Zhou Zhou s-a simțit amețit toată ziua. Experimentarea primei sale călduri nestăpânite l-a determinat să realizeze cât de puternice puteau fi dorințele sale latente. Chiar dacă era deja incapabil să o suporte, tot voia să își folosească ultima fărâmă de putere pentru a se agăța și a cere mai mult. După finalizarea “marcării” complete dimineața, Cheng Che l-a ajutat pe Zhou Zhou să facă o baie. Cei doi au dormit până după-amiază. Cheng Che se temea că lui Zhou Zhou i-ar putea fi sete, dar nu știa cum să o spună. Așa că l-a trezit să bea apă.

Cheng Che s-a așezat pe pat, cu Zhou Zhou în poală, înclinându-și capul pe spate în timp ce Cheng Che îi dădea apă. Cu toate astea, Zhou Zhou a sfârșit prin a bea apa și aceasta s-a vărsat, rostogolindu-se pe bărbie până la piept. Zhou Zhou era ca o pisicuță în căutare de lapte, lingând instinctiv bărbia și gâtul lui Cheng Che, scoțând sunete moi și nerăbdătoare, ca și cum ar fi vrut să se topească în îmbrățișarea lui Cheng Che.

Pe măsură ce temperatura trupului lor creștea, feromonii milkshake-ului de căpșuni, acum impregnați de căldură, au început să își exercite puterea, amintind de ciclul căldurii. Cheng Che l-a ciupit de bărbie pe Zhou Zhou pentru a-i ridica fața, încurcând limbile, în timp ce el s-a rostogolit și l-a apăsat pe Zhou Zhou sub el. Apoi s-au angajat fără cuvinte într-o altă rundă.

După a doua baie a zilei, Zhou Zhou s-a întins pe pat, incapabil să deschidă ochii. În mod ciudat, nu-i era foame deloc. În schimb, a sperat că Cheng Che va veni și îl va îmbrățișa imediat.

Cheng Che a intrat în cameră în timp ce își ștergea părul cu prosopul. Partea superioară a trupului său era goală, cu excepția unui prosop în jurul taliei. Prin vederea sa încețoșată, Zhou Zhou a văzut urmele de sărut de pe pieptul frumos al lui Cheng Che și picăturile de apă care se rostogoleau pe abdomenul său. A simțit din nou o senzație rușinoasă de excitare.

Cheng Che a aruncat prosopul deoparte. S-a întors și și-a luat telefonul de pe masă pentru a comanda mâncare la pachet. Zhou Zhou a observat că spatele lui Cheng Che era acoperit de zgârieturi.

Căldura era terifiantă. Se simțea ca și cum s-ar fi transformat într-o mică bestie nesătulă.

Zhou Zhou și-a mușcat buza de rușine în timp ce îl privea pe Cheng Che întorcându-se la pat, observând urmele de mușcături de pe umerii lui și rana din colțul gurii.

A început să se întrebe dacă ceea ce făceau el și Cheng Che nu era să facă dragoste. Era mai degrabă o luptă.

– Cățelușul meu drag.

Cheng Che s-a aplecat peste el și i-a șoptit:

– M-ai mușcat așa. Și pe spate de asemenea. Zhou Zhou, cum ai putut fi atât de lipsit de inimă?

Zhou Zhou era tulburat de feromonii de sake mentolat din apropiere. Trupul său a răspuns la căldură. A împins slab umărul lui Cheng Che. Dar când a atins pielea umedă a lui Cheng Che, și-a pierdut forța și nu a putut decât să implore încet:

– Cheng Che… stai departe de mine…

– Ce fel de Omega în călduri face aşa o cerere?

Cheng Che s-a aplecat în mod deliberat mai aproape, întrebând tranșant cu voce joasă:

– Vrei să o faci sau nu?

– Vreau…

Zhou Zhou a recunoscut sincer. Și-a mușcat buza și s-a smiorcăit de câteva ori înainte de a continua:

– Dar tocmai am făcut un duș…

– Nu e ca și cum nu ne putem permite factura la apă, a spus Cheng Che, mângâind coapsa lui Zhou Zhou, care se zvârcolea pe talia lui.

