– Sunt potrivite pentru tine.
– Poftim?
Ochii lui Koi s-au mărit la auzul acestor cuvinte imprevizibile. Reacția lui, care arăta clar că nu se gândise niciodată la asta, era ceva la care se așteptase deja, dar Ashley a rămas mut când a văzut-o cu ochii lui.
– Nu te-ai gândit niciodată la această posibilitate?
Koi se simți dezorientat, dar se relaxă când îl văzu pe Ashley izbucnind în râs. Râse și el, apoi a dat din cap și a spus:
– Dar am crescut mult acum… hainele drăguțe nu mi se potrivesc.
Apoi Ashley a deschis ochii larg și l-a îmbrățișat strâns pe Koi.
– Nu se poate, ești atât de scund…
Așa cum spunea el, fața lui Koi era îngropată adânc în pieptul lui. Credea că era destul de matur acum, dar, în comparație cu Ashley, era o poveste absurdă. Desigur, știa și el asta, iar Ashley avea dreptate, dar nu putea accepta asta imediat.
– Hainele de femeie mi se potrivesc, asta-i tot?
Când era întrebat din nou, la răspunsul oarecum vag, Ashley a zâmbit iar și a răspuns.
– Desigur, nu e doar atât.
Ashley i-a mângâiat coapsa lui Koi peste pantaloni, care era nervos gândindu-se la ce fel de răspuns să dea. Koi era surprins de mângâierea bruscă, și s-a auzit o voce care mormăia deasupra capului său.
– Uite, nu e ușor să te ating când porți pantaloni.
– Poftim?!
În timp ce se întreba, Ashley l-a îmbrățișat brusc pe Koi și l-a trântit la pământ.
– Ah!
Koi înghiți în sec, surprins, dar nu se termină aici. Ashley, în mod natural, și-a pus mâinile pe pantalonii lui Koi, i-a desfăcut centura, i-a tras fermoarul în jos și a încercat să-i dea jos pantalonii.
– Ce, ce faci, așa dintr-o dată?!
– Uită-te la asta.
Ashley și-a oprit brusc mâna și i-a vorbit lui Koi, care era pe punctul de a se ridica, strigând urgent, cu o încruntare pe față, de parcă chiar nu-i plăcea.
– E atât de greu să-l dau jos. Dacă ai fi purtat o fustă, ți-aș fi lins picioarele cu mult timp în urmă.
Koi a rămas mut pentru o clipă și s-a uitat fix la el. Credea că glumește, dar fața lui Ashley era foarte serioasă. El a dat din cap și a continuat.
– Ți se potrivește, o poți atinge fără să o dai jos, totul e perfect, așa că de ce n-aș dori să-ți pun o fustă?
– Dar fustele sunt pentru femei…
– Renunță la vechile tipare, Koi.
Ashley i-a tăiat fără milă ultimul protest.
– Toată lumea are libertatea de a purta ce vrea, ce i se potrivește. Dacă vor să poarte fustă, pot să o poarte. De ce trebuie să împartă bărbații și femeile în tocuri și ciorapi? Nu crezi că e prea demodat?
Chiar dacă nu era cel mai bun avocat din Est, a-l convinge pe Koi era floare la ureche. Ashley nu a folosit nici măcar o frântură din abilitățile sale pentru a obține ce voia. Văzând fața lui Koi, ale cărui
pupilele deja tremurau și începea să dea din cap, el a adăugat încă o dată.
– În vremurile străvechi, atât bărbații, cât și femeile purtau fuste, și chiar și în vremurile moderne, poartă fuste în Scoția. Desigur, nu poartă lenjerie intimă.
– Ah.
Gândindu-se, şi-a amintit că fusta pe care a adus-o azi era cu model în carouri. Mă deranja foarte mult modelul care arăta ca o uniformă de școală privată, așa că am ajuns aici…
Era o îmbrăcăminte scoțiană?
Nu-mi aminteam cum arăta îmbrăcămintea tradițională. În afară de modelul în carouri.
– Acum știi? Cât de comun erai?
Koi era curând copleșit de tonul dur al lui Ashley. Ashley i-a răspuns cu o ultimă lovitură, în timp ce el dădea din cap:
– Ah!
– Mai mult decât orice, de ce naiba trebuie să-ți ascunzi aceste picioare frumoase într-o pânză inutilă?
Koi s-a simțit ruşinat și a răspuns în grabă, arătând spre blugii lui vechi.
– Nu prea-mi plac hainele de femei…
– Îmi place ce porți.
Când el dădu din cap, Ashley își schimbă tonul și îl întrebă de data asta cu afecțiune.
– Deci o să o porți, nu-i așa, în viitor?
Koi clipi și se uită la Ashley. Se îndrăgostise deja complet de el. Așa cum era de așteptat,
Koi, care a rămas mut, dădu din cap, iar Ashley, care îi văzu reacția, a zâmbit larg și l-a sărutat pe buze.
