Cerul era acoperit de nori grei. Dincolo de șirurile de păsări care zburau deasupra lor, fulgere puternice spintecau din când în când văzduhul. Bliss a înghițit în sec la vederea lor. Observându-l, Cassian l-a luat de mână.

— E în regulă, Bliss. Nu fi atât de nervos.

— C…crezi?

Bliss a încercat să-i urmeze sfatul, dar nu era ușor. A început chiar să se bâlbâie. Şi-a pus o mână pe piept și a tras de câteva ori aer adânc în piept.

Cassian l-a privit în tăcere, apoi a ridicat mâna pe care i-o ținea și o sărută pe dos.

— Sunt aici. Poți să te liniștești.

— Bine.

Chiar și în timp ce răspundea, Bliss nu-și putea ascunde expresia întunecată. În cele din urmă, a oftat și a mărturisit ce îl frământa.

— Cum ar trebui să-mi cer scuze că i-am păcălit data trecută? O să fie atât de șocați.

Abia atunci a înțeles Cassian de ce era îngrijorat Bliss.

Și-au dat seama de mult.

Dar dacă i-ar fi spus direct adevărul, Bliss părea gata să leșine pe loc. Așa că şi Cassian a hotărât să-i transmită lucrurile mai pe ocolite.

— E în regulă. Când i-am anunțat dinainte că venim azi, erau foarte surprinși, dar s-au bucurat. Abia așteaptă să te revadă după atâta timp, așa că nu trebuie să-ți faci griji.

— Înțeleg.

Chiar erau niște oameni cu mintea deschisă. Simțind cum i se încălzea pieptul, Bliss a mai tras o dată aer adânc. Cu ajutorul lui Penelope, a cumpărat o piesă din porțelan despre care a auzit că îi plăcea Ducesei, dar habar n-avea dacă ea avea s-o aprecieze.

Vă rog, nu vă împotriviți căsătoriei noastre!

Amintindu-și despărțirile sfâșietoare pe care le-a văzut în seriale, Bliss a închis strâns ochii și s-a rugat. Văzându-l, Cassian nu a putut decât să zâmbească amar.

Iar își imaginează cine știe ce prostie.

În timp ce încerca să-l liniștească pe Bliss, care transpira de emoție și nu-și găsea locul, Cassian s-a gândit la situație. Ducesa l-a găsit întotdeauna adorabil pe Bliss, deci nu era nevoie să existe nicio problemă. Nici Ducele nu părea să se opună prea tare. De fapt, când Cassian le-a explicat la telefon motivul vizitei, cei doi erau extrem de încântați.

— O să fie bine.

Cassian era convins.

Nu avea să existe nicio problemă.

Cel puțin, n-ar fi trebuit să existe.

O tăcere neplăcută s-a așternut peste salon.

Ducele stătea pe locul de onoare, cu o expresie nedumerită, iar Ducesa era așezată în dreapta lui, vizibil tulburată. În stânga Ducelui stăteau Cassian, zâmbitor, și Bliss, alb la față și ud de transpirație.

Oftatul prelung al Ducesei a spart în cele din urmă tăcerea.

— Oricât de drag i-ar fi Bliss domnului Miller, asta e prea mult.

Ducele i-a dat dreptate soției și a adăugat:

— Să-l lase în halul ăsta pe un om care s-a dus să ceară mâna fiului lor… N-am mai văzut așa ceva. Așa tratează familia Miller pe cineva care urmează să le intre în familie?

Nemulțumirea i se simțea limpede în glas.

Și era de înțeles. Cassian era unicul moștenitor al Casei Ducelui și singurul lor fiu. Când le-a spus că, în sfârșit, urma să se căsătorească și că își va aduce partenerul să-i cunoască, cei doi erau în culmea fericirii. Iar când au aflat că partenerul era Bliss, au deschis chiar și o sticlă de vin și au sărbătorit împreună, spunând că nu și-ar fi putut dori o pereche mai potrivită.

Dar când fiul lor a venit în cele din urmă, înfățișarea lui le-a lăsat sentimente amestecate. Mai ales vânătăile și rănile cumplite care îi acopereau chipul, pe care l-au considerat dintotdeauna unul dintre cele mai mari atuuri ale lui, erau mai mult decât suficiente ca să le strice dispoziția.

— V-am spus, am căzut.

— Măcar inventează ceva credibil.

