Avertizare: 🔞

Yu Yang nu a cumpărat nicio gustare nocturnă. S-a îndreptat spre clădirea sa, lovind pietricele pe drum. Când a ridicat capul, a văzut cunoscuta mașină sport roșie parcată lângă patul de flori al comunității sale. Jin Wuqi era sprijinit de mașină. Părul său albastru safir își schimbase ușor culoarea sub lumina străzii. S-a uitat la Yu Yang și a zâmbit leneș:

– O, cine este acest licean? Încă mai lovește pietricele în timp ce merge? Pare a fi un copil care nu s-a maturizat încă, aşa e?

Yu Yang era uimit pentru o clipă. După aceea, inima lui a început să bată rapid. A făcut un pas înainte, uitându-se la acea față pe care nu o mai văzuse de aproape o jumătate de lună. Vocea lui tremura odată cu bătăile inimii:

– Nu ai spus că ne vom întâlni în weekend?!

– Nu am putut rezista. Mi-a fost dor de tine, Jin Wuqi, mereu direct și tachinator, a zâmbit cu o notă de răutate în ochi.

– Ție nu ți-e dor de mine?

În acest moment, Yu Yang simțea că romantismul școlar nu era deloc interesant. Nu era deloc plăcut. Era prea precaut și represiv tot timpul!

A întins mâna, înconjurând talia lui Jin Wuqi și trăgându-l aproape. Coborându-și capul, a sărutat cu fervoare buzele moi și roz ale lui Jin Wuqi, cu nerăbdare și o notă de asprime. Yu Yang nu se pricepea la vorbe dulci sau la exprimare explicită. Dar acțiunile sale erau cea mai bună dovadă a sentimentelor sale.

Mirosul cunoscut de trandafiri era atrăgător. Îl determina pe Yu Yang să-i fie și mai dor de el. După un sărut îndelungat și afectuos, ca și cum nu ar fi vrut să se despartă de buzele lui Jin Wuqi, Yu Yang le-a lins și i-a apropiat fața de a lui în timp ce șoptea:

– Ești obosit?

– Mm…

Jin Wuqi a sărutat colțul gurii lui Yu Yang cu intermitențe. Mâinile lui se înfășurau lejer în jurul gâtului lui Yu Yang. Cu un râs blând, a spus:

– Dar chiar am vrut să te văd, micuţule.

Ca să nu mai vorbim de faptul că era numit “micuțul”, Yu Yang nu s-ar fi supărat nici dacă Jin Wuqi i-ar fi spus “bestie mică”. I-a sărutat nasul lui Jin Wuqi, care a roșit. În mod neobișnuit, el a luat inițiativa de a spune:

– Și eu am vrut foarte, foarte mult să te văd.

Adolescentul încăpățânat și dur, încă în uniformă școlară, cu rucsacul pe umeri, nu făcuse o mărturisire mai profundă decât aceasta în cei optsprezece ani de viață ai săi. Mărturisirea era inocentă și pură. Yu Yang nu știa dacă Jin Wuqi înțelegea sensul din spatele acelor cuvinte. Dar, cel puțin în inima lui, rostirea lor dovedise deja importanța persoanei pe care o avea în brațe.

– Am vrut foarte mult să te văd. Te plac foarte mult. Sper că înțelegi.

Ținându-l de mână pe Jin Wuqi, Yu Yang a mers la ușa din față a casei sale. Și-a folosit cealaltă mână pentru a descuia ușa. Odată intrat, în întuneric, Yu Yang a căutat întrerupătorul. Apoi, a auzit vocea lui Jin Wuqi, nuanțată de un zâmbet, spunând:

– De ce mă ții atât de strâns? Nu voi fugi.

Yu Yang abia atunci și-a dat seama cât de strâns strângea mâna lui Jin Wuqi. A aprins luminile și și-a coborât ușor capul pentru a evita contactul vizual. Camera de zi era momentan foarte liniștită.

Jin Wuqi a scuturat ușor mâna care îi conecta.

– Hmm? Yu Yang, ce s-a întâmplat?

Yu Yang nu putea să articuleze asta. Îl dorea cu disperare pe Jin Wuqi, până la obsesie. Acum, când îl văzuse brusc, nu mai putea rosti niciun cuvânt. Curajul pe care îl adunase pentru declarația “Chiar, chiar am vrut să te văd” de la parter se epuizase complet.

Stând acolo cu rucsacul în spate, el a rămas tăcut și reprimat. Era complet ca un copil stângaci, care nu știa cu ce se luptă.

