Avertizare: 🔞

Zhou Zhou, amețit, se întreba dacă Cheng Che era cu adevărat în străinătate și dacă apelul nu va fi preluat.

Nici măcar nu introdusese în brățară numărul centrului de urgență Omega. Pentru al doilea număr, îl pusese pe cel al lui Cheng Che.

În ceea ce privește al treilea număr, Zhou Zhou nu se gândise să introducă nimic. Nu știa ce să facă. Era o mișcare disperată. Zhou Zhou a simțit că nu are alte opțiuni decât să renunțe să se mai gândească prea mult la asta.

Între timp, Cheng Che era neliniștit în străinătate. Ieri terminase munca devreme și își cumpărase un bilet de întoarcere acasă. Abia ajunsese, își lăsase bagajele și auzise telefonul sunând.

Era un număr special. Când Cheng Che a răspuns, a auzit sunetul unei respirații grele la celălalt capăt al firului.

Era vocea acelui Omega al său, una cu care era foarte familiarizat. De la prima respirație pe care a auzit-o, Cheng Che a știut ce se întâmplă. Și-a luat imediat cheile de la mașină și s-a dus la garaj. L-a auzit pe Zhou Zhou plângând și spunând că era în călduri.

Încă mai era timp. Cheng Che l-a consolat pe Zhou Zhou în timp ce conducea. Dar Zhou Zhou părea incapabil să mai răspundă. Cheng Che chiar se întreba dacă Zhou Zhou îl auzise spunând “Vin imediat”.

Când Cheng Che a ajuns la casa lui Zhou Zhou și a deblocat lacătul cu cod, a simțit imediat mirosul puternic și intens de feromoni de milkshake de căpșuni. Era ca și cum era încălzit, având o senzație aproape de fierbere. A stimulat glandele lui Cheng Che. Într-o clipă, ceafă lui a devenit fierbinte. Feromonii cunoscuţi ai acelui Omega al lui, pe care îi “marcase”, au ghidat rutul pasiv a lui Cheng Che.

A ajuns la ușa camerei și l-a văzut pe Zhou Zhou ghemuit pe podea. Era ud peste tot, fața îi era înroșită, iar un deget arătător era în gura lui. Îl mușca cu conștiința încețoșată, saliva alunecându-i pe deget.

Fără să se gândească prea mult, Cheng Che s-a dus acolo. L-a luat pe Zhou Zhou, care era acoperit de transpirație, și l-a pus pe pat. Zhou Zhou, care nu reușea să scape de feromonii milkshake-ului de căpșuni, era brusc înconjurat de feromonii de sake mentolat ai lui Cheng Che, proaspeți și răcoritori, cu miros de ploaie de vară. Era ca și cum ar fi întâlnit apă într-un deșert înnebunitor de fierbinte, surprinzător, dar nesatisfăcător, determinându-l să vrea să meargă mai departe și să obțină mai mult.

Zhou Zhou și-a deschis ochii plini de lacrimi, s-a uitat la persoana de deasupra lui și a spus incoerent:

– Ești un fals… Ești un mincinos… Ce ar trebui să fac… Nu poți să mă minți…

Credea că are halucinații din cauza căldurii. Ar fi preferat să leșine așa decât să se bazeze pe halucinații pentru a-și potoli setea, care era mai insuportabilă decât moartea.

– Nu sunt fals.

Cheng Che și-a lăsat feromonii să iasă la iveală, încercând să-l provoace pe Zhou Zhou să se simtă mai bine. El a spus încet:

– Sunt eu, Zhou Zhou. Chiar sunt aici.

– Lasă-mă în pace…

Conștiința lui Zhou Zhou era într-o confuzie extremă. Se gândea doar să nu lase alți Alfa să-l “marcheze”. El a împins umerii lui Cheng Che și a continuat să spună:

– Dă-mi drumul… Nu vreau asta…

– Sunt eu, Cheng Che.

Cheng Che a ținut fruntea fierbinte a lui Zhou Zhou, liniștindu-l în mod repetat:

– Eu sunt Cheng Che, Zhou Zhou. Nu e altcineva. Sunt eu.

