Cassian a rămas nemișcat pentru o clipă, dar Bliss, fără să-și dea seama de nimic, și-a dus un cartof la gură și a spus:

– Mi-aș dori să ne căsătorim curând. Nu-i așa?

Mestecând fericit cartoful, se opri brusc din mestecat și aruncă o privire lentă și plină de semnificație.

– Nu ai voie să te joci cu nimeni altcineva în afară de mine. Dacă mă înșeli, o să chelești.

Cassian, care bea bere, s-a înecat brusc. Toată lumea a încremenit, cu ochii larg deschiși, privindu-l pe Bliss. Fără să se descurajeze, Bliss i-a adresat un avertisment sever lui Cassian, care își ștergea în grabă gura cu dosul mâinii.

– O să te lovesc și în sculă. Asta faci cu cei care trișează.

– Bliss, n-ar trebui să spui lucruri de genul ăsta.

Cassian şi-a pus o mână pe frunte și a încercat să-l convingă pe Bliss.

– Nu poți vorbi așa, bine? Trebuie să folosești cuvinte frumoase.

– Poftim?!

La insistența repetată a lui Cassian, Bliss, care își încruntase sprâncenele cu o expresie cu totul răutăcioasă, se opri să se gândească.

– Bine.

– Bravo, băiete.

În timp ce Cassian îi mângâia părul în semn de laudă, Bliss a vorbit.

– Părul tău va trece peste podul curcubeului, iar marea ta armă se va îmbolnăvi. Așa că e nevoie să te joci doar cu mine, bine?

Fără să spună nimic, Cassian şi-a luat mâna de pe capul lui Bliss și şi-a dus berea la buze. Fața lui era plină de tulburare, dar lui Bliss nu-i păsa și se agăță strâns de el, începând să mănânce din nou cârnați. În timp ce Cassian bea în tăcere o bere pentru o vreme, unul dintre băieți îi vorbi.

– Cassian, pot să vorbesc cu tine o clipă?

– De ce?

În timp ce Cassian era pe punctul de a se ridica, Bliss a făcut un pas înainte cu atitudine agresivă și a spus:

– Nu! Cassian e al meu. O să se căsătorească alături de mine. Se joacă doar cu mine!

Văzând cum băiatul se agăța de brațul lui Cassian cu ambele mâini, aruncându-și tot trupul înspre el, prietenul clipi nedumerit.

– Ăăă, Cassian?

Cassian îi făcu un semn ușor cu mâna prietenului, care îl privea cu un zâmbet ruşinat, apoi se uită în jos la Bliss.

– Ce-i asta? Ar trebui să mănânci cum se cuvine. Are cineva un șervețel sau ceva?

La această întrebare, Eina, care urmărea situația, a scos o batistă și i-o întinse. Prietenul care stătea în picioare o luă repede și i-o dădu lui Cassian, iar acesta îi șterse fața lui Bliss, spunând:

– Ai grijă să nu-ți ajungă pe gură. Ridică bărbia, așa.

După ce a șters meticulos fiecare pată și a verificat fața din diferite unghiuri, Cassian dădu din cap.

– Gata. Mă întorc imediat, așa că rămâi aici, bine?

– Vreau să vin și eu!

– Ți-am spus că mă întorc imediat.

Cassian îi apăsă capul ca să-l împiedice să se ridice și plecă imediat împreună cu prietenul său. Bliss încercă să-l urmărească în grabă, dar era absolut imposibil cu picioarele lui scurte. După ce eșuă după doar câțiva pași, Bliss s-a întors la locul lui având o expresie mofturoasă.

Văzând asta, unul dintre prietenii lui Cassian îi evaluă starea de spirit și îi vorbi cu prudență.

– Hei! Vrei să mănânci asta? Sunt chipsuri de cartofi.

Bliss, stând acolo cu fața umflată de supărare, aruncă o privire la punga cu gustări și își băgă mâna în ea, luând o mână plină. După ce mâncă chipsurile cu un zgomot puternic de scrâșnit, copilul își băgă din nou mâna în pungă imediat ce ea s-a golit. Văzând asta, ceilalți băieți se apropiară unul câte unul, arătându-și interesul.

– Bliss, bea și asta. E rece, abia am scos-o.

– Ai vreo alergie? Poți să mănânci alune?

– Bliss, ce părere ai de un biscuit? E foarte delicios, încearcă-l.

– Mai vrei cartofi? Să mai pun niște cârnați pe grătar?

Băieții îi întindeau diverse lucruri din toate părțile, așteptând ca Bliss să aleagă. Bliss a rămas așezat cu o mutriță supărată, dar, în sinea lui, nu se simțea prea rău. Își drese gâtul, apoi deschise în tăcere gura și luă câte o înghițitură din gustările pe care i se ofereau. Cola, nu. Prăjitură, nu. Cartofi, pe ăia îi mâncase deja.

În clipa în care Bliss și-a băgat următoarea gustare în gură, a încremenit. Pe măsură ce un miros înțepător i se răspândea în gură, l-a privit pe bărbat cu intensitate. Bărbatul a râs cu voce tare și s-a scărpinat în ceafă.