Jin Wuqi nu l-a grăbit. Pur și simplu a privit, observând acest băiat aparent vesel și chipeș care era, în realitate, destul de dificil de manipulat. Un zâmbet blând i-a apărut în colțul buzelor.

În realitate, Yu Yang nu era atât de greu de manipulat. Cu cât părea mai ciudat, cu atât mai mult demonstra profunzimea importanței cuiva în inima puştiului. Jin Wuqi era destul de priceput în a înțelege acest lucru.

După un timp, Yu Yang și-a ridicat capul. S-a uitat la Jin Wuqi și a rostit o propoziție aparent la întâmplare:

– Mai așteaptă-mă puțin.

“Așteaptă-mă puțin mai mult. Așteaptă până mă maturizez un pic mai mult. Până când voi avea capacitatea de a sta pe cont propriu și de a te poseda ca un adevărat Alfa.”

Deși nu se întâmplase nimic cutremurător, Yu Yang chiar dorea să facă această promisiune sau, mai degrabă, o cerere. Știa că era încă doar un puşti, care se confrunta cu lecții zilnice, examene și pregătirea laborioasă pentru viitoarele examene de admitere la facultate. Era un student susținut de familia sa, lipsit de capacitatea și calificarea de a se angaja într-o relație cu Jin Wuqi pe picior de egalitate.

Yu Yang nu simțise niciodată o dorință atât de urgentă de a crește și de a se dovedi. Cu toate astea, timpul nu ar fi accelerat din cauza urgenței sale. Totuși, multe lucruri se puteau schimba într-o clipă. Yu Yang era îngrozit de această incertitudine. Îi era teamă că Jin Wuqi l-ar putea vedea doar ca pe un puşti cu care să se joace, o distracție pentru a scăpa de plictiseală, și că ar putea pleca cu ușurință ori de câte ori s-ar plictisi de toate astea.

– Ce ar trebui să aștept?

Jin Wuqi a zâmbit, ajungând să ridice ușor bărbia lui Yu Yang.

– Ce te-a apucat azi? Prea multă presiune pe studiu?

– Nimic. Doar ține minte că ți-am spus asta, a spus Yu Yang morocănos. A apucat mâna lui Jin Wuqi, care îi ridica bărbia în mod jucăuș. L-a tras în îmbrățișarea lui. Părea un avertisment, dar și o cerere încăpățânată.

– Trebuie să mă aștepți.

– Bine. Dar nu pentru prea mult timp, buzele lui Jin Wuqi au atins gâtul lui Yu Yang în timp ce vorbea. Apoi a zâmbit.

Bărbia lui Yu Yang s-a sprijinit pe umărul lui Jin Wuqi. A inhalat parfumul cunoscut de trandafiri. A aruncat o privire în lateral, observând că rana de pe ceafa palidă a lui Jin Wuqi, unde fuseseră glandele, se vindecase complet. Feromonii de sifon de lămâie de pe Jin Wuqi se disipaseră și ei.

Într-adevăr, trecuse mai mult de o jumătate de lună.

“Semnul” temporar care era lăsat dispăruse acum. Nu mai exista nicio urmă de Yu Yang pe trupul lui Jin Wuqi.

– Semnul a dispărut, vocea lui Yu Yang era un pic răgușită. Mâna lui a trecut încet peste talia lui Jin Wuqi. Era o urmă de nemulțumire adolescentină în tonul său.

– “Semnele” temporare sunt inutile.

– “Semnele” temporare sunt inutile. Nu au fost suficiente pentru a dovedi că îmi aparții în totalitate.

– Ce ar trebui să facem atunci?

Jin Wuqi și-a ridicat capul, privindu-l pe Yu Yang cu o notă de suferință.

– Mâine ai școală.

Yu Yang și-a coborât ochii și s-a uitat la el pentru câteva clipe. Apoi s-a întins în jos pentru a-l prinde de coapse pe Jin Wuqi și l-a ridicat. Jin Wuqi, în replică, și-a înfășurat picioarele în jurul taliei lui Yu Yang, brațele înconjurându-i gâtul. El a clipit în confuzie și a întrebat:

– Nu-ți faci temele azi?

Ținându-l pe Jin Wuqi în brațe, Yu Yang a făcut câțiva pași și l-a dus în camera sa. Cu o mână sprijinind fesele lui Jin Wuqi, a folosit-o pe cealaltă pentru a aprinde lumina. Apoi a mers la birou. A întins mâna și a măturat cărțile de pe masă pe podea. L-a așezat pe Jin Wuqi pe birou, a stat între picioarele lui și, în timp ce descheia cămașa lui Jin Wuqi, i-a șoptit:

– Mi-am terminat deja temele la școală.