Cuvintele “Cheng Che” erau ca o vrajă. Inima lui Zhou Zhou care era neliniştită, era brusc eliberată. Într-o clipă, toate rănile pe care le credea vindecate erau deschise. Emoțiile pe care le reprimase atât de mult timp, neputându-le exprima nimănui, s-au dezlănțuit sălbatic. Zhou Zhou a plâns, apucând încheietura mâinii lui Cheng Che, plângând cu o voce plină de durere extremă:

– De ce nu erai acolo… în acel moment… De ce nu erai acolo…

Cheng Che nu a putut răspunde. Zhou Zhou al lui, Omega al lui, care nu vărsase niciodată o lacrimă și nu se plânsese în fața lui de când se trezise cu câteva luni în urmă, își dezvăluia în sfârșit toată teama și disperarea din acea perioadă. Chiar și așa, ceea ce Zhou Zhou repeta mereu era: De ce nu erai acolo?

– Nu am cerut nimic mai mult decât să fii alături de mine. Dar în acel moment, nu ai îndeplinit acest lucru.

Cheng Che știa că Zhou Zhou nu îl învinovățea. Zhou Zhou trăia doar disperarea de a fi singur în timpul căldurii sale.

Iar acum era șansa pentru el să se împace.

– Îmi pare rău, a mormăit Cheng Che în timp ce descheia pijamaua lui Zhou Zhou.

– Îmi pare rău, Zhou Zhou.

A coborât capul și a sorbit din buzele fierbinți ale lui Zhou Zhou. Feromonii din saliva lor aveau un efect subtil, dar înnebunitor. Zhou Zhou se simțea de parcă se îneca, iar Cheng Che era cel care îl salva. Atâta timp cât Cheng Che întindea o mână, el o apuca cu nerăbdare.

Nu, nu era nevoie să se înece. Atâta timp cât Cheng Che întindea mâna, Zhou Zhou o apuca cu siguranță și era salvat.

Zhou Zhou s-a agățat de talia lui Cheng Che și l-a sărutat ca și cum ar fi gâfâit după aer, savurând cu disperare feromonii lui. Dar nu era suficient. Deloc. Lacrimile au izvorât din nou în ochii lui Zhou Zhou, care l-a strigat pe Cheng Che:

– Te rog… pune-l în… Cheng Che… Te implor…

În timpul căldurii, dorința era un abis. Zhou Zhou se simțea ca o piatră care cade fără încetare, sperând să atingă fundul în clipa următoare. Cu toate astea, el plutea mereu în derivă într-un gol nesfârșit.

– Bine.

Cheng Che era și el într-un rut pasivă, transpirând abundent pe frunte. Ochii arătau semne de excitare. A întins mâna și a dezbrăcat pantalonii uzi ai lui Zhou Zhou. Degetele lui au început să exploreze în spate până când au atins acel punct ud leoarcă.

Atingerea blândă era mai copleșitoare decât un șoc electric. Zhou Zhou a tremurat violent, mușcându-și buza și scuturându-și capul cu disperare. I-a luat ceva timp să înșire o propoziție printre suspine.

– Doar… intră direct… Cheng Che… E prea incomod…

Cheng Che a strâns din dinți și s-a ridicat în picioare, dându-și jos tricoul. Picioarele lui Zhou Zhou erau înfășurate în jurul taliei sale, fiind imposibil să își dea jos pantalonii. A face aceste lucruri acum părea obositor. Zhou Zhou și-a întins mâna tremurând și a tras pantalonii lui Cheng Che în jos, apucându-i scula și scoțând-o afară. Timiditatea și mândria erau date la o parte, strigătele lui schimbându-și chiar tonul.

– Plângi, Zhou Zhou…

Cheng Che s-a aplecat, ținând mâna lui Zhou Zhou, ghidându-i încet penisul în deschizătura umedă. Și-a coborât capul pentru a-l săruta pe Zhou Zhou, șoptindu-i promisiuni printre plânsete:

– Nu te voi mai lăsa niciodată să suferi.