– Nu, e doar brânză. De fapt, e o brânză destul de bună…

Fără ezitare, Bliss a scuipat brânza mirositoare pe pământ. La reacția copilului – care îl privea cu ochi ascuțiți ca niște topoare – bărbatul s-a retras cu umerii lăsați, iar ceilalți băieți au început să pălăvrăgească, înconjurându-l pe Bliss.

– Nu ți-e frig? Am o pătură aici.

– De cât timp ai venit în Anglia? Ai stat tot timpul la Ducat?

– Tatăl tău e chiar Ashley Miller, nu-i așa? E uimitor că un copil drăguț ca tine provine de la cineva ca… nu, spuneam și eu așa.

– Dar cum ți-a venit ideea să vii tocmai până aici? Și să te ascunzi într-un portbagaj, pe deasupra.

La această întrebare, Bliss și-a clătit gura cu apă, și-a ridicat bărbia și a răspuns mândru.

– Oriunde se duce Cassian, vin și eu.

– O, da. Din moment ce te căsătorești.

În timp ce cineva vorbea cu un strop de râs în voce, o altă voce îi urmă.

– Dar… e adevărat? Cassian chiar s-a logodit cu puștiul ăsta?

Era firesc ca perechile să fie stabilite de la o vârstă foarte fragedă prin acorduri familiale. Familia Miller și Ducatul – era o combinație plauzibilă.

Singura problemă era diferența de vârstă; era pur și simplu prea mare.

– Cum s-a ajuns la asta? Nu-mi spune că Ashley Miller a adus vorba despre asta? Serios?

Ultima parte era adresată celorlalți prieteni. Toți împărtășeau aceeași îndoială, iar reacții similare, de înclinare a capului, au urmat din toate părțile. Era oarecum posibil ca Ashley Miller să fi adus vorba despre asta. Alfa extremi nu sunt în toate mințile. Totuși, partea în care Ducele, a acceptat nu avea niciun sens. Mai presus de toate, Cassian nu este un Beta? Un partener de același sex pentru singurul moștenitor care trebuie să ducă mai departe linia familiei – ar putea fi numită asta cu adevărat o căsătorie strategică pentru familie?

Probabil că nu puteau crede tot ce spunea copilul.

Era firesc ca toată lumea să gândească așa.

Totuși.

– Nu l-am mai văzut niciodată pe Cassian având grijă de cineva în felul ăsta.

După mormăitul cuiva, o altă voce a intervenit imediat.

– Nu-i așa? Și eu eram surprins.

– Acum că mă gândesc la asta, înainte îi găsea pe copii incredibil de enervanți. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că se va descurca atât de bine cu un copil.

În timp ce prietenii lui Cassian schimbau câteva cuvinte, fața încruntată a lui Bliss s-a relaxat treptat, iar buzele i s-au despărțit.

– Serios?

– Poftim?

Atenția băieților, care stăteau de vorbă între ei, s-a îndreptat simultan către Bliss. Bliss a întrebat din nou, cu inima bătând cu putere.

– E adevărat că şi Cassian e drăguț doar cu mine? Toți credeți asta?

– Poftim? Păi, da…

Deși nedumeriți, prietenii au dat din cap, fiecare în parte. Văzându-i că îi dădeau dreptate, chiar dacă ezitant, Bliss a devenit complet încântat.

– Chiaaar?!

Tocmai când își deschise gura larg, triumfător…

– Ce faceți toți?

La auzul vocii imprevizibile din spate, Bliss s-a întors imediat și a zâmbit larg. Cassian se îndrepta spre ei. Văzându-l, Bliss a sărit în picioare și a alergat spre el.

– Cassiaaan!

Cassian era nedumerit de priveliștea copilului care alerga spre el cu brațele larg deschise, strigând fericit. Ce-i cu copilul ăsta? Și-a revenit deja? În ciuda confuziei sale, Cassian se aplecă, îl luă pe Bliss în brațe și porni înainte.

– Ce ai făcut? A fost vreo problemă?

În timp ce se uita în jur, întrebându-se “De ce se comportă copilul ăsta așa?”, toată lumea clipea cu priviri amețite. Tocmai când se gândea că ceva era ciudat, Bliss a vorbit.

– Am așteptat foarte liniștit, nu-i așa?

De parcă ar fi căutat o confirmare, Bliss s-a uitat înapoi. Băieții care îl priveau au ezitat o clipă, apoi s-au scărpinat în cap, spunând:

– Păi… da.

– A fost foarte tăcut.

– Te-a așteptat tot timpul.

– Hei, unde te-ai dus, lăsându-ți logodnicul în urmă? Știi cât de mult ți-a dus dorul Bliss?

– Idiotule! Cum ai putut să-ți lași logodnicul singur? Ești un tip rău.

Pe măsură ce vorbeau, neplăcerea părea să se risipească, iar glumele au început să curgă. Simțindu-se dramatic, Cassian a tăcut pur și simplu. Și-a îndreptat privirea de la grupul zgomotos și a coborât ochii, văzându-l pe Bliss care îl privea în sus.

– Vezi, am ascultat cu atenție.

Fața lui Bliss, în timp ce chicotea, era îmbujorată și strălucea intens.