– Atunci, ce-ar fi să recapitulăm și să citim un pic? Mâine trebuie să te trezești devreme pentru școală. Așa că trebuie să te asiguri că ai suficientă energie, a sugerat Jin Wuqi cu atenţie, în timp ce atingea părțile inferioare ale trupului lui Yu Yang. Subiectul s-a schimbat imediat:

– Of, puștiule, spune-mi. Te-ai gândit vreodată să o rezolvi singur?

– De ce să risipim cuvintele? Sexul chiar trebuie ales într-o anumită zi?

Yu Yang a ignorat tachinarea lui Jin Wuqi. Și-a scos cămașa și a aruncat-o pe pat. Când era pe punctul de a-și scoate jacheta uniformei școlare, a descoperit că ghiozdanul îi atârna încă pe spate.

– La naiba!

Yu Yang s-a încruntat și, nerăbdător, și-a scos ghiozdanul și l-a aruncat pe jos. Nici măcar nu s-a deranjat să deschidă fermoarul. A ridicat direct mâna și și-a dat jos geaca uniformei școlare și tricoul de dedesubt. Apoi l-a îmbrățișat gol pe Jin Wuqi. Jin Wuqi și-a coborât capul și și-a mușcat buza.

– Tu nu ești obosit, dar eu sunt. Tocmai m-am întors în țară.

Jin Wuqi s-a agățat de talia lui Yu Yang și a oftat.

Apoi Yu Yang și-a oprit toate mișcările.

El și-a ridicat capul și s-a uitat la Jin Wuqi. Pieptul lui se ridica și cobora rapid. Ochii lui erau plini de o dorință nedisimulată. Chipul său seducător era înroșit de dorință, iar feromonii de pe trupul său creșteau copleșitor.

Yu Yang a înghițit o gură plină de salivă, determinând ca mărul lui Adam să se rostogolească în sus și în jos. A deschis ochii și i-a dat drumul lui Jin Wuqi. A făcut un pas înapoi. A stat acolo gâfâind pentru câteva secunde și apoi s-a aplecat pentru a-și ridica ghiozdanul și uniforma școlară în timp ce spunea:

– Dacă ești obosit, du-te să faci un duș. Nu te voi mai deranja. Odihnește-te bine.

A făcut o pauză și apoi s-a ridicat cu ghiozdanul în brațe. L-a întrebat pe Jin Wuqi:

– Ți-e foame? Dacă ți-e foame, mă duc să cumpăr niște gustări nocturne.

Jin Wuqi stătea pe birou. Pe claviculă avea un ușor semn roșu, semn care arăta că tocmai fusese mușcat de Yu Yang. S-a uitat la tânărul din fața lui. Tânărul era slab și își ținea în brațe ghiozdanul și uniforma școlară. Simțea clar reacția de sub el. Era deja atât de evident în pantalonii uniformei școlare. Feromonii de pe trupul lui nu puteau fi suprimați. Putea să se oprească în voie și chiar l-a întrebat pe Jin Wuqi dacă îi era foame și dacă dorea să mănânce gustări târzii.

“Unde altundeva pot găsi un Alfa atât de nemilos, dar în același timp bine educat?”

Jin Wuqi a stat pe jos și s-a apropiat de Yu Yang. I-a luat ghiozdanul și uniforma și le-a aruncat pe un scaun deoparte. Yu Yang s-a simțit brusc puțin timid. Și-a mișcat picioarele și a vrut să facă un pas înapoi, în timp ce spunea:

– Tu… Nu sta atât de aproape de mine acum. Eu…

Înainte să termine de vorbit, Jin Wuqi a întins mâna și și-a prins degetele de talia uniformei școlare a lui Yu Yang. L-a ghidat pe spre el și s-a uitat în acei ochi limpezi în timp ce spunea încet:

– Mi-e foame.

Yu Yang chiar nu putea suporta asta. Și-a întors capul. Urechile îi erau roșii. A spus cu ezitare:

– Atunci eu… Mă duc să aduc ceva pentru tine…

– Nu voi mânca nimic altceva.

Jin Wuqi l-a întrerupt și a spus:

– Vreau să o mănânc pe a ta.

Apoi a îngenuncheat. I-a dat jos pantalonii și chiloții lui Yu Yang din uniforma școlară. A ținut scula lui Yu Yang cu ambele mâini și și-a deschis gura pentru a o linge.

