Najima, fără să observe schimbarea mea, a continuat să vorbească alături de Maysa.

— Al-Fatih… acolo era Raihan al-Hamed, aşa e?

Maysa a dat din cap.

— Da. După moartea lui, fratele său, Jarwal, a preluat domeniul. Am auzit că Raihan al-Hamed avea un fiu, dar lipsește de ceva timp din cauza unei boli.

Așadar despre asta vorbeau.

Am înghițit în sec și am continuat să ascult.

Maysa a adăugat:

— Și fiul lui Jarwal nu s-a îmbolnăvit și el recent? Atât moștenitorul de drept, cât și fiul regentului… Ce ghinion pentru cei care ar trebui să ducă linia familiei mai departe.

— Nu, Maysa. În cazul fiului lui n-a fost o boală. Era un accident.

— Un accident?

Asistenta a ridicat și ea surprinsă privirea.

Najima a ezitat o clipă.

— Am auzit că un nebun a pătruns în conac. A ucis peste zece oameni: slujitori, prietenii fiului lui Jarwal, pe toți cei care i-au ieșit în cale. Fiul lordului era rănit atât de grav, încât nu se mai poate ridica din pat și nu mai poate moșteni titlul.

— Doamne…

Maysa și-a dus mâna la gură.

Najima a oftat.

— Jarwal și soția lui sunt încă în stare de șoc. Nu e de mirare. Iubeau foarte mult orașul, iar acum stau retrași de luni întregi.

— Și vinovatul? Ce s-a întâmplat cu el? Era singur?

Asistenta a întrebat curioasă, dar Maysa i-a făcut semn să nu insiste.

Najima însă a zâmbit amar.

— Încă nu l-au prins. De fapt, am aflat ieri de la Shadia. Mi-a spus că prim-ministrul s-a întâlnit cu Jarwal din cauza incidentului.

Maysa a dat încet din cap.

— Jarwal trebuie să fie furios. Avea un singur fiu, aşa e?

— Atât știu și eu.

Najima a făcut un gest cu mâna.

— Am spus deja prea multe.

Apoi s-a uitat spre mine și a tresărit.

— Yohan? Te simţi bine?

Maysa s-a întors și ea.

Am clipit.

— Eu? Ce am?

— Pari foarte tulburat. S-a întâmplat ceva?

Rikal a sărit atunci în poala mea.

Mi-am coborât privirea și am început să-l mângâi, încercând să par liniștit.

— Nu… sunt doar obosit. Nu vă faceți griji.

Dar gândurile îmi alergau în toate direcțiile.

După nişte clipe, am întrebat:

— Dacă cineva ucide oameni… ce se întâmplă cu el?

S-a lăsat liniștea.

Najima s-a încruntat ușor.

— De ce întrebi?

Am încercat să vorbesc cât mai firesc.

— Ați spus că acel om a ucis peste zece persoane. Ce pedeapsă primește? Este executat?

Expresia lui Najima s-a mai relaxat.

— Da. Crima este o faptă de neiertat.

Am ezitat, apoi am întrebat:

— Chiar dacă este membru al familiei regale?

Maysa a devenit serioasă.

— Yohan, asta este o întrebare nepotrivită.

Am realizat imediat că am mers prea departe.

Najima a ridicat însă o mână, oprindu-mă înainte să mă grăbesc să-mi cer iertare.

— E în regulă. Știm că nu ai vrut să ofensezi pe nimeni. Dar trebuie să fii atent când vorbești despre familia regală.

Mi-am coborât capul.

— Îmi cer iertare pentru îndrăzneală.

— Te iert, Yohan. De data asta.

Najima a zâmbit.

Apoi a continuat:

— Ca să-ți răspund, nici familia regală nu este mai presus de lege în cazul unei crime. Un membru al familiei regale își pierde rangul și este pedepsit dacă ucide trei sau mai multe persoane. Până acum însă niciun membru al familiei regale nu era  executat, fiindcă nu se implică să ucidă cu mâna lor.

Maysa a adăugat, mai reținută:

— Au destui oameni care pot face asta în locul lor. Uneori pot chiar porunci cuiva să-și ia viața.

Najima a schimbat imediat subiectul.

— Gata cu discuțiile atât de sumbre. Am venit să vă invit la prânz și am ajuns să vorbesc prea mult. Fie ca Allah să-mi ierte vorbele nechibzuite.

Apoi s-a întors spre Maysa.

— Am ceva de discutat cu tine. Putem ieși puțin?

Asistenta a înțeles aluzia, s-a înclinat și a ieșit.

M-am ridicat și eu, iar Rikal a rămas cu Maysa.

Înainte să plec, ea mi-a spus:

— Yohan, du-te puțin în grădină. Îți va face bine să stai la soare.

— Da.

Am ieșit pe coridor.

Asistenta a scos telefonul și a trimis un mesaj.

Am pornit spre grădinile regale.

Ploile s-au oprit, iar cerul era limpede.

În centrul palatului, fântâna uriașă împrăștia stropi reci în aer.

M-am apropiat de locul în care l-am văzut cândva pe Asgail stând singur și pierdut în gânduri.

“Ce gândea atunci?”

M-am așezat pe marginea fântânii.

Cuvintele lui Najima mi-au revenit fără încetare în minte.

“Fiul lui Raihan al-Hamed lipsește de ceva timp din cauza unei boli.”

Apoi mi-am amintit vocea lui Kamar:

“Cineva l-a trădat. Dar de unde a aflat unchiul?”

A trecut mult timp și unele amintiri au devenit neclare.

Totuși, îmi aminteam că unchiul m-a îndemnat să fug.

Dacă aflau că eram Omega, aveau să vină după mine.

Toată lumea credea că sunt bolnav și că nu mă pot arăta în public.

Iar acum unchiul a devenit, firesc, regent.

“Putea să-mi ia totul de la început.”

Dacă mi-ar fi spus că vrea să conducă familia, aș fi acceptat.

Eram prea tânăr atunci și oricum nu eram pregătit.

Nu era nevoie să ajungă atât de departe.

Apoi gândurile mele s-au întors la Kamar.

Najima a spus că până și un membru al familiei regale putea fi condamnat pentru crimă.

Prințul moștenitor nu făcea excepție.

Dacă Asgail și-ar fi păstrat memoria, poate n-ar fi ucis niciodată cu mâna lui.

Dar ceea ce s-a întâmplat nu mai putea fi schimbat.

Peste zece oameni muriseră.

“Câți dintre cei care l-au văzut pe Kamar erau uciși?”

“Câți au supraviețuit?”

Dacă avea să se afle că şi Kamar a omorât mai mult de zece oameni…

Avea să fie executat.

Am rămas prins în gândul acela până când o umbră a căzut peste mine.

Am ridicat capul.

Asgail stătea în fața mea, îmbrăcat într-un costum negru.

— Ce faci aici?

Am rămas surprins, iar el s-a încruntat.

Apoi s-a aplecat.

În clipa următoare, m-am trezit ridicat de la pământ.

Am deschis ochii și am văzut că mă ținea cu un singur braț, așa cum Kamar m-a purtat odată după ce am cules fructe.

Asgail a mormăit:

— Până și o frunză ar cântări mai mult decât tine…

N-am auzit restul.

M-a dus înapoi în palat, iar eu m-am prins instinctiv de el.

A intrat într-o sală de recepție spațioasă.

Pe masă era deja pregătită o mulțime de mâncare.

M-a așezat cu grijă pe podea, apoi s-a așezat lângă mine.

Văzându-mi expresia nedumerită, a spus simplu:

— Mănâncă.

A făcut o scurtă pauză.

— Tot.