returneze. Primul cadou adevărat primit vreodată… era de la rivalul său în dragoste.

Sentimentele care-l încercau acum erau greu de exprimat în cuvinte.

Jiang Xiaoshuai a continuat să-l necăjească:

– De ce nu te combini cu Domnul Macho? Uite ce bine te tratează. Ați putea chiar să vă răzbunați împreună pe fosta! Nu răni pe cineva care chiar e sincer cu tine.

– Hai, lasă glumele! A trimis câteva cutii și gata, e sincer? Știi bine cine e tatăl lui. Câți oameni nu se înghesuie să-i trimită cadouri? Poate că astea sunt doar resturi din ce-a primit el de la alții!

Jiang Xiaoshuai zâmbi larg:

– N-a văzut el pantalonii tăi „eleganți”? Și în plus, lenjeria asta e clar pe măsura ta…

– Cine-a zis că-mi vine? Nici nu port mărimea asta! Wu Suowei refuza să accepte adevărul.

Astăzi, Jiang Xiaoshuai nu voia să-i dea pace. Era sigur că mărimea fusese aleasă pentru Wu Suowei. Cum acesta se încăpățâna, Xiaoshuai a insistat să le probeze. Lăsat fără opțiuni, Wu Suowei intră în baie.

Și-a dat jos hainele și a tras pe el o pereche de chiloți noi. Se așezau perfect pe el, fără nici cel mai mic spațiu între material și piele – o senzație de confort absolut.

Dar n-a vrut să recunoască. A zis că erau strâmți și puțin incomozi.

– Dă-mi-i mie atunci, e mărimea mea, a spus Xiaoshuai, întinzând mâna spre cutie.

Wu Suowei l-a oprit:

– Îți dau o pereche, dar nu iei toată cutia!

Wu Suowei abia se abținea să nu râdă:

– Oricum nu-i poți purta, de ce vrei să-i păstrezi?

– Să-i vând. Sunt scumpi, ar fi o risipă, spuse Wu Suowei, trăgând încet cutia spre el. Îmi fac magazin online chiar acum și îi pun pe toți la vânzare.

– N-are rost! a spus Xiaoshuai înadins. Am eu un magazin, te ajut să-i vinzi.

Wu Suowei se gândea că Xiaoshuai devenea tot mai enervant.

– Nu, mulțumesc! Mă descurc și singur!

Și-a luat cutia și a dus-o în camera lui.

Seara, înainte de culcare, Wu Suowei a deschis cutia și a scos pătura pe care o trimisese Chi Cheng. Era extrem de moale și avea un parfum discret. Se simțea minunat sub ea. Tocmai când se pregătea să închidă ochii și să se bucure de moment, ușa s-a deschis brusc, iar Xiaoshuai a apărut de nicăieri.

– Măi să fie… Parcă cineva zicea că o să vândă tot? Cum de o folosește acum? zise el, trăgând de pătură.

Wu Suowei a răspuns enervat:

– Vând lenjeria că nu-mi vine! Pătura asta e perfectă, de ce s-o vând? Și oricum, sunt o grămadă de lenjerii, nu-i problemă dacă vând câteva. Dar e o singură pătură, dacă o vând nu mai rămâne nimic!

– Hei! mârâi Xiaoshuai. Ce foloseai înainte? Nu ți-am dat eu o pătură? Și acum ce? Ai uitat de ea când ai găsit ceva mai bun?

– Iar te iei de mine? Răspunse Wu Suowei.

Jiang Xiaoshuai a izbucnit în râs.

Wu Suowei i-a azvârlit pătura lui Shuai și, după câteva minute de hârjoneală, amândoi râdeau în hohote pe pat.