Chrissy şi-a dus liniştit mâna spre centură. Nathaniel îi urmărea fiecare mișcare, cu ochii lipiți de degetele lui, pe măsură ce acesta desfăcea încet fermoarul și trăgea centura la o parte. Zgomotul metalic răsună puternic în spațiul tăcut. Ne dorind să-și dezvăluie ruşinea sub acea privire cercetătoare, Chrissy își păstră fața calmă și își descheie centura ca de obicei. După câteva zgomote seci de metal, a scos din talie cureaua ieftină din piele, lungă ca un șarpe. A aruncat-o pe podea cu un gest ostentativ, apoi și-a ridicat privirea pentru a-l privi direct pe bărbatul din fața lui, întrebând:

– Ai terminat?

Auzind acea întrebare provocatoare, colțul buzei lui Nathaniel s-a întins într-un zâmbet. Părea că se bucura cu adevărat de acest joc, chiar dacă probabil trecuse prin nenumărate jocuri similare înainte.

– Pot să-ți pun o întrebare personală? interveni Chrissy înainte ca jocul să reînceapă.

Nathaniel își păstră zâmbetul pe buze și dădu din cap în semn de aprobare.

– Depinde de tine.

Credea că va fi supărat, dar nu era cazul. Chrissy întrebă calm:

– De ce ai renunțat la șah? Realizările tale erau destul de strălucite.

De fapt, dispăruse complet din lumea șahului după adolescență. Mulți ar putea crede că a făcut-o pentru a prelua afacerea familiei, dar din ce observase Chrissy la Nathaniel Miller, era nevoie să existe un alt motiv. Pentru că răspunsul “ca să devin avocat și să continui afacerea familiei” părea prea banal.

– Cu siguranță nu e pentru că vrei să te concentrezi pe profesia de avocat, adăugă Chrissy intenționat. Nathaniel a râs.

– Mă cunoști bine.

Dar se înșela. Chrissy nu știa nimic despre el. Singurul lucru pe care îl știa era că acest bărbat înnebunise din cauza unei vieți prea plictisitoare. Și a ghicit motivul pornind de la asta.

– Mi s-a părut pur și simplu că un astfel de motiv e prea simplu.

Auzind răspunsul lui sec, Nathaniel a ridicat din umeri, de parcă nu-i păsa.

– E pur și simplu plictisitor.

Vocea lui era în continuare indiferentă.

– Victoria și-a pierdut tot farmecul. M-am săturat să-mi irosesc timpul cu astfel de jocuri. Am încercat să găsesc ceva nou, dar nu există nimic. Așa că am ales calea cea mai ușoară. Pentru mine, să înființez o nouă firmă de avocatură sau să mă aventurez într-un domeniu complet diferit nu e o idee rea. Am toate condițiile necesare pentru a face asta.

Oare Ashley Miller obiectase?

Abia îi trecuse gândul prin minte când Nathaniel îi răspunse imediat, de parcă i-ar fi citit gândurile:

– Oricum, rezultatul e același. Pur și simplu nu-mi plac bătăile de cap.

Apoi zâmbi, îndreptându-și privirea spre Chrissy.

– E nevoie să-ți mulțumesc ție pentru asta. Așadar, nu era o alegere chiar atât de proastă.

Ar trebui să se simtă norocos că era doar un instrument pentru amuzamentul lui? Chrissy își alungă confuzia din suflet. Bine, ce contează e că și-a atins scopul. Asta e suficient.

– E rândul meu? l-a întrerupt Chrissy cu fermitate, întrerupându-i firul gândurilor.

– Bună mutare în F3.

Vocea îi răsună în ureche. Chrissy făcu mutarea în tăcere. După ce își așeză piesa, aruncă o privire către Nathaniel, dar expresia acestuia a rămas neschimbată. După ce Nathaniel își introduse regina în joc, Chrissy își mută și el tura. Câteva mutări se succeduseră în tăcere. Oare era doar o coincidență?

Chrissy căzu încet în neîncredere. Pentru un jucător ca Nathaniel, citirea mutărilor adversarului ar trebui să fie floare la ureche. Dacă îi înțelegea cu adevărat intențiile, atunci nu era surprinzător și nu era nevoie să-și facă griji că va fi demascat. Oricum, cel mai important lucru rămâne tot câștigul. Nu contează dacă îți dai seama sau știi ceva. Lui nu-i pasă, rezultatul final este cel care decide totul.

Tocmai când se gândea la asta, a apărut o oportunitate imprevizibilă.

– Folosește coordonatele de acolo, capturează-i Tura de la D2! a răsunat vocea din urechea lui, plină de înflăcărare.

Chrissy a preluat imediat controlul asupra Calului, doborând Tura lui Nathaniel într-o clipită.

– Minunat! a exclamat bărbatul plin de bucurie.

După ce și-a pierdut Tura cheie, Nathaniel a reacționat pentru prima dată.

– Asta nu funcționează.