Strigătele și gemetele lui Zhou Zhou erau înăbușite de gura lui Cheng Che, împletite cu limba lui, strivite de sărutările lui. Era ca și cum s-ar fi înghițit unul pe celălalt. Trecutul pe care nu erau dispuși să și-l amintească părea că își găsește în sfârșit liniștea în trecut.

***

Zhou Qiao tocmai terminase o întâlnire cu un client important. Lucra la acest proiect de mult timp, iar întreaga echipă depusese mult efort în acest sens. Acum, că au obținut în sfârșit proiectul, era ca o realizare valoroasă.

S-a întors la birou, a ridicat telefonul și aproape că a simțit un fior în inimă când a văzut apelul pierdut cu ultimele cifre “0000”. Imediat, a împins ușa biroului, încruntându-și sprâncenele în timp ce forma numărul lui Zhou Zhou și a apăsat cu putere butonul liftului pentru a coborî scările.

Apelul a fost preluat rapid.

Străduindu-se să își reprime respirația, Cheng Che tocmai terminase de făcut dragoste cu Zhou Zhou. Dar căldurile de estru ale lui Zhou Zhou nu se potoliseră încă. Cheng Che se temea că Zhou Qiao își va face griji, așa că a trebuit să răspundă la telefon.

– Soră, Zhou Zhou este în călduri. Iar eu sunt cu el acum.

Zhou Qiao era luată prin surprindere. S-a uitat la ușa liftului care se deschisese deja. Mâna ei, care ținea strâns cheile mașinii, s-a relaxat.

Ea a spus:

– Nu uita să foloseşti prezervativ, apoi a închis telefonul.

Zhou Qiao s-a întors în biroul ei și a scos feromonii lichizi din buzunarul cămășii sale. A scos un suspin de ușurare.

Erau feromonii pe care Cheng Che îi extrăsese din trupul său înainte de a pleca în străinătate, conform unui acord semnat la un spital obișnuit. Îi era teamă că Zhou Zhou va intra în călduri în timpul șederii sale în străinătate. Așa că i-a dat lui Zhou Qiao feromonii săi pentru a-l ajuta pe Zhou Zhou să atenueze temporar căldura atunci când avea nevoie.

Zhou Qiao știa că Zhou Zhou nu putea accepta să fie “marcat” de alți Alfa și nu dorea ca fratele ei să sufere. Așa că a acceptat propunerea lui Cheng Che. Chiar acum, și-a dat seama că nu răspunsese la apelul de la brățara de urgență și a crezut că brățara sunase automat la Centrul de urgență. Gândindu-se că un Alfa ar fi putut fi aranjat să meargă la casa lui Zhou Zhou, Zhou Qiao era extrem de neliniștită. Acum, că știe că Cheng Che este cu Zhou Zhou, nu mai are de ce să își facă griji.

Cheng Che a aruncat telefonul deoparte și s-a uitat la Omega de sub el, întinzând mâna pentru a-i șterge sudoarea de pe frunte.

Conștiința lui Zhou Zhou era încă complet încețoșată. Feromonii Alfa erau ca o otravă, erodându-i simțurile. Se simțea de parcă nimic nu era suficient. Peste tot era cald, umed și gol. Voia să fie pătruns, umplut și “marcat”.

Gâfâind după aer, Zhou Zhou și-a scos instinctiv o mică parte din limbă pentru că era prea fierbinte. Cheng Che și-a coborât imediat capul și a luat-o înăuntru, făcând schimb de feromoni prin salivă, aprinzându-se reciproc cu ușurință, făcând feromonii din aer și mai intenşi.

Cheng Che știa că Zhou Zhou trebuie să se simtă încă foarte incomod, pentru că atunci când făceau dragoste, el nu a mușcat din glandele lui Zhou Zhou. El doar a ușurat temporar pofta Omega.

În timpul căldurii, trupul Omega ardea, în special în interiorul canalului amoros, care era umed, fierbinte și strâmt. Cheng Che aproape că folosise aceeași rezistență pe care o avusese atunci când își mușcase mâna pentru a-și scoate scula când era pe punctul de a se elibera, astfel încât să nu se elibereze în interior.

