Avertizare: 🔞 💣

 

Chiar în timp ce se gândea la asta, Ashley se uita fix la chipul fiului său, de parcă ar fi privit o creatură ciudată. Privindu-se pe sine însuși — cum ajunsese până la a-și provoca răni doar pentru a evita să meargă la o petrecere cu feromoni — atitudinea rece a lui Nathaniel era aproape absurdă. Mai mult, un astfel de comportament stăpânit era, într-un anumit sens, aproape admirabil.

– Nu pari deloc agitat că a venit această perioadă.

La auzul cuvintelor lui Ashley, Nathaniel se încruntă ușor, de parcă ar fi întrebat despre ce naiba vorbește acesta.

– Nu mi-ai spus încă de când eram foarte mic că, atunci când vine momentul eliberării feromonilor, trebuie să am grijă să-i eliberez, ca să nu se acumuleze?

Desigur că i-a spus. Mai ales Koi; poate din cauza cazului lui Ashley, era extrem de sensibil în privința acestei probleme.

Prevenirea este un lucru bun.

Nathaniel avea acum aproape zece ani, dar nu dăduse niciodată dovadă de vorbărie tipică sau de energia debordantă a unui copil. Era, în general, taciturn și nu manifesta un interes deosebit față de frații și surorile lui mai mici. Procesul său de dezvoltare era neobișnuit de rapid; citea deja cărți de filosofie pe care doar un student le-ar fi înțeles și rezolva cu ușurință formule matematice dificile, dar rareori socializa alături de colegii săi de aceeaşi vârstă.

Din când în când, Koi se întreba la ce se gândea Nathaniel, dar probabil că nu avea cum să afle vreodată. Întâlnindu-se cu aceiași ochi violet care îl priveau înapoi, Ashley a renunțat repede la gândul acela și a decis să pună capăt conversației.

– Atunci, odihnește-te puțin.

În timp ce Ashley se întorcea să plece, Nathaniel îi vorbi din spate.

– Nu mai e nevoie să te deranjezi să mă vizitezi de acum încolo.

Acele cuvinte sunau de parcă i-ar fi spus să nu facă lucruri pe care nu le simțea cu adevărat. Ashley se încruntă, dar fără să mai spună nimic, părăsi camera.

– Unde e Nathaniel? Doarme?

Koi, care se afla întâmplător în hol, îl întrebă imediat ce îl zări, de parcă l-ar fi așteptat. În timp ce se uita în cameră, ascuns de silueta lui Ashley, acesta închise ușa în urma lui și spuse:

– Își face temele. Hai să ne întoarcem în camera noastră.

– Bine…

Era păcat că nu a putut primi un sărut de noapte bună, dar nu se putea face nimic. În timp ce se întorceau în liniște în dormitor, Ashley l-a îmbrățișat pe Koi din spate, de parcă ar fi așteptat acest moment.

– Mi-era dor de tine.

Koi își eliberă feromonii către Ashley, care respira adânc, și spuse zâmbind:

– Mă vezi în fiecare zi.

– Îmi e dor de tine mereu, în fiecare clipă.

La această mărturisire fierbinte, Koi simți că i se înroșesc urechile.

– Și… și mie mi-era dor…

Mormăind, își întoarse încet capul pentru a-l privi pe Ashley.

– Și mie mi-era dor de tine, Ash.

La auzul acestor cuvinte, Ashley îi zâmbi mai strălucitor decât o făcuse de când s-a întors de la serviciu și îl sărută pe Koi. În timp ce își atingeau buzele și suspinau, Ashley îi ridică tricoul lui Koi, de parcă ar fi așteptat acest moment. Simțind mâna mare mângâindu-i pielea goală, proaspăt expusă, Koi expiră excitat și întrebă brusc, de parcă și-ar fi amintit ceva.

– Ai stat destul de mult în camera lui Nathaniel, s-a întâmplat ceva?

Ashley a ezitat pentru o clipă. Oricum, va trebui să-i spună lui Koi până la urmă. Era doar o problemă de a o face acum sau mai târziu. Desigur, alegerea lui Ashley era deja luată.

– Ah, aah, ah!

Gemete îi izbucneau succesiv din gură lui Koi. Indiferent de câte ori îl ținea în brațe în fiecare zi, în fiecare clipă, nu era niciodată de ajuns. Ashley simțea mereu această sete. De fiecare dată când îl mușca de gât pe Koi, îi bea saliva și îi agita tot ce era în interior, o voce țipa din adâncul pieptului său că tot nu era de ajuns.

– Koi, Koi.

De fiecare dată când mușca din carnea moale, se gândea: Oare într-o zi îl voi devora cu adevărat pe Koi? Carnea, sângele și chiar oasele lui, fără să las nimic în urmă.

Poate că deja înnebunesc.

În timp ce acel gând îi trecu vag prin minte, Ashley se eliberă adânc în interiorul lui Koi.

Întins cu fața în jos peste trupul lui Koi, care era ud de transpirație și respira greu, Ashley îi săruta jucăuș diverse părți ale feței. Pentru că nu avea puterea să miște niciun deget, Koi pur și simplu îl lăsă în pace și își ținu ochii închiși.

Totuși, spre deosebire de trupul său, interiorul era încă lacom. Ashley, care își îngropase o parte din el în trupul lui Koi, a observat asta primul.

