Drumul până la apartament i s-a părut neobișnuit de lung. În timp ce portarul îi întâmpina și schimba câteva vorbe cu Ashley – care chiar îi dăduse bacșiș și a râs la gluma lui –, Koi arunca priviri neliniștite spre lift.

Liftul privat, cum era de așteptat, încă aștepta la parter, unde au ajuns. Koi s-a grăbit să intre, jucându-se nervos cu un buton, în timp ce Ashley a rămas în urmă, discutând calm cu portarul, de parcă ar fi avut tot timpul din lume.

– O seară plăcută, domnule Miller.

Portarul îi făcu și lui Koi un scurt semn cu capul, zâmbind prin ușile liftului care se închideau. De îndată ce au rămas în sfârșit singuri, inima lui Koi începu să bată atât de tare încât simțea că îi bate chiar lângă ureche. Aruncând o privire în lateral, își zări propria reflecție în peretele oglindit al liftului. Obrajii îi erau înroșiți, ochii i se mişcau nervos – arăta suspect, fără îndoială. Dacă portarul simțise ceva? Dar, desigur, nu putea să se întoarcă și să întrebe.

E în regulă. Nu e chiar atât de evident…

Probabil.

Chiar când ajunse la această concluzie, se auzi un sunet ușor și liftul se opri. Ușile se deschiseră, dezvăluind un living spațios.

Ashley se dădu la o parte cu un zâmbet blând, făcându-i semn să intre primul. Neavând de ales, Koi ieși și împinse ușile duble de sticlă, dezvăluind spațiul larg al livingului.

Înghiți în sec.

Sunetul înghițiturii uscate îi umplu urechile. În spatele lui, ușile liftului se închiseră. Koi păși repede în sufragerie și se întoarse. Ashley închise ușile interioare și se întoarse spre el. O tăcere neplăcută se așternu între ei.

– Păi… deci…

Koi reuși să spună cuvintele din gâtul uscat.

– A…Azi era frumos. Deci, ăăă… vise plăcute, somn ușor…

Se retrase înapoi, bâlbâindu-se, apoi se întoarse brusc să fugă. Dar, desigur, asta nu avea să funcționeze cu Ashley.

– Oprește-te acolo, Koi.

Vocea liniștită îl opri pe loc înainte ca el să-și dea seama. Auzi pași apropiindu-se în spatele lui. Un pas, apoi altul. Pasul lui Ashley era relaxat ca întotdeauna, dar fiecare pas determina inima lui Koi să bată mai tare.

– Ah!

Tensionat și pregătindu-se pentru ceva necunoscut, Koi s-a trezit brusc ridicat în aer. Speriat, s-a zbătut instinctiv, dar s-a agățat repede de gâtul lui Ashley. Ochii lui mari au întâlnit fața zâmbitoare a lui Ashley.

– Bravo.

O undă de căldură îi urcă în cap, determinându-i fața să se înroșească până la rădăcinile părului. Încă amețit, Koi era ținut strâns în brațele lui Ashley, care începu să meargă cu pași lungi și siguri.

Urcă scările fără ezitare, iar Koi clipi panicat. Nu mai putea nega unde mergeau.

– A…Ash…

Au ajuns la dormitorul lui Ashley. Tocmai când Ashley era pe punctul de a deschide ușa, Koi strigă. Reuși să-l oprească la timp și îi vorbi cu o voce tremurătoare.

– Ce încerci să faci acum?

Știa deja, dar era nevoie să întrebe. Ashley zâmbi, vorbind pe un ton relaxat, aproape leneș.

– Mi-ai promis că-mi vei arăta, îți amintești, Koi?

Apoi, privindu-l în ochi, Ashley împinse ușa cu umărul. Dormitorul era imens – chiar luxos – dar drumul până la pat părea mult prea scurt în comparație cu distanța pe care o parcurseseră.

– Haide, Koi.

Așezându-l ușor pe pat, Ashley i-a zâmbit.

– Lasă-mă să văd.

Ashley se îndreptă. Brațele lui Koi, încă în jurul gâtului său, căzură fără vlagă. Cu Ashley stând acum deasupra lui, privindu-l de sus, Koi nu putea spune nimic.

Își aminti brusc – mai era o dată așa ceva.

Când au făcut sex împreună pentru prima dată?

Koi încercă să numere zilele, dar renunță repede. Se forță să se concentreze asupra bărbatului din fața lui. Ashley încă aștepta. Probabil aștepta de mult timp – acest moment. Ziua în care Koi îl va purta și va arăta.

– Koi.

