Avertizare:🔞💣

 

Fața lui Ashley, încremenită cu o clipă în urmă, s-a transformat într-o expresie de neîncredere – o expresie goală, lipsită de viață.

– Deci, ai învățat chiar și să cerșești acum, Koi.

– Poftim?

Koi clipi, confuz, dar Ashley nu răspunse. În schimb, spuse:

– Încă un lucru, Koi.

– Da, spune.

Koi răspunse repede, disperat să treacă peste momentul acela. Ashley rămase tăcut încă o clipă înainte să vorbească în cele din urmă.

– Lucruri de genul ăsta… ai mai făcut înainte? Adică, prieteni cu beneficii.

Koi clătină din cap. Sincer.

– Nu.

Nu era o minciună, așa că a putut să o spună fără ezitare. L-a privit pe Ashley direct în ochi și a adăugat:

– E prima dată. Ceva de genul ăsta.

Lui Ashley i se părea că sufletul i-a părăsit trupul. Am spus ceva greșit? Koi intră în panică, încercând să-și retragă cuvintele, dar Ashley mormăi în sinea lui, de parcă nu ar fi auzit:

– Deci asta facem acum… tu și cu mine.

Koi a luat-o ad literam.

– Acum suntem adulți.

Nu mai trebuie să ne reținem.

Asta credea Koi, dar Ashley simțea altceva. Mormăi un “Da” încet și își lăsă din nou capul în jos.

Sărutul care a urmat nu a semănat deloc cu cele de dinainte. Era brutal, lipsit de orice tandrețe. Koi a răsuflat greu, dar o parte din el era ușurată.

Ash a acceptat.

Nu-l va mai respinge pe Koi din cauza faptului că era un Beta sau din cauza lipsei de experiență. Degetele lui Ashley se mișcau fără ezitare, pătrundând agresiv în interiorul lui Koi. Sunete umede, obscene, umpleau camera, și deși Koi se cutremura, Ashley nu se oprea. Fără pauză, își împinse degetele înăuntru.

– Ah!

Un strigăt tensionat îi scăpă. Koi era destul de mare acum și adunase suficiente cunoștințe despre sex pentru a înțelege elementele de bază. Știa ce era preludiul, ce fel de stimulare putea veni mai întâi.

Dar nu aplicase niciodată acele cunoștințe asupra sa.

În acel moment, Koi și-a dat seama cât de străin de realitatea sexului era. Mai precis, se concentrase pe supraviețuire – economisind bani, descurcându-se – și nu avusese niciodată spațiu pentru acest gen de răsfăț. Dar un alt motiv, incontestabil, era faptul că inima lui nu-l uitase niciodată pe Ashley.

Totuși, nu putea nega degetele care îl stimulau acum. Nu putea scăpa de faptul că cel din fața lui era Ashley – cel după care tânjise atât de disperat.

Koi a încercat să suporte disconfortul, dar Ashley s-a retras brusc din sărutul lor și și-a ridicat capul.

– E ciudat.

Se retrase puțin, privind în jos. Interiorul lui Koi era prea strâmt. Mult prea strâmt pentru cineva cu experiență. Doar două degete, și totuși rezistența era intensă. Ashley nu putea să nu se întrebe dacă cineva ar fi putut pătrunde înăuntru.

Pe deasupra, fața lui Koi arăta mai multă durere decât plăcere. Și în ochii lui mari și speriați, Ashley zări o sclipire de îndoială.

– Poftim?! a întrebat  Koi.

Ashley nu rată tremurul subtil din vocea lui. Într-o sală de judecată, ar fi profitat de asta, ar fi scos adevărul la iveală.

Dar acesta era Koi.

Logică, instinct, emoție – totul se încurcase. Nu mai putea gândi limpede.

Iar Koi roșea profund, gâfâind puternic, privindu-l cu ochii încețoșați, pereții strânși și care se strângeau îndemnându-l să înainteze.

Niciun sfânt nu ar fi putut rezista la asta.

Ashley cedă. Își reluă mișcările cu degetele înăuntru. Koi se crispă puternic și tremură sub el.

Era prea sensibil. Chiar și cea mai ușoară atingere din interior îi provocă fiori pe tot trupul. Și era ud — mult prea ud.

Ashley se încruntă când simți cum umezeala îi curgea pe degete, udând cearșafurile. Adăugă încă un deget. Ținând perineul cu degetul mare, împinse înăuntru și afară cu trei degete, deschizându-l pe Koi puțin câte puțin.

– Ah… ah…

Koi strânse din dinți, dar nu reuși să-și stăpânească gemetele. Îl durea. Era ciudat. Dar era ceva în asta care era, de asemenea, ciudat de palpitant. Și, în curând, nu mai era de ajuns. Trupul său striga după ceva mai mult – ceva mai adânc, ceva mai greu care să-l umple. Acum. Te rog.