– Fii cuminte. Nu-ți poți îndura singur căldura. Pauza nu va dura decât o oră.

Chiar dacă Zhou Zhou nu era complet treaz, putea înțelege pe deplin sensul lui Cheng Che.

***

Cheng Che a stat cu Zhou Zhou acasă mai bine de o săptămână, până când căldura a scăzut treptat. Zhou Zhou era amețit în fiecare zi, neștiind de foame sau sete. Voia doar să se lipească de Cheng Che și să fie cu el, uitând de orice altceva.

Într-adevăr, acesta era cazul. Cei doi făceau dragoste neobosit, neafectați de nimic din afara camerei. Cheng Che l-a spălat pe Zhou Zhou și l-a hrănit. I-a dat chiar apă gură la gură de câteva ori. Zhou Zhou părea să-și fi pierdut complet capacitatea de a avea grijă de el însuși. Era complet dependent de Alfa lui, cufundat în căldura excesivă a estrului său.

Când căldurile s-au potolit în sfârșit, era chinuit de amintirile acelei săptămâni.

El și Cheng Che stăteau pe pat unul în fața celuilalt, amândoi acoperiți de urme noi și vechi de mușcături. Picioarele lui Zhou Zhou aveau vânătăi. Parfumurile persistente de milkshake de căpșuni și sake mentolat umpleau camera. Trupurile lor erau, de asemenea, infuzate cu feromonii celuilalt.

– Încă nu te simți bine? a întrebat Cheng Che.

Zhou Zhou a scuturat din cap.

– Când m-am trezit azi, nu m-am simțit la fel de fierbinte ca acum câteva zile.

Și-a dat seama doar că vocea îi era răgușită când a vorbit. Se întreba chiar dacă strigătele și gemetele lui erau auzite în toată clădirea.

Cheng Che a dat din cap. S-a aplecat să-l sărute pe gură și apoi s-a trântit pe pernă.

– O să dorm puțin.

După ce era ocupat cu munca timp de mai bine de jumătate de lună în străinătate, Cheng Che se întorsese și sărise imediat să aibă grijă de Zhou Zhou în timpul căldurii sale. Efortul fizic din ultimele șapte-opt zile fusese imens. În ciuda condiției sale fizice excelente și a genelor sale Alfa superioare, Cheng Che nu a putut rezista unui efort atât de continuu.

Simțindu-se timid și cu inima frântă, Zhou Zhou l-a învelit pe Cheng Che sub plapuma groasă. Apoi a comandat mâncare la pachet de pe telefon și s-a întins. A privit fără să clipească chipul liniștit al lui Cheng Che care dormea.

El și Cheng Che terminaseră “marcarea” permanentă.

Zhou Zhou și-a atins stomacul. Întotdeauna se simțea ruşinat de faptul că s-ar putea să nu poată rămâne însărcinat în viitor.

Nu a insistat să aibă un copil. Dar se simțea doar trist. Era o dovadă crudă a rănilor sale din trecut. Nimeni nu putea înfrunta cu calm un astfel de lucru. Cel puțin Zhou Zhou nu putea.

Zhou Zhou s-a aplecat ușor și i-a sărutat fruntea lui Cheng Che. Apoi i-a ținut mâna, frecând încet cicatricea de pe ea cu vârfurile degetelor.

Cheng Che și-a înfășurat brațul în jurul taliei lui Zhou Zhou. Bărbia lui se odihnea deasupra capului lui Zhou Zhou în timp ce absorbea parfumul părului acestuia. În ciuda faptului că era prea obosit pentru a-și ține ochii deschiși, el a vorbit cu siguranță și liniște.

– Zhou Zhou, te iubesc. Necondiţionat.

“Cicatricile tale, confuzia ta, totul despre tine – vreau să am grijă de toate acestea. Mă voi strădui să le vindec. Iar în ceea ce privește frumusețea din tine, a fi capabil să o am este deja onoarea mea.”