Yu Yang a înlemnit pe loc. A coborât capul și s-a uitat la scena de sub el. Gâtul i se simțea atât de strâns încât nu putea spune niciun cuvânt. Din momentul în care Jin Wuqi i-a vorbit în genunchi și până în momentul în care i-a băgat în gură scula, ochii lui Jin Wuqi se uitau mereu la Yu Yang. Nu a existat niciun fel de abatere. Era ca o gheară seducătoare. A condus privirea lui Yu Yang în jos și apoi a bătut în cuie privirea complet, incapabil să se uite în altă parte.

Jin Wuqi era gol de la brâu în sus și îngenunchea între picioarele lui Yu Yang. Pielea de pe spatele său era albă ca zăpada, iar talia îi era îngustă într-un unghi drept. El avea postura moale unică și curbele grațioase ale unui Omega. Vederea lui l-a forțat pe Yu Yang să respire adânc. Numai așa putea să reziste cu greu și să nu se elibereze instantaneu.

Yu Yang nu și-a putut întoarce privirea. A oftat și s-a uitat la Jin Wuqi. I-a văzut buzele moi, de un roșu aprins, înfășurate în jurul penisului său extrem de tare. Degetele sale subțiri și blânde îi țineau baza sculei în timp ce erau ocazional expuse. Vârful limbii sale și saliva umedă l-au aprins pe Yu Yang din interior ca și cum era incendiat. Feromonii deveneau din ce în ce mai puternici cu fiecare clipă. Jin Wuqi era afectat de miros. Reacțiile sale fiziologice s-au extins rapid. Fața îi era înroșită și nasul îi era plin de parfumul lui Yu Yang. A scos un geamăt ușor, ca și cum el era cel servit în locul lui.

Plăcerea era necunoscută și intensă. Yu Yang s-a întins și l-a apucat de păr pe Jin Wuqi. Și-a folosit toată puterea pentru a-și reprima dorința de a-și împinge scula înainte. Pur și simplu a închis ochii și s-a lăsat pradă plăcerii care i se dădea. Tot ce îi vine în minte sunt acei ochi căprui, ca niște pietre prețioase, care sunt nobili, delicați. Sunt aproape din altă lume. Dar acum, toți sunt infectați cu poftă și au devenit prada cucerită sub el.

Momentul orgasmului a venit brusc. Înainte ca Yu Yang să-l îndepărteze pe Jin Wuqi, a simțit o plăcere copleșitoare. Când a deschis din nou ochii, nu s-a putut controla și s-a eliberat pe gura și fața lui Jin Wuqi.

Yu Yang a oftat și era uimit de ceea ce vedea. Seducătorul chip de sub el era pătat cu lichid alb, mai ales la colțurile gurii. Ceea ce era chiar mai rău era că Jin Wuqi a clipit și și-a întins limba roșie și umedă pentru a șterge lichidul de pe colțul buzelor. Lichidul s-a rostogolit în gura lui și l-a înghițit. În cele din urmă a lins de câteva ori vârful sculei lui Yu Yang. S-a uitat în sus și i-a zâmbit dulce lui Yu Yang:

– E atât de mult, micuțule. De cât timp te-ai reținut?

Fața lui Jin Wuqi era încă pătată cu lichid. Buzele lui erau roșu vișiniu. Iar zâmbetul de pe fața lui era seducător și fermecător. Idealul poftei și idealul frumuseții s-au amestecat împreună, lăsând un sentiment seducător de agresivitate. Acest lucru era suficient pentru a-l determina pe Yu Yang să se predea într-o clipă, fără nicio rezistență. L-a lăsat să îi ocupe inima complet.

Da, Yu Yang era dispus să recunoască că el era cel care cădea pradă. Întotdeauna era el.

Yu Yang a tras aer în piept și s-a uitat direct la Jin Wuqi pentru câteva clipe. Apoi s-a aplecat și l-a apucat de braț pentru a-l ridica. A făcut câțiva pași și a căzut pe pat cu el. I-a dat jos hainele în grabă și cu brutalitate. După ce i-a dat jos pantalonii, reacția fiziologică a Omega era prea evidentă. Yu Yang a întins mâna și a mângâiat fața lui Jin Wuqi. Și-a agățat limba și l-a sărutat umed pentru o vreme. Apoi a întrebat cu o voce răgușită:

– Pot să te “marchez” mai întâi?