– Poftim?!

Degetele tremurătoare ale lui Koi se îndreptară spre centură, dar Ashley îi strigă din nou numele. Koi încremeni și ridică privirea. Ashley, cu o mână pe șold și cealaltă mângâindu-și bărbia, spuse:

– Scoate-ți mai întâi cămașa.

– Poftim?!

Nu trebuia să arate doar partea de jos?

Confuz, Koi ezită, dar Ashley îi făcu un semn cu bărbia, îndemnându-l să continue. Koi înghiți în sec și își forță mâinile să se miște. Cu degete tremurând, se chinui cu nasturii și își scoase cămașa. Ashley privea în tăcere.

Odată ce cămașa albă era scoasă, partea superioară a trupului său era expusă. Era ruşinos, dar era doar începutul. Ce a urmat era la un nivel complet diferit. Aceasta era partea pe care Ashley o așteptase cu adevărat.

Koi ezită, apoi întinse mâna spre catarama de la pantaloni. Desfăcând-o, trase încet fermoarul în jos. Pantalonii strâmți din bumbac i se lipiseră ciudat de coapse în timp ce își puse mâinile pe talie și începu să-i dea jos.

Un suspin slab îi scăpă lui Ashley. Din momentul în care zări talia neagră care îi îmbrăca șoldurile lui Koi, era deja excitat. Încet, priveliștea se lărgi — și ceea ce visase începu să prindă contur în fața lui. Când Koi își scoase în sfârșit pantalonii complet, Ashley își duse o mână la gură, acoperindu-și gura.

Perfect.

A rămas mut. Koi stătea pe pat, purtând doar o pereche de colanți negri. Îmbrățișându-și genunchii, cu tot trupul ghemuit de rușine, fața îi era roșie – nu doar roșie, ci complet înroșită. Ashley deschise gura să vorbească, dar era nevoie mai întâi să-și dreagă gâtul.

– Koi.

Vocea lui era vizibil mai joasă. Koi tresări. Ashley continuă.

– Lasă picioarele jos. Nu văd bine.

Koi se gândea la același lucru. Dar era prea ruşinat să se miște, sperând în tăcere că Ashley va lăsa lucrurile așa cum erau.

Desigur, asta nu s-a întâmplat.

Ashley privi cum Koi își coborî ezitant genunchii. Pe măsură ce picioarele acelea lungi se întindeau încet și se dezvăluiau liniile elegante ale lui la care visase, Ashley nici măcar nu respira.

Sprijinindu-se pe mâini într-un unghi, Koi stătea pe marginea patului cu picioarele întinse. Prin ciorapii transparenți, i se vedea silueta – fundul rotund, chiar și penisul ușor ridicat.

– Nu porți lenjerie intimă, a mormăit Ashley, fără să încerce să-și ascundă vocea răgușită. Fața lui Koi se strâmbă de suferință în timp ce mormăi:

– Mi-ai spus să nu…

Era atât de șocat când citise biletul. Se chinuise să decidă dacă să urmeze instrucțiunile. În cele din urmă, obligația unei promisiuni câștigase. Dar chiar și într-o cabină de baie privată, dezbrăcarea de pantaloni și chiloți pentru a purta ciorapi – ciorapi de damă – îl determinase să se simtă ca un pervers. Aproape că fugise pe loc. Acum, în fața lui Ashley, expresia lui era strâmbă de rușine.

– Da, am făcut-o, a răspuns Ashley, ridicând privirea de la picioarele lui Koi spre fața lui. O ușoară roșeață îi colora acum obrajii.

– Mă bucur că m-ai ascultat.

“Desigur că am ascultat… Am promis…” se gândi Koi, dar nu putu spune asta cu voce tare. Ashley se urcă pe pat. Ca un prădător, se aplecă încet spre el. Koi nu putea decât să privească. Ashley ridică mâna, fără să-și ia ochii de la el.

Când acea mână a atins ușor ciorapul transparent care îi acoperea piciorul lui Koi, acesta s-a speriat, iar trupul i s-a încordat. Ashley a zâmbit ușor și s-a uitat în jos la propria mână. Atingerea lui s-a deplasat în sus — mai întâi mângâind osul gleznei, apoi înfășurându-și degetele în jurul acestuia.

– Ah! a strigat Koi surprins, când Ashley îl trase brusc de gleznă. În clipa următoare, se trezi întins pe pat. Ashley, acum între picioarele lui, îngenunche pe un genunchi, ținând fiecare gleznă a lui Koi în mâini — aplecându-se deasupra lui.