Koi, care era împins de Ashley și s-a întins pe pat, a închis ochii și s-a lăsat cuprins de sărutul lui. Gândindu-se că pierduse o zi gândindu-se copilăreşte, îi era milă de el însuşi. De aceea, Koi i-a cerut repede scuze lui Ashley imediat ce buzele lor abia s-au despărțit.
– Îmi pare rău, Ash. Am înțeles greșit…
În timp ce el ezita să vorbească, Ashley și-a lipit fruntea de a lui Koi.
– Nu mai poți crede că te iubesc?
– Îmi pare rău…
În timp ce el își cerea din nou scuze cu o voce care se stinge, Ashley s-a ridicat brusc. Koi, surprins de golul brusc, îl urmă cu stângăcie, dar el, care coborâse primul din pat, a deschis gura.
– O să-ți demonstrez că motivul pentru care îmi place de tinee pentru că ești tu.
– Hei, Ash?
Koi i-a strigat numele urgent, în timp ce el s-a întors brusc și a plecat. Din fericire, Ashley s-a întors la scurt timp.
Koi, care se simțea ușurat în sinea lui, s-a oprit când a văzut cutia pe care a adus-o. Dimensiunea cutiei pe care Ashley o trimitea întotdeauna prin secretara lui înainte de a pleca de la muncă nu părea a fi diferită, așa că a simțit mai întâi o dezamăgire.
Ashley a pus cutia în fața lui Koi, care își lăsase firesc umerii în jos, și de îndată ce a dat o simplă comandă, o lumină strălucitoare a pătruns în cameră. El s-a așezat pe marginea patului și a așteptat ca şi Koi, care a făcut o grimasă pentru o clipă și a clipit, să se obișnuiască cu lumina, înainte de a întreba:
– Ce crezi că e înăuntru?
Oare întrebarea asta însemna ceva de neimaginat?
Inima lui Koi a început să bată cu putere abia atunci, dar el nu avea habar ce era. Ashley i-a zâmbit, iar el doar a dat din cap.
– Ghicește, repede.
Koi n-a avut de ales decât să se gândească profund, pentru că părea că nu va putea să-i dea un răspuns rapid, dar nu-i venea nimic în minte. Koi a renunțat repede și a întrebat cu un zâmbet jucăuș.
– Nu e iar o fustă, nu-i așa?
Am spus, gândindu-mă că nu era absolut deloc asta, dar răspunsul lui Ashley era, în mod imprevizibil, contrar așteptărilor mele.
– Păi, e o fustă.
– Of…
Brusc, mi-am pierdut puterile și mi-a scăpat un suspin slab. Poftim? Oricum e o fustă, deci ce e diferit? Ashley a râs scurt la reacția lui Koi, care era la fel de dezamăgitoare pe cât se așteptase, și a apucat capacul cutiei.
– Asta este o fustă specială.
Chiar și după ce am auzit asta, înflăcărarea pe care o aveam nu s-a întors. Gândindu-mă că oricum ar fi specială doar pentru Ashley, am așteptat cu ochi fără viață, dar Ashley a deschis în cele din urmă cutia.
Când Koi a văzut-o prima dată, nu și-a amintit-o imediat. A clipit, gândindu-se că pare cunoscută, iar după câteva clipe, a scos în sfârșit un strigăt și a sărit pe pat. Ashley a râs din nou după ce a văzut asta.
– Acum o recunoști?
Koi s-a uitat cu ochii mari, între cutie și fața lui Ashley. Cum să nu știe? Nu era asta fusta pe care o purtase pentru prima dată de când s-a născut?
– Uniforma mea de majoretă! O mai ai?
Când el l-a întrebat în timp ce scotea în grabă hainele, Ashley a răspuns firesc:
– Desigur, n-aș arunca asta.
– Ah…
Koi strânse hainele la piept, emoționat. Amintirile pe care le uitase îi revin în minte cu claritate.
A ocolit repede amintirea ruşinată de a o purta și de a alerga pe patinoar. Dar scena în care Ashley a marcat un gol, muzica și ovațiile care umpleau stadionul, Ashley alergând spre el și chiar sărutul pasional de atunci s-au desfășurat în fața ochilor lui ca o panoramă.
– Mi-e atât de dor de tine.
Koi, care a spus asta cu voce tare fără să se gândească, a strâns din nou uniforma la piept și și-a ascuns fața în ea.
Nu știam că o să văd asta din nou. Încă mai aveam ceva amintiri. Când m-am gândit la asta, mi s-au umplut ochii de lacrimi. Nu puteam să mă uit la păpușile pe care i le dăruisem lui Ashley pentru că îmi frângeau inima, dar asta era altceva.
Inima parcă se umfla la vederea uniformei care păstra cele mai fericite amintiri ale mele.