Deși doar a clipit, s-a încruntat și a scos un suspin scurt, pentru Chrissy, asta era deja un succes răsunător. A ridicat repede Tura lui Nathaniel de pe tablă și a întrebat imediat:

– Ce este “Fiul Lunii”?

Nu a întrebat “știai?”, pentru că era o pierdere de timp. Omul acesta știa cu siguranță. Cu siguranță știa.

Ochii lui Chrissy erau ațintiți asupra lui Nathaniel, dar acesta își ținea în continuare capul plecat, privind tabla de șah, pentru o lungă perioadă de timp. Se părea că pierderea turnului îi provocase un șoc destul de mare. Tocmai când se gândea la asta, Nathaniel a luat cuvântul:

– Ar trebui să întrebi “cine”, nu “ce”.

Ce vrei să spui?

E vorba de o singură persoană? Doar o singură persoană?

Chrissy aproape că a oftat la propria greșeală. Întotdeauna crezuse că era numele unei organizații sau al unui grup, dar era doar o persoană? Cine era, oare?

În ciuda nerăbdării sale, ocazia trecuse. Nu avea de ales decât să aștepte următoarea ocazie. Chrissy și-a concentrat toată atenția asupra jocului. Următoarea mutare era cu nebunul. A doborât cu ușurință una dintre piesele lui Nathaniel cu o mutare, iar de data asta, acesta nu numai că s-a încruntat, ci a și mormăit ceva. Lui Chrissy nu i-a păsat ce a spus și a întrebat imediat:

– Deci, cine e “Fiul Lunii”?

Nathaniel aruncă o privire spre tabla de șah și răspunse:

– Nu știu.

– Poftim?!

Chrissy nu s-a putut abține să nu exclame la auzul răspunsului imprevizibil. Dar, în contrast total cu nelămurirea lui, Nathaniel a rămas indiferent, continuând să se concentreze asupra tablei de șah:

– Nu știu. Chiar nu știu. Am auzit doar numele.

O, nu! Încă o ocazie irosită! Chrissy își apăsă fruntea cu mâna. Credea că va putea în sfârșit să atingă adevărul, dar acesta îi scăpase din nou printre degetele. Chrissy era copleșit de dezamăgire, dar își recăpătă repede calmul și se concentră asupra partidei. Apoi, captură un pion, apoi un turn. Cu fiecare ocazie care i se ivea, Chrissy era nedumerit.

Oare totul mergea prea ușor?

Cum era posibil?

Adversarul său era Nathaniel Miller, un fost campion de șah. Nu-și putea imagina că cineva ca el ar putea fi pus la colț.

Mai mult, cel care îl învingea era un novice ca și el. Dar, de fapt, adevăratul adversar al lui Nathaniel nu era Chrissy, ci computerul. Cum ar putea un om să concureze cu o mașină? Mai ales într-un joc care necesita un calcul atât de meticulos. Expresia severă a lui Nathaniel Miller era dovada cea mai clară. Și apoi, în momentul în care regina lui Nathaniel a căzut, toate îndoielile lui Chrissy au dispărut brusc. Se dovedea a fi adevărat: acel bărbat arogant era acum complet încolțit, fără nicio cale de ieșire. Un val de emoție l-a cuprins la gândul acesta. Chrissy și-a strâns pumnii, încercând să-și stăpânească emoțiile. În timp ce unghiile i se înfigeau în palme, durerea ascuțită îl ajuta să-și calmeze nervii. Acum era momentul să-și aleagă cu grijă ultima întrebare. Pentru că nu mai rămăseseră multe șanse.

“Fiul Lunii” era organizatorul acelei întâlniri secrete. Nathaniel Miller era invitat și participase, fără să-l fi întâlnit vreodată pe omul respectiv față în față. Auzise doar despre inspectorul Simmons, despre cum acesta încercase să se infiltreze în cadrul întâlnirii pentru a investiga și era arestat.

Asta era tot ce reușise Chrissy să afle de la Nathaniel. Ce avea nevoie acum erau informații despre întâlnirea în sine. Chiar în acel moment, își aminti un nume pe care bărbatul îl menționase. “James Barry.”

A mormăit numele în șoaptă, apoi l-a repetat, de data asta cu accent.

– Cine este James Barry? Ce legătură are el cu întâlnirea aceea?

Vocea lui era puțin mai urgentă decât înainte, dar nu o putea controla. Auzind întrebarea, Nathaniel a râs ironic:

– Ai voie să pui o singură întrebare, domnule procuror.

Trase de timp, de parcă se bucura de nerăbdarea lui Chrissy. Desigur, el era singurul disperat în acest joc, așa că reacția lui era de înțeles. În loc să-l privească cu furie, a tras aer adânc în piept, apoi a expirat, vocea lui îndulcindu-se puțin:

– Cine este James Barry?

Auzind acea întrebare calmă, Nathaniel a zâmbit și a răspuns:

– Este un scriitor. A scris o carte foarte faimoasă.

Auzind asta, Chrissy a încruntat sprâncenele, privindu-l cu ochi plini de confuzie.