Aerul de primăvară este cald și se aude deja un sunet slab de insecte în iarbă. Sub lumina blândă și galbenă a străzii, doi oameni s-au sărutat. Cheng Che și-a ridicat încet capul, uitându-se la ochii ușor umezi ai lui Zhou Zhou în timp ce șoptea:

– Șmecheraș mic.

Zhou Zhou s-a uitat fix la Cheng Che înmărmurit, neștiind ce să spună. Asta până când Cheng Che și-a frecat ușor nasul de cel al lui Zhou Zhou și a repetat:

– Ești un mic șmecher.

– Nu te-am păcălit… Spuneam adevărul în acel moment.

Zhou Zhou și-a revenit și a pufnit.

– În mod clar, tu erai cel care s-a purtat prostește tot timpul.

– Cum adică? l-a întrebat Cheng Che.

– Te prefaci că nu știi nimic. Ţi-a plăcut doar să mă vezi cum mă fac de râs, aşa e?

Zhou Zhou a clipit din ochi. Nu plânsese. Dar sărutul recent i-a îngreunat un pic respirația, așa că în ochi i-a apărut puțină umezeală.

– Vrei să auzi răspunsul meu atunci?

Mâna lui Zhou Zhou, care se odihnea pe umărul lui Cheng Che, s-a strâns instinctiv. Ezitant, el a întrebat:

– Este un răspuns bun sau un răspuns rău? Dacă este un răspuns rău, atunci cred că…

– Îmi place de tine, Zhou Zhou,  l-a întrerupt Cheng Che, mărturisind direct.

Zhou Zhou s-a uitat fix la el. Buzele lui erau umede și ușor despărțite de la sărutul de după. Părea oarecum amețit.

– Zhou Zhou! l-a strigat Cheng Che cu blândețe, în timp ce îi privea ochii strălucitori și pâlpâitori și repeta: “

– Îmi place de tine.

– Din cauză că știi că sunt… sunt un Omega, ai început să mă placi? a întrebat ezitant Zhou Zhou.

Simțea că era prea lacom. Spera cu adevărat că Cheng Che îl va plăcea necondiționat, indiferent de genul lor secundar.

– Nu. Te plac de mult timp. Era pe vremea când credeam că ești un Alfa.

Cheng Che a șters umezeala din colțul ochiului lui Zhou Zhou cu vârful degetului, în timp ce îl privea cu seriozitate.

– În general, îmi place de tine pentru ceea ce ești. Fie că ești un Alfa, Beta sau Omega, îmi place de tine necondiționat pentru că ești tu însuți.

Se simțea ca și cum era tras înapoi din adâncurile apei către țărm. Respira în sfârșit oxigen proaspăt. Zhou Zhou a rămas uimit pentru o vreme. Apoi, cu inima bătând rapid, și-a înfășurat brațele în jurul gâtului lui Cheng Che și l-a privit în ochi. A spus încet:

– Îmi place de tine foarte mult.

– Știu, a chicotit Cheng Che și s-a aplecat pentru a săruta nasul lui Zhou Zhou.

– Dacă nu eram sigur căîţi place de mine, nu te-aș fi sărutat înainte.

Toate aceste informaţii au venit destul de brusc. Afecțiunea lui Cheng Che, care începuse cu mult timp în urmă, era o afecțiune necondiționată. Toate lucrurile pe care Zhou Zhou le urmărea erau îndeplinite într-o clipă. Acum se simțea uşor, aproape că era prins în transă.

Zhou Zhou și-a îngropat fața în îmbrățișarea lui Cheng Che și a spus:

– Te rog, lasă-mă să mă calmez mai întâi.

În mod clar, Cheng Che nu avea nicio intenție să lase asta baltă. S-a aplecat aproape de urechea lui Zhou Zhou și a chicotit încet:

– Dar de când am aflat că ești un Omega, afecțiunea mea pentru tine s-a transformat în dorința de a te “marca”. Este genul de afecțiune care mă determină să vreau să te fac Omega al meu.

Cheng Che a observat că urechile lui Zhou Zhou s-au înroșit, în timp ce fața i se îngropa. Zhou Zhou a refuzat să dezvăluie chiar și o urmă de ruşine. Doar o voce slabă s-a auzit:

– Ești elocvent, Cheng Che.

– Da. Dar îmi amintesc că tu erai cel care a spus că şi caninii mei sunt perfecți pentru a-ți mușca glandele.

Cheng Che și-a ridicat mâna și a trecut-o de-a lungul gâtului neted al lui Zhou Zhou până la glandele acestuia, în timp ce a coborât vocea.

– Nu-i așa?

Zhou Zhou era atins de Cheng Che pe glande de mai multe ori înainte, dar anterior, nu stabiliseră nimic. Zhou Zhou se considerase un Alfa în timp ce interacționa cu Cheng Che, așa că atingerea glandelor părea inofensivă. Dar acum, când unul era Alfa și celălalt Omega, și cu afecțiune reciprocă, atingerea glandelor avea inevitabil o altă implicație.

Zhou Zhou era surprins de atingere. Întregul său trup a tremurat ușor. A scos un sunet înăbușit și apoi și-a ridicat fața înroșită în timp ce șoptea foarte încet:

– Suntem încă afară acum.

Inițial, Cheng Che a vrut doar să îl necăjească. Dar acum, observând ochii umezi ai lui Zhou Zhou, obrajii înroșiți și implicațiile inexplicabile din cuvintele sale blânde, Cheng Che a simțit brusc că ar fi destul de regretabil să nu facă ceva după ce și-au mărturisit sentimentele. Acest lucru se întâmpla mai ales datorită tinereții lor.

L-a luat de mână pe Zhou Zhou și a mers spre clădire, spunând:

– Atunci să vorbim în camera ta.