Yu Yang are prea multe dorințe. Printre complexități, el vrea doar să apuce singurul lucru pe care vrea să îl realizeze cel mai mult. Vrea să îl “marcheze” din nou pe Jin Wuqi și să îl acopere cu proprii lui feromoni din interior spre exterior, marcându-l cu ei. Voia să își pună propriul “semn” pe el.

– Da.

Jin Wuqi și-a pus brațele în jurul gâtului lui Yu Yang și și-a ridicat capul pentru a-i săruta buzele. Și-a înlocuit răspunsul cu o cerere:

– Yu Yang, “marchează-mă” din nou.

Yu Yang i-a întors sărutul și apoi a coborât încet pe zona din jurul bărbiei și pe partea laterală a gâtului lui Jin Wuqi. A ținut ceafa lui Jin Wuqi și a înclinat-o ușor. A lins glandele moi de la din spatele gâtului înainte și înapoi. A inhalat parfumul de trandafiri care îi lipsise de mult timp. Jin Wuqi și-a mușcat buza și a tremurat peste tot, simțind sensibil atingerea delicată a lui Yu Yang de fiecare dată când a lins glandele. Se ținea de gâtul lui Yu Yang și tremura în timp ce îl implora:

– Grăbește-te… Yu Yang…

Yu Yang nu l-a torturat la fel de rău ca data trecută. Și-a ridicat ușor capul și l-a sărutat pe Jin Wu Qi în timp ce se uita la ochii lui pe jumătate închiși. El a spus:

– Voi începe să mușc.

Înainte ca Jin Wuqi să poată răspunde, Yu Yang și-a coborât din nou capul în jos și a mușcat glandele. Feromonii Alfa s-au turnat într-o clipă în vasele de sânge ale lui Omega. Jin Wuqi și-a strâns brusc strânsoarea pe braț și l-a mușcat de umeri pe Yu Yang în timp ce plângea. Se datora temerii subconștiente de a fi “marcat”. Dar satisfacția de a fi liniștit de feromoni Alfa a urcat. Aceasta a stimulat sever trupul, mintea și glandele lacrimale ale lui Jin Wuqi.

***

Jin Wuqi nu se poate purta niciodată frumos. Era deja mușcat până la lacrimi de Yu Yang care i-a mușcat glandele. El chiar și-a pus picioarele în jurul taliei lui Yu Yang și l-a întrebat dacă s-a gândit vreodată să se masturbeze singur. Yu Yang și-a folosit degetele pentru a lovi locul sensibil cu o forță puternică. După ce a apăsat locul de câteva ori, Jin Wuqi a început să tremure și să ceară milă. I-a cerut lui Yu Yang să nu-l mai tortureze.

Era imposibil pentru Yu Yang să nu-l mai “tortureze”. Yu Yang a mușcat plicul de prezervativ și a ridicat unul dintre picioarele lui Jin Wuqi. Apoi și-a împins penisul în canalul amoros încet, dar ferm.

Jin Wuqi și-a mușcat buza în timp ce plângea și gemea. Yu Yang l-a privit cu aroganță. Fără să spună nimic, s-a agățat de talia lui Jin Wuqi și a început să i-o tragă agresiv. Jin Wuqi și-a arcuit partea superioară a trupului și s-a agățat strâns de brațul lui Yu Yang. Avea lacrimi în ochi. L-a întrebat pe Yu Yang dacă s-a abținut prea mult și de ce era atât de feroce când a început să i-o tragă.

Yu Yang nu i-a răspuns deloc. S-a uitat fix doar la fața lui și i-a tras-o încontinuu cu înverșunare. Jin Wuqi era atât de “torturat”, încât a început să plângă. Și-a arcuit gâtul frumos și fragil ca o lebădă albă pe moarte.

Yu Yang nu a putut suporta să privească o astfel de scenă pentru prea mult timp. Așa că Yu Yang a apucat gâtul fragil al lui Jin Wuqi și s-a aplecat la urechea lui. I-a poruncit în o respirație adâncă:

– Așteaptă până cresc mare.

Lacrimile curgeau din colțurile ochilor roșii ai lui Jin Wuqi până în partea laterală a părului său. Jin Wuqi a închis ochii și a plâns slab. Cuvintele sale erau produse fragmentar:

– Nu… este deja… este deja destul de mare…

Yu Yang a împins înainte cu o forță puternică în timp ce se încrunta.

– Nu despre asta vorbesc!

Jin Wuqi era pătruns de Yu Yang până în punctul în care nu a mai îndrăznit să îl provoace. El doar a dat din cap în timp ce plângea:

– Voi aștepta… te voi aștepta… Yu Yang… te rog fii blând…