– A…Ash…

Koi gemu, strigându-i numele fără să-și dea seama.

– Bag-o… Oprește-te cu mâna…

Nu știa cum se ajunsese la asta. Dar știa ce voia. Ashley și-a scos degetele și s-a uitat în jos la el.

– Vezi asta, Koi?

El ridică mâna, udă de lichide, și zâmbi ușor.

– Ești atât de ud.

Koi se uită, amețit. Ashley, acum îngenuncheat cu spatele drept, își aduse mâna udă în față. Koi o văzu clar – mâna lui Ashley strângându-i propria erecție, strălucind de lichid și de umezeala lui Koi.

Era imensă. Mai mare decât își imaginase Koi vreodată. Se înălța, atingându-i buricul, cu venele umflate, înroșindu-se intens. Ashley o mângâie încet, cu o mișcare fermă. Koi înghiți în sec, incapabil să-și ia privirea de la dimensiunea intimidantă.

Dar și-a înăbușit rușinea și și-a desfăcut picioarele. Și-a deschis genunchii larg, expunându-se complet. Ashley a strâns ochii. Încet, s-a aplecat. Koi și-a deschis brațele, gata să-l îmbrățișeze.

Respirația îi deveni neregulată — jumătate din anticipare, jumătate din frică. Vru să fugă, doar pentru o clipă, dar se opri. Ceva gros îi atinse intrarea. Intrarea necunoscută îl determină să se încordeze involuntar, iar Ashley îl privi în față.

Îl întrebă, ca și cum era un test final:

– Ești sigur că poți face asta? Nici măcar nu ai putut să te uiți la el cum se cuvine.

Vorbea serios?

Koi își aminti brusc…

Dacă spun că nu pot… Ash se va retrage din nou, așa cum a făcut-o înainte?

Și apoi, înainte să apuce să se gândească, gura lui Koi s-a mișcat de la sine.

– Pot.

Și-a auzit propriile cuvinte și a continuat:

– Nu e ca înainte. Au trecut zece ani. Acum sunt adult.

Ashley a râs disprețuitor.

– Da, și pun pariu că ai făcut tot ce se putea face de când ne-am despărțit.

Koi era pe punctul de a spune adevărul, dar s-a oprit la timp. În schimb, a dat din cap.

– Da.

Nu era din cauza avertismentului lui Ariel. Era pentru că şi Koi știa că, dacă Ashley ar fi aflat adevărul acum, s-ar fi oprit din nou. Și nu ar mai fi existat o altă șansă ca asta.

Nu suport gândul că s-ar săruta sau ar face sex cu altcineva.

– Ah… ah…

Strânse din dinți, dar gemetele tot ieșeau. Era doar vârful – dar presiunea îi întunecă vederea. Nu putea respira sub greutatea lui. Ashley expiră brusc, cu fața contorsionată de tensiune.

– Relaxează-te. Altfel o să te doară.

– Po…poftim?!

Koi clipi confuz. Ashley se încruntă și îi trase șoldurile în părți, forțându-l să se deschidă.

– Koi.

– D…da?

Luat prin surprindere, Koi răspunse automat. Ashley întrebă:

– Cum se numea păpușa aia urâtă a ta?

– Păi…

Întrebarea bruscă îl luă prin surprindere. Dar Ashley părea sincer interesat — ochii lui erau ațintiți asupra lui, așteptând. Koi încercă să-şi amintească.

– Ali… Ping…

Înainte să apuce să termine, ceva greu îl împinse. Viziunea i se întunecă pentru o clipă, apoi se umplu de lumină. Ashley profitase de moment, împingând vârful cu un zâmbet șmecher.

– Te descurci minunat.

Koi nu știa exact pentru ce era lăudat. Nu că ar fi contat. Nu era timp de gândit. Ashley începu să se miște.

– Ah… aah…

Koi închise ochii strâns, făcând tot ce putea să uite durerea, presiunea. Aliping… da, Aliping… ce s-a întâmplat cu ea?

Probabil că a aruncat-o împreună cu restul gunoiului când a părăsit conacul. Probabil împreună cu celelalte păpuși. Nu era singur.

Aș fi vrut să-i poată oferi ceva mai bun.

Acum… poate aș putea. Dacă aș fi avut șansa… Doare… doare…

Koi a încercat instinctiv să fugă, dar Ashley l-a apucat de talie și l-a oprit.

– E prea târziu, Koi, a mormăit Ashley, cu amărăciune.

– Ți-am dat atâtea șanse să fugi.

Vocea lui se scufundă în ceața minții lui Koi — blândă și definitivă.

– Nu vei mai pleca niciodată nicăieri.