Ce țară uitată de Dumnezeu.

Ashley Miller era într-o dispoziție proastă încă de când se hotărâse să participe la petrecere. Angajații lui, care observaseră de mult starea lui extrem de agitată, se mișcau repede, încercând din răsputeri să rămână tăcuți și să nu iasă în evidență.

De ce naiba fiecare eveniment în parte necesita un partener?

Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât i se părea mai nerezonabil. De ce ar trebui să-l etaleze pe preţiosul Koi peste tot? Când a construit acest conac, Ashley acordase cea mai mare atenție camerei de panică. Era un loc unde îl putea închide pe Koi dacă se ajungea vreodată la asta, deși nu o folosise încă. Koi nici măcar nu știa că exista un astfel de loc. Desigur, Ashley făcuse pregătiri ample pentru a se asigura că o astfel de situație nu va apărea niciodată. Mai presus de toate, această casă asemănătoare unei fortărețe, complet izolată de lume și la care era nevoie de peste treizeci de minute cu mașina doar pentru a ajunge la un drum principal, era, în esență, o unitate de carantină în care Koi nu putea merge nicăieri singur.

Firește, era aproape imposibil ca cineva să-l viziteze. Niciun prieten nu reușise să vină de la nuntă încoace.

El este doar al meu.

Simplul fapt că şi Koi exista îl determina pe Ashley să aștepte cu nerăbdare să se întoarcă acasă. Să-l aștepte la intrare, să-l strângă puternic în brațe în clipa în care el se arunca în brațele lui — era ca și cum ar fi avut întreaga lume. Cât de satisfăcătoare era fiecare zi, știind că şi Koi era în sfârșit al lui. Nu putea fi mai fericit de atât.

Îl prețuia atât de mult.

Din păcate, “climatul social” îl ținea de gleznă. Pe scurt, era vorba de faptul că, oricând și oriunde avea loc “orice fel de adunare”, un “partener” era absolut necesar.

Desigur, până acum, el ignorase această regulă și își trăise viața. Mergea adesea singur la petreceri, iar când era necesar, o lua pe Bernice cu el. Nimeni nu nutrea suspiciuni cu privire la relația lui cu femeia aceea, care era aproape de vârsta mamei sale. Diverse speculații despre viața lui privată continuau să circule, dar se stingeau întotdeauna.

Totuși, după ce s-a aflat că se căsătorise alături de Koi, atmosfera s-a schimbat complet. “Acel” Ashley Miller își alesese un partener? Cine naiba era și cum reușise să prindă un pește atât de mare? Firește, toată lumea aștepta ziua în care Ashley urma să apară alături de el. În sfârșit, Ashley Miller participa la o petrecere cu un partener.

Din păcate, asta era o idee greșită. Ashley era încă singur. Era doar o simplă dorință posesivă de a nu-l etala pe Koi, dar oamenii au interpretat altfel.

Este doar o relație fizică?

Ashley Miller, s-a căsătorit cu un vânător de avere, dar nu îl însoțește.

Ashley Miller are o slăbiciune față de vânătorul de avere.

Au circulat tot felul de speculații și zvonuri murdare. Până acum, Ashley nu acordase niciun pic de atenție la ce spuneau oamenii despre el sau despre orice altceva. Dar când era vorba de Koi, nu putea tolera asta nici măcar o clipă. Mai mult, era o pradă mult prea ușoară pentru ciorile iubitoare de bârfe din înalta societate. Dacă l-ar fi expus pe Koi fără apărare în fața lor, era evident că era făcut bucăți în mai puțin de zece minute. Prin urmare, a-l ține ascuns era o alegere prea evidentă.

Cum îndrăzneau să-l insulte pe Koi?

Avea o mie de modalități de a da în judecată fiecare tabloid și de a-i determina pe cei care scriau prostii să plângă cu lacrimi de sânge, dar asta ar fi durat prea mult și era mult prea ineficient. Era suficient să-l însoțească pur și simplu pe Koi și să apară în fața oamenilor. Cea mai ușoară și rapidă metodă. Dacă ar fi putut doar să-și înăbușe propria dorință de a-l acapara pe Koi.

Dar, după ce a luat dificila decizie și i-a anunțat că va fi prezent, pe măsură ce se apropia ziua respectivă, starea lui de spirit se înrăutățea progresiv. Chiar dacă şi Koi era curios și încântat, până în ultimul moment, Ashley a vrut să evite să-l expună pe Koi în fața parveniților din înalta societate. S-a întrebat dacă exista vreo altă cale, dar timpul a trecut în zadar și, în cele din urmă, această zi a venit.

Din acest motiv, singura ființă excepțională care putea să-i aline starea de spirit a lui Ashley, care era extrem de apăsătoare încă de dimineață devreme, era, ca întotdeauna, Koi.

– Ash, cum te simți? Te simţi bine?

Koi, îmbrăcat în costumul pregătit dinainte și cu părul pieptănat îngrijit pe spate, stătea în fața lui Ashley. Pantofii executaţi manual, lustruiți cu grijă, erau impecabili, fără niciun fir de praf. Costumul gri, aproape alb, care i se potrivea perfect, îi stătea la fel de bine pe cât se aștepta, iar obrajii lui ușor îmbujorați erau absolut adorabili. Acul de cravată din perle negre și butonii cu diamante de la mâneci erau, în mod evident, ideea majordomului.