– Mmm…

Ashley scoase un geamăt profund și grav. Sunetul care îi ieșea din adâncul gâtului era unul pe care îl scotea atunci când era satisfăcut. Se bucura de senzația de a-și îngropa membrul greu în carnea moale din interior, în timp ce pereții interni repetau încet un ciclu de contracție și relaxare, aspirându-l și eliberându-l.

În timp ce se bucura de mângâierea interiorului lui Koi, stomacul său se încălzi din nou, iar penisul său se umflă. Ashley așteptă ca acesta să se întărească din nou în interiorul burții lui Koi și, odată ce îl simți suficient de tare, începu în sfârșit să-și miște încet șoldurile.

– Aaah…

Gemetele lui Koi se amestecau cu sunetele de scârțâit care veneau de jos. Cu ochii închiși și fruntea ușor încruntată, fața lui înclinată era înroșită.

Koi al meu.

Ashley își sărută din nou iubitul partener, își retrase ușor șoldurile înainte de a se împinge din nou adânc înăuntru. Abia reușea să-și stăpânească dorința de a se elibera de fiecare dată când se freca de pereții interiori. Voia să rămână înăuntru mai mult timp. Nu, dacă ar fi putut, ar fi vrut să rămână în Koi pentru tot restul vieții.

Fără nicio interferență.

Dar asta era o poveste imposibilă. Aveau prea mulți agitatori. Șase, mai exact. Odată ce unul era adormit, apărea altul; odată ce acela era alungat, apărea încă unul, de parcă ar fi așteptat la coadă, apărând într-o rotație nesfârșită. De data asta nu era altfel.

Se auzea sunetul cuiva care bătea repetat la ușă. Ashley își mișca rapid șoldurile, încercând intenționat să-i distragă atenția lui Koi. În timp ce el împingea intenționat cu brutalitate dedesubt, Koi scoase un geamăt de durere.

– E în regulă, Koi. Uită-te la mine, a şoptit Ashley, liniștindu-l. Stimulă că îl sărută în timp ce îi acoperea urechile pentru a bloca sunetul, dar ciocănitul continua. Un copil lovea ușa cu toată puterea cu pumnul. Poate că o lovea cu piciorul.

Ce importanță avea?

Chiar dacă erau copiii lui, nu aveau dreptul să perturbe în mod arbitrar timpul petrecut de părinții lor. Acel moment era dedicat exclusiv lui Koi și lui, și nu era timp de alocat copiilor. În plus, nu-l monopolizau copiii pe Koi toată ziua, în timp ce Ashley era la muncă?

Dacă era așa, ar fi trebuit să i-l înapoieze pe Koi în timpul cât el era acasă.

Ashley intra și ieșea repetat din interiorul lui Koi, frecându-se de pereții interiori. La senzația că țesutul interior era frecat rapid, Koi începu să gâfâie, aproape pierzându-și controlul.

– E plăcut, Koi? E, nu-i așa?

Vocea care întreba zâmbind era însoțită de respirații sacadate. Koi abia reuși să răspundă, scoțând o serie de gemete scurte și întrerupte, de parcă ar fi suferit.

– Da, e plăcut, atât de plăcut. Penisul lui Ash… e atât de plăcut.

A, Koi.

– Ah…

Ashley încruntă sprâncenele și se opri din mișcare. Simțind cum sperma care îi clocotea în interior se revărsa în Koi, el gâfâi după aer.

– Spune din nou, a cerut Ashley, sărutându-l ușor pe Koi pe buze, dar Koi doar clipi fără să înțeleagă. Ashley repetă încet.

– Spune mai multe lucruri ruşinoase, exact cum ai făcut adineauri.

Fața înroșită a lui Koi a căpătat o nuanță și mai intensă de roșu. Ashley zâmbi, dar nu avea de gând să treacă cu vederea. De fiecare dată când Koi folosea un cuvânt ruşinos, el devenea atât de excitat încât simțea că se va elibera imediat. Nici de data asta nu era altfel. Când l-a îndemnat să se grăbească, Koi i-a evitat privirea și a mormăit cu dificultate.

– P…P… penis…

– Al cui?

Koi a încercat în cele din urmă să-și acopere fața cu ambele mâini, dar Ashley nu era genul care să lase asta să se întâmple. Apucându-i repede încheieturile și imobilizându-le pe pat, i-a cerut din nou.

– Spune-mi, al cui penis?

Sunetul bătăilor repetate la ușă răsuna între cuvintele lui Ashley. Când şi Koi, dându-și seama târziu de sunet, își îndreptă privirea spre ușă, Ashley îl strigă imediat pe nume.

– Koi, răspunde-mi. Te întreb.

Spune-mi că penisul meu e bun.

În cele din urmă, Ashley a scrâșnit din dinți și l-a împins cu asprime, dar atenția lui Koi se îndreptase deja în altă parte.

– Am… făcut-o de multe ori…

Koi deschise gura ezitant.

– Dacă am făcut-o de atâtea ori, te rog, oprește-te acum…

De multe ori? Am făcut-o doar de trei ori.

Mai exact, de două ori și jumătate. Nici măcar nu apucase să se bucure cum se cuvine de plăcerea de după eliberare, și deja s-a terminat? Cine a decis asta?