— O să faceți asta din nou?

Mi-a scăpat un strigăt înainte să mă pot opri. Haham m-a privit enervat.

— Și atunci ce altă soluție avem? Spune-mi, ce am putea face?

Desigur că nu aveam niciun răspuns. Mi-am plecat capul în tăcere, iar el a pufnit, de parcă exact la asta s-a așteptat. Totuși, am îndrăznit să vorbesc din nou.

— Dar… data trecută Alteța Sa nu a avut nicio reacție.

— Cantitatea era insuficientă.

Haham m-a întrerupt fără menajamente. Deși Asgail le-a poruncit să găsească altă metodă, echipa medicală condusă de Haham a propus să aducă și mai mulți Omega. Planul lor era să le administreze stimulente pentru a le forța organismul să elibereze o cantitate mai mare de feromoni, până când era suficientă pentru a-i declanșa prințului rutul.

— Până la urmă, tot pe principiul ăsta un Omega Extrem poate declanșa rutul unui Alfa Extrem.

Toți cei din jur au încuviințat. Planul pornea de la teoria lui Steward, care rămânea doar o ipoteză și nu oferea nicio garanție, însă Haham și ceilalți nu aveau altă idee.

— Dacă am aștepta ca rutul să apară de la sine…

Am îndrăznit eu, dar imediat m-au luat pe rând la rost. Cum puteam să așteptăm fără să știm când avea să înceapă? Până la următorul ciclu natural al lui Asgail mai erau câteva luni, chiar și în teorie era nevoie de mai bine de o lună pentru a aduna destui feromoni încât să-i grăbească apariția.

— Ce naiba făcea americanul ăla?

În timp ce îl învinuiau pe Steward, eu am rămas tăcut. Ca să-l apăr, mi-ar fi trebuit dovezi, iar el nu mi-a spus nimic. Nu-mi rămânea decât încrederea în caracterul lui, iar asta nu le-ar fi ajuns drept argument. Era mai bine să tac decât să mă încurc în explicații fără nicio bază.

În cele din urmă, medicii i-au cerut lui Asgail permisiunea să continue încercările. Răspunsul lui era doar un zâmbet disprețuitor.

— Mă luați drept cobaiul vostru?

Au amuțit, șocați. Chiar și eu, adus acolo împotriva voinței mele, am simțit o urmă de ușurare la gândul că nu urma să mai fiu obligat să văd așa ceva.

“Urăsc să-l văd pe Kamar ținând pe altcineva în brațe.”

Chiar dacă pentru el nu însemna nimic, pe mine tot mă durea. Numai gândul a determinat ca ochii să mă usture și am înghițit în sec, tocmai când vocea lui Asgail a tăiat tăcerea.

— De ce mai e și el aici?

La întrebarea lui imprevizibilă, toate privirile s-au întors spre mine. Am clipit nedumerit, iar Haham s-a grăbit să explice.

— E asistentul lui Steward. L-am inclus fiindcă trebuie să știe ceva.

Deși m-a tot întrebat despre starea prințului, Haham nu mi-a cerut niciodată părerea și nici nu mi-a oferit informațiile de care aș fi avut nevoie. Prezența mea acolo era pur formală. Explicația lui era nefolositoare, dar n-am spus nimic. Asgail m-a privit în tăcere, cu un zâmbet ciudat pe buze.

— Înțeleg.

A înțeles greșit relația mea cu Steward. Credea că mă aflam acolo fiindcă eram iubitul lui, așa că explicația lui Haham nu însemna nimic pentru el. Totuși, Asgail a lăsat lucrurile așa, fără alte comentarii. Neștiind ce gândea, mi-am coborât privirea. Atunci a vorbit din nou.

— Bine.

Surprins de acordul lui, am ridicat capul. Asgail stătea pe tronul de la capătul sălii, iar medicii din jurul lui au început să mormăia încântați. El a continuat:

— Dar nu putem pierde timpul la nesfârșit. Stabilim un termen. Vă ajung trei zile?

— T…trei zile?

Haham s-a bâlbâit, de parcă nici nu s-a gândit că prințul avea să impună o limită. Asgail a întrebat pe un ton indiferent:

— Sau vreți să repet asta până reuşiţi?

Haham n-a găsit nimic de spus. Mi-am amintit ce a afirmat mai devreme: “Prințul trebuie oricum să-și elibereze feromonii periodic, așa că de ce nu?” Evident, nici nu i-a trecut prin minte să stabilească un termen.

— A…așa este, Alteță… dar trei zile sunt prea puține… Ne puteți acorda mai mult timp? Avem nevoie să încercăm mai multe variante…

Haham vorbea ruşinat, iar neliniștea i se simțea în voce. Asgail și-a îngustat ochii și n-a răspuns. Haham și-a adunat curajul.

— N…ne puteți da o săptămână? Trebuie să vă monitorizăm starea. Trei zile sunt prea puține. Vă rugăm să ne acordați mai mult timp.

Asgail a rămas tăcut, dar feromonii lui s-au intensificat, trădându-i nemulțumirea.