Sărutul nu a funcționat deloc. Mâna lui Zhou Zhou ținea penisul lui Cheng Che . Ochii lui păreau umezi. L-a lins pe bărbie pe Cheng Che și apoi i-a lins mărul lui Adam, apoi clavicula. Mușca ușor, ca un pisoi moale, sugea partea pe care o dorea, lăsând o dâră de urme umede, transparente.

– Pune-o în… Cheng Che…

Zhou Zhou a implorat incoerent.

– E încă atât de incomod…

– O să aduc un prezervativ, Zhou Zhou, a spus Cheng Che, ținându-l în brațe și întinzând mâna spre sertarul noptierei.

Dar Zhou Zhou l-a apucat de mână pe Cheng Che și i-a băgat degetele în gură, spunând:

– Nu-l purta… Doar eliberează-te înăuntru…

Ploaia densă din afara ferestrei. Aerul fierbinte și fără vânt din cameră. Feromonii Omega în timpul căldurii. Trupul incontrolabil în timpul unui rut pasiv. Vocea încețoșată și drăguţă a lui Zhou Zhou, care se auzea ademenitor. Cheng Che nu a putut rezista tuturor chiar și cu puternicul său autocontrol.

L-a întors pe Zhou Zhou și și-a introdus fără ezitare penisul în trupul acelui Omega. Zhou Zhou a gemut, arcuindu-și spatele și coborându-și capul pentru a plânge încet, expunându-și gâtul fără nicio acoperire.

Și atunci Cheng Che a văzut cicatricile de pe glande.

Cheng Che era aproape uimit. După câteva clipe, și-a limpezit gâtul. Și-a apăsat fruntea pe gâtul lui Zhou Zhou și a închis ochii cu o expresie dureroasă. Lacrimile au căzut pe gâtul lui Zhou Zhou.

– Îmi pare rău, îmi pare foarte rău.

– Nu spune asta…

Zhou Zhou a scuturat din cap, plângând.

– Nu spune nimic…

El nu a simțit niciodată că Cheng Che a greșit. Nu a crezut niciodată că Cheng Che trebuie să își ceară scuze.

Cheng Che și-a coborât capul și a lins ușor glandele lui Zhou Zhou, inhalând adânc feromoni de milkshake de căpșuni. A început să împingă încet. Trupul deosebit de sensibil în timpul căldurii nu putea suporta o astfel de tortură. Plânsul lui Zhou Zhou a devenit mai intens, neputând nici măcar să vorbească. Tremura și transpira peste tot. Trupul său devenea din ce în ce mai frenetic în amestecul de căldură și plăcere.

Auzea respirația reprimată a lui Cheng Che sunând foarte aproape, aproape ajungându-i la ureche de la ceafă. Nu știa cum se schimbase lumea exterioară. Știa doar că şi creierul său era plin de respirațiile joase, de vocile clare, dar neclare, care îi ocupau și îi învăluiau auzul, agitându-i conștiința în dezordine. Dorințe nenumărate îl umpleau. Trupul său era guvernat de instinct. Iar Cheng Che era instinctul său.

Nu era doar el cel care pierdea controlul; Cheng Che se scufundase de mult în feromoni și în plăcerea de sub el. Aproape că își dezbrăcase toată blândețea și răbdarea. Limba lui a alunecat peste glandele fierbinți și cicatricile de pe ea. Feromonii dulci de milkshake de căpșuni erau ca un afrodisiac, forțându-i pe raționali să-și dezvăluie natura bestială. Cheng Che nici măcar nu l-a anunțat din timp pe Zhou Zhou. Pur și simplu și-a arătat caninii mici și a mușcat din glandă.

Ca un animal mic prins de gât, Zhou Zhou a tremurat și a strigat. Feromonii Alfa cunoscuți și pierduți de mult timp i-au străbătut trupul, amestecându-se cu cele două tipuri de feromoni de căldură, stârnind toate organele din trupul său și toată conștiința din creierul său. Era ca un foc de artificii izbucnind peste tot, fără a avea nevoie de un rezultat practic. Doar câteva clipe de înflorire puteau determina pe oricine să coboare garda, fără să vrea să scape de moarte, dorind doar să se delecteze împreună.

În afara ferestrei, ploaia torențială continua.