Cassian a repetat aceeași scuză ca înainte, dar, firește, cei doi nu l-au crezut. Ducele a izbucnit dur, de parcă a ajuns la capătul răbdării, determinându-l pe Bliss să tresară.

— Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău.

Deși tremura, Bliss şi-a adunat curajul și şi-a cerut scuze.

— A fost numai vina mea. Din cauza mea, Cassian…

— Bliss a încercat să mă protejeze, a continuat Cassian în locul lui.

— Așa că vă rog să lăsați lucrurile așa. Domnul Miller a avut motivele lui.

Expresiile lor au rămas nemulțumite. Cassian nu le-a dat atenție și a continuat.

— Vreau să mă căsătoresc alături de Bliss. Vă rog să ne dați binecuvântarea.

— V…vă rog.

Bliss s-a grăbit să adauge și el rugămintea.

Dar atitudinea Ducelui și a Ducesei nu s-a schimbat prea mult. Ducele a schimbat o privire reticentă cu soția lui, apoi s-a întors spre Cassian.

— Nu cred că e înțelept să vă grăbiți. De ce nu vă mai acordați puțin timp și vedeți cum evoluează lucrurile?

— Trebuie să mă căsătoresc cu Bliss.

— Ei bine, poate ar trebui să te mai gândești puțin.

Pe măsură ce discuția se prelungea, ochii lui Bliss s-au umplut de lacrimi.

Știam eu. N-o să meargă. Se transformă într-unul dintre serialele alea…

Chiar atunci, Cassian i-a strâns mâna. Surprins, Bliss a ridicat privirea și l-a văzut zâmbindu-i liniștitor.

Bliss a clipit nedumerit. Apoi Cassian s-a întors din nou spre părinții lui și le-a dezvăluit ceva ce aceștia nu știau.

— Bliss e însărcinat. De aceea vreau să mă căsătoresc alături de el cât mai repede.

Ducele, care tocmai bea ceai, s-a înecat atât de tare, încât a început să tușească violent. Şi-a scos repede batista și şi-a șters gura, complet năucit, dar Ducesa nu a avut timp să se preocupe de un lucru atât de mărunt.

— C…ce? Ce-ai spus?

La întrebarea ei șocată, și Ducele şi-a privit fiul cu ochi mari. Cassian şi-a mutat privirea de la unul la celălalt înainte să răspundă.

— Bliss îi poartă pe copiii mei. Sunt gemeni. De aceea vreau să ne căsătorim repede. Vă rog să ne dați binecuvântarea.

Ducele și Ducesa şi-au privit fiul muţi, apoi s-au uitat unul la celălalt aproape în același timp. După ce au constatat că amândoi erau la fel de uluiți, s-au întors din nou spre Cassian. Privirile s-au mutat la Bliss, apoi înapoi la Cassian.

— Însărcinat… Vrei să spui că Bliss poartă un copil?

Ducele a întrebat buimac, iar Cassian a răspuns afirmativ. Ducesa, care a urmărit schimbul dintre ei, a întrebat:

— Câți ani are Bliss? Parcă era mult mai tânăr decât tine.

— Am douăzeci de ani.

Bliss a răspuns imediat.

Dorea să sublinieze că era adult, dar nu era cea mai inspirată alegere. Chipurile celor doi s-au albit și mai tare de șoc.

S-au uitat de mai multe ori de la fiul lor la Bliss și înapoi la fiul lor. Abia atunci realitatea i-a ajuns din urmă.

Culoarea le-a revenit treptat în obraji, numai ca să se înroșească puternic. Ducele şi-a fixat privirea asupra fiului său și a strâns pumnul.

— Domnul Miller e neașteptat de milos. Să te lase să scapi numai cu atât.

Ducele a vorbit printre dinții strânși. Apoi a sărit brusc în picioare și a început să-și lovească fiul cu pumnii.

— Tu… nebunule! Nenorocitule! Nerușinatule!

Bliss a strigat alarmat când loviturile au început să curgă una după alta.

— N…nu! Nu-l loviți!

— Așa e, dragule. Nu-l mai lovi!

Ducesa a intervenit cu întârziere.

Exact cum mă așteptam de la Ducesă!

Bliss s-a întors spre ea cu chipul luminat, numai ca s-o vadă aruncându-i fiului ei o privire rece și poruncind:

— O să-ți rănești mâinile dacă îl lovești așa. Joel! Joel!

— Da, doamnă Ducesă.