— O săptămână întreagă cu asta?

A rostit cuvintele încet, iar Haham s-a înclinat grăbit. Tensiunea din sală a devenit sufocantă. În mine s-a aprins o speranță firavă.

“Dacă ar refuza…”

Atunci vocea prințului a răsunat prin sală.

— Cinci zile.

Haham a răspuns imediat, plin de recunoștință.

— V…vă mulțumesc, Alteță…

Ceilalți au început și ei să-i mulțumească, însă Asgail s-a ridicat de parcă nu mai avea nimic de spus.

— Bine. Atunci așa rămâne. Vă puteți retrage.

Am crezut că totul s-a încheiat, dar Asgail și-a amintit parcă de ceva. S-a oprit și, dintr-odată, și-a fixat privirea asupra mea.

— Tu vei fi de față.

— Eu…?

Am înghițit exclamația care era gata să-mi scape. Toți s-au uitat la mine, însă chipul lui Asgail a rămas indiferent.

— Da. Trebuie să-i povestești medicului ce spectacol am dat în lipsa lui.

După o ultimă privire ironică, s-a întors și a plecat. Secretarul lui l-a urmat, apropiindu-se ca să-i raporteze ceva. Haham i-a privit îndepărtându-se, a mormăit printre dinți, apoi s-a ridicat și m-a apucat de guler.

— Ce-ai pus la cale, puștiule?

— Despre ce vorbiți?!

Am strigat și am încercat să mă desprind, dar strânsoarea lui nu slăbea deloc. Mi se strângea gâtul, iar sângele îmi năvălea în obraji. Haham m-a fulgerat cu privirea și a izbucnit:

— De ce te-a ales Alteța Sa tocmai pe tine? Crezi că n-am văzut ce era între tine și americanul ăla?

— Haham, ajunge.

Unul dintre însoțitori a făcut un pas înainte și a încercat să-l oprească.

— Dacă vorbești așa, pare că susții că Alteța Sa l-a adus pe băiat aici intenționat. Știi bine că nu asta s-a întâmplat. Calmează-te.

Haham a urlat:

— Poate puștiul i-a dat vreun medicament pe care nu-l cunoaștem!

Un alt bărbat i-a răspuns imediat:

— Dacă era așa, Alteța Sa și-ar fi dat seama. Tu îi cunoști organismul mai bine decât oricine.

Haham m-a privit urât încă o clipă, apoi mi-a dat drumul și am căzut pe podea. A scuipat într-o parte și s-a întors spre ceilalți.

— Gata cu pierderea de vreme. Adunați cât mai mulți Omega. Aduceți și toți stimulenții. Începem în seara asta. De data asta trebuie să reușim!

Apoi s-a întors spre mine și a spus cu dispreț:

— Îmi vei povesti fiecare detaliu din noaptea aceea. Ai înțeles? Dacă nu faci exact ce ți se spune, îți smulg limba și-ți scot ochii!

N-am putut decât să dau din cap, speriat. Așa au început încercările.

Târându-mi picioarele obosite pe coridor, am deschis ușa laboratorului, iar Rikal a țâșnit afară să mă întâmpine. În mod normal l-aș fi luat imediat în brațe și l-aș fi sărutat, dar nu aveam timp. Am trecut pe lângă el, am intrat direct în baie și am pornit dușul. Am rămas sub jet, așteptând apa caldă. Când, în sfârșit, căldura m-a cuprins, am început să mă liniștesc. Am stat mult timp sub apă înainte să ies.

— Rikal.

Motanul, care m-a așteptat neliniștit afară, mi-a sărit în brațe. De data asta l-am strâns la piept și l-am sărutat cu recunoștință.

Am urmat întocmai instrucțiunile lui Steward: să-mi iau inhibitorii fără excepție și să mă spăl bine de fiecare dată după ce eram expus la feromoni.

Până atunci am reușit. Au trecut patru zile din încercările de a-i declanșa prințului rutul. A mai rămas una singură. În tot timpul acela l-am văzut pe Kamar cu alții. După fiecare încercare, medicii mă duceau la ei și mă obligau să le povestesc tot ce am văzut.

Mă simțeam de parcă mă torturam singur în timp ce le răspundeam la întrebări: de câte ori a făcut sex prințul cu cineva, cu câți parteneri și de câte ori a ajuns la orgasm. În prima zi am ezitat și am primit o palmă. Începând din a doua zi, m-am forţat să memorez totul și le-am relatat fără să omit nimic.

La fiecare încercare stăteam lipit de un perete și îl priveam pe prinț. Dacă se întâmpla ceva, Haham mi-a spus să-l chem pe șambelanul care aștepta afară, dar nu părea să fie nevoie. Asgail rămânea perfect lucid; rutul părea să-i limpezească și mai mult mintea, în loc să i-o tulbure. Era evident pentru toți că metoda nu funcționa.

“În curând se va termina…”

Am închis ochii și l-am strâns pe Rikal la piept. Avea să fie ultima dată. Mai era nevoie să rezist doar o zi. O singură zi.