– Bine.

Abia când Ashley dădu din cap mulțumit, fața lui Koi se lumină.

– Ce ușurare.

Netezindu-și pieptul cu ușurare, Koi continuă, oarecum ruşinat.

– E prima mea dată într-un loc ca ăsta… N-ar trebui să te determin să te simți ruşinat din cauza mea. Așa că eram foarte îngrijorat…

Nici vorbă, asta nu s-ar întâmpla absolut niciodată. De ce a crezut asta?

Ashley se încruntă pentru o clipă, apoi strânse ochii și întrebă.

– Koi, nu crezi cumva că am venit singur tot timpul ăsta pentru că mi-e rușine de tine, nu-i așa?

– Poftim?!

Koi se agită și își întoarse privirea. Era evident cu ochiul liber că transpirația rece îi curgea pe spate.

– Nu, păi, nu sunt obișnuit cu genul ăsta de locuri… S-ar putea să-ți fiu o povară, și nu există niciun motiv pentru care un partener să fie neapărat nevoit să vină alături de mine…

Dar în țara asta uitată de Dumnezeu, așa stau lucrurile.

Ashley se cufundă în gânduri pentru o clipă, privind fața lui Koi, care interpreta situația complet diferit de intenția lui. Cu toate astea, nu avea absolut nicio intenție să dezvăluie sincer de ce nu-l însoțise pe Koi până acum.

Dacă află că sunt atât de obsedat, încât nici măcar nu vreau să-l scot afară, Koi se va ploctisi de mine.

Majorității oamenilor nu le place ca partenerul lor să fie atât de restrictiv. Koi e destul de îngăduitor cu Ashley, așa că s-ar putea chiar să accepte asta, dar cu siguranță s-ar simți ruşinat.

Atunci nu mai rămâne decât o singură cale.

Ashley, cu o expresie firească, i-a făcut ușor semn cu degetul lui Koi. Pe măsură ce Koi se apropia conform instrucțiunilor, a deschis sertarul cu accesorii și a trecut cu privirea peste cutiuțele de piele așezate înăuntru la intervale regulate. Koi și-a înclinat capul, urmărind cum Ashley alegea una dintre ele.

– Hm.

Văzând cum Ashley scoase în tăcere ceasul din cutie și i-l prindea la încheietură, Koi clipi confuz. Şi-a scos vechiul ceas pe care îl purta mereu, pentru că nu se potrivea cu ținuta de azi. Simțind greutatea pe încheietura mâinii, până atunci goală, Koi privi ceasul în stare de uimire, examinându-l din toate unghiurile. Văzând pietrele prețioase încrustate dens nu doar pe cadran, ci și pe curea, era clar că prețul era astronomic.

– E un semn de recunoștință.

– Poftim?! Pentru ce?

În timp ce Koi, neștiind ce să facă, ridică privirea de la ceas, Ashley îl sărută pe buze, de parcă ar fi așteptat momentul acela.

– O recompensă pentru că mergi la petrecere cu mine.

– Poftim? Nu, nu e nevoie…

Koi încercă în grabă să scuture din cap, dar se opri brusc când Ashley îl cuprinse imediat cu brațele în jurul taliei și îl trase aproape de el. Profitând de momentul în care Koi ezitase, Ashley continuă cu un zâmbet drăguţ.

– Nu știam că te gândeai la asta. Încercam doar să fiu atent cu tine.

– Să fii atent? Față de mine?

– Da.

Înainte ca şi Koi să înceapă din nou să se gândească la prostii, Ashley a deschis repede gura, dar într-un ritm pe care Koi nu l-ar fi observat.

– Nu ești obișnuit cu acest gen de viață, iar după ce l-ai născut pe Nathaniel, erai complet absorbit de copil, nu-i așa? Așa că m-am gândit că ai prefera să-ți petreci timpul cu copilul decât să-l irosești pe lucruri atât de fără sens.

Desigur, era o minciună. Ashley nu voia niciodată să-l împartă pe Koi cu altcineva. Chiar dacă era propriul lui copil alături de Koi. Pur și simplu luase decizia inevitabilă că era mai bine să-l lase să se joace cu bebelușul, decât să-l ducă la o petrecere și să-l expună în fața a nenumărate persoane. Firește, nu exista nicio șansă ca şi Koi să simtă astfel de sentimente ascunse.

– Ah…

Ochii lui Koi se măriră. Privindu-l pe Koi, care era deja aproape convins, Ashley zâmbi ironic.

– Voiam să merg cu tine, dar m-am abținut de dragul tău.

– Ash!

Exact cum se aștepta, Koi îl strigă pe Ashley cu o expresie pe chip care îmbina scuzele și recunoștința. Ashley îl îmbrățișă firește pe Koi, care își înfășură brațele în jurul gâtului lui și îl sărută, bucurându-se de felul în care acesta își freca buzele de ale lui după bunul său plac.