Majordomul care aștepta afară a intrat imediat în salon. Ducesa şi-a fixat fiul cu o privire rece și a poruncit:

— Adu toate crosele de golf. Dragule, așteaptă puțin. Nu te epuiza lovindu-l cu pumnii. Folosește o crosă de golf. E mult mai bine și mai eficient.

— Nu!

De data asta, Bliss s-a albit complet la față.

S-a aruncat peste Cassian și a început să-i implore printre lacrimi.

— Vă rog, nu! Tata l-a bătut deja foarte rău. Nu-l mai loviți. Puteți să mă pedepsiți pe mine. Era vina mea, așa că vă rog să nu-l loviți pe Cassian.

Ducele și Ducesa erau luați prin surprindere de întorsătura bruscă. Lăsându-l pe Duce în urmă, plescăind nemulțumit din limbă, Ducesa s-a grăbit spre Bliss și a încercat să-l convingă.

— Bliss, e periculos. Vino aici. Nu trebuie să protejezi un asemenea nerușinat.

I-a vorbit cu blândețe, dar Bliss a clătinat hotărât din cap.

— Nu, Cassian n-a făcut nimic greșit. Eu am vrut. Loviți-mă pe mine. Era din cauza mea…!

— Bliss.

Cassian a încercat să-l liniștească, dar Bliss nu voia să-l asculte. Văzându-l cum plângea și îi implora, Ducele și Ducesa nu mai știau ce să facă.

Nu puteau pur și simplu să uite totul. Dar nici nu puteau da la o parte un copil atât de firav.

Cei doi s-au privit, apoi s-au uitat la fiul lor și la Bliss înainte să ofteze aproape simultan.

— Bine. Acum ridică-te.

— D…dar…

— Nu-l mai lovim. Vorbesc serios. Nu-i așa, dragule?

La întrebarea soției sale, Ducele a dat din cap fără tragere de inimă. Abia după aceea a văzut cu ochii lui, Bliss au început să se ridice încet.

Ducesa l-a luat de mână și l-a ajutat să se ridice, apoi a zâmbit amar în timp ce îi mângâia obrazul.

— Cum poate un copil să aibă o inimă atât de bună? Să protejezi pe cineva ca el…

Ducele a dat și el din cap, apoi a strigat spre fiul lui:

— Scapi numai datorită lui Bliss. Să-l venerezi tot restul vieții.

— Da. Mulțumesc.

Cassian a răspuns în timp ce se ridica nesigur. Ducele plescăi din limbă și îl certă.

— Ești ditamai omul și tot ai vrut să te ascunzi în spatele copilului ăstuia firav? Ești o rușine pentru bărbații de pretutindeni.

— Ș…și eu sunt bărbat…

— Bliss, te simţi bine? Te doare ceva? Vino aici. Trebuie să te fi speriat îngrozitor.

Tocmai când Bliss a încercat să intervină, Ducesa l-a luat de mână și l-a condus înapoi la locul lui. S-a așezat buimac, iar ea l-a chemat din nou pe majordom.

— Ți-e foame? Spune-mi ce ai vrea să mănânci și pun să se pregătească imediat. Ai grețuri? Doamne, doi bebeluși într-un trup atât de firav…

Ducesa i-a mai aruncat o privire dură fiului ei, apoi a clătinat din cap.

— Cum poate cineva să fie atât de iresponsabil? Mi-am crescut îngrozitor copilul.

— Nu, n-a fost așa. Eu am fost cel care…

— Gata, gata. Bea puțină apă. E important să te hidratezi. Probabil sunteți foarte ocupați cu pregătirile pentru nuntă. Ar fi în regulă dacă s-ar ocupa Casa Ducelui de organizare?

Conversația s-a mutat în mod firesc la nuntă.

Din fericire, Ducele și Ducesa nu l-au mai lovit pe Cassian. Nu au uitat să-l ccerte ori de câte ori aveau ocazia, dar, în orice caz, întâlnirea s-a încheiat cu bine.

În mașina care îi ducea înapoi la reședința Contelui Heringer, Bliss a expirat prelung, de parcă ar fi dat afară tot aerul pe care îl ținuse în piept. Acum că tensiunea l-a părăsit în sfârșit, tot trupul i s-a moleșit și s-a lăsat întins pe banchetă.

— Credeam că mor de emoții.

— Ar fi neplăcut dacă ai muri. Aș muri și eu după tine.

Cassian, așezat lângă el, a răspuns zâmbind.

A spus-o ca pe o glumă, dar vorbea serios.

Privindu-și iubitul tânăr, complet epuizat, Cassian a simțit deopotrivă afecțiune și milă. Când i-a mângâiat obrazul, Bliss şi-a înclinat imediat capul și s-a lipit de palma lui, de parcă a așteptat atingerea.

Cassian l-a privit și a spus:

— Ar fi mai bine să nu mai încerci să mă protejezi de acum înainte.

Bliss a ridicat ochii spre el de parcă l-ar fi întrebat ce voia să spună.

Să-l vadă pe Bliss pășind curajos înainte cu un trup nici pe jumătate cât al lui era insuportabil de adorabil, dar, în același timp, l-a îngrijorat.

— Ar fi groaznic să pățești ceva. Așa că să nu mai faci asta.

— Tu mi-ai spus să te protejez!

— Asta era atunci.

Regretând ce i-a spus cândva, Cassian l-a avertizat:

— Să nu mai faci asta. Pot să mă protejez singur. Dacă se întâmplă vreodată ceva, tu trebuie să fugi, indiferent de situație. Ai înțeles? Răspunde-mi, Bliss.

Deși Cassian l-a îndemnat din nou, Bliss nu a deschis gura.

Cine ar fi putut învinge încăpățânarea făpturii ăsteia minuscule?

Cassian a oftat scurt și, în schimb, l-a ciupit încet cu degetul în frunte.

— Au! M-a durut!

Bliss a strigat și a făcut mare caz de durere, dar Cassian doar a râs încet. La urma urmei, abia l-a atins cu vârful unui deget.

Bliss şi-a frecat fruntea fără motiv și şi-a rezemat capul de umărul lui Cassian.

— Ești obosit?

La întrebarea lui Cassian, Bliss a răspuns încet.

— Puțin. Dar ăsta e doar începutul.

Așa cum a spus, îi aștepta un munte de muncă. Simțindu-se copleșit, Bliss a continuat:

— Totuși, mă bucur că Ducesa a spus că ne va ajuta cu pregătirile pentru nuntă.

— De acum ar trebui să-i spui Mamă.

— Spune-mi Mamă.

Așa i-a spus Ducesa lui Bliss, ținându-l de mână înainte să se despartă.

Așa e, s-a gândit Bliss.

Acum am încă o familie nouă.

Gândul l-a umplut cu o căldură ciudat de liniștitoare. Exista familia care era alături de când s-a născut și familia care abia acum l-a acceptat. De acum înainte, avea să trăiască alături de toți.

Dintr-odată, viitorul părea ireal. Bliss şi-a pus o mână pe burtă.

Atunci s-a întâmplat.

Foarte slab, i s-a părut că simte în burtă o căldură însoțită de un gâdilat ușor. Ochii lui Bliss s-au mărit.

Oare asta era?

— C…Cassian! Cassian! Bebelușul s-a mișcat! Pune mâna!

Desigur, era imposibil. Bebelușii nu aveau decât puțin peste două luni.

Dar Cassian şi-a pus ascultător mâna pe burta lui Bliss și s-a prefăcut surprins.

— Ai dreptate. Ce lovituri puternice.

Bliss l-a privit mândru.

— Nu-i uimitor? Eu i-am făcut.

I-am făcut împreună, se gândi Cassian.

Dar, încă o dată, i-a dat ascultător dreptate lui Bliss.

— Da. Uimitor.

Bliss a zâmbit mulțumit, apoi a ridicat privirea spre Cassian. Când ochii s-au întâlnit, zâmbetul lui Cassian s-a adâncit.

— Mulțumesc că m-ai ales pe mine, Bliss.

Cassian a vorbit din inimă.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Bliss nu ar fi apărut niciodată în viața lui? Numai gândul era atât de îngrozitor, încât l-a determinat să simtă că ar prefera să moară.

Bliss i-a zâmbit larg și i-a făcut o promisiune.

— Ai încredere în mine. O să te determin să fii fericit!

Cassian nu s-a putut abține și a izbucnit în râs.

— Bine. Am încredere în tine.

Zâmbind încă, şi-a înclinat capul. Buzele s-au întâlnit curând, iar sărutul a devenit mai profund.

Iar cincisprezece zile mai târziu, vestea că şi Contele Heringer și mezinul familiei Miller aveau să se căsătorească a ajuns pe primele pagini peste tot.

 

= Final =