Se spune că, atunci când vorbești despre necuratul, acesta apare. Și, într-adevăr, a apărut.

Koi a privit-o pe iubita lui Ashley cum se îndrepta spre ei. S-a oprit la câțiva pași distanță, cercetându-l pe Koi din cap până în picioare cu o expresie de necitit.

– Ash.

Vocea ei era drăguţă când s-a întors spre iubitul ei, un zâmbet strălucitor întinzându-i-se pe față. Fără ezitare, Ariel și-a pus o mână pe umărul lui și s-a ridicat pe vârfuri pentru a-l săruta. Zâmbetul ei afectuos nu s-a schimbat.

– Trebuie să vorbesc cu tine o clipă. E în regulă?

– Am cursuri.

Ashley nu părea prea dornic. Deși își luase în sfârșit bărbia de pe capul lui Koi, brațele îi erau încă așezate peste umerii lui. Ariel îi aruncă o privire înainte de a-și îndrepta din nou privirea spre Ashley.

– Hai să luăm prânzul împreună. Ce părere ai?

– Sigur.

În clipa în care Ashley era de acord, zâmbetul lui Ariel s-a luminat. L-a sărutat încă o dată înainte să plece.

Koi, care îi urmărea silueta îndepărtându-se, ridică privirea — doar pentru a-l vedea pe Ashley încă privind-o.

– Păi… Ash? îl strigă Koi ezitant.

Ashley clipi, ieșind din transă, și în cele din urmă își coborî privirea.

– O să întârzii la curs.

– O! a mormăit Ashley, de parcă tocmai şi-a amintit.

– Așa e.

În cele din urmă, își luă brațele de pe umerii lui Koi și începu să meargă. Koi se grăbi să-l urmeze.

Când se uită rapid spre fața lui Ashley, aceasta părea… serioasă — mai mult decât de obicei.

─ ▪ ─

La ora prânzului, energia obișnuită din jurul echipei de hochei pe gheață părea să fi dispărut. Spre deosebire de zgomotul lor firesc, azi șușoteau între ei, aruncând priviri într-o anumită direcție.

– Despre ce crezi că vorbesc?

– Stai puțin, lasă-mă să citesc pe buze.

– Nu se poate depărţi de el, aşa e?

– De ce s-ar despărți dintr-o dată?

– Nu e dintr-o dată.

Unul dintre băieți a vorbit mai încet.

– Ash nu mai pare interesat de Elle.

– Poftim?! De ce?

– E o nebunie. Ea e, literalmente, regina școlii.

Mormăiturile în șoaptă s-au transformat în exclamații înăbușite, dar băiatul a continuat.

– Am auzit că Ashley și Elle nu s-au mai văzut prea des în ultima vreme.

– Poftim? Dar înainte ieșeam cu toții împreună – vrei să spui că nu s-au mai întâlnit de atunci?

– Nu știu. Doar că nu se văd des. Se pare că Elle e supărată din cauza asta.

– Ce naiba se întâmplă?

Pe măsură ce curiozitatea lor creștea, băieții s-au îndreptat către următoarea lor sursă potențială de informații.

– Koi, știi ceva?

Bill, de parcă era ceva firesc, i-a adresat întrebarea lui Koi. Întregul grup s-a întors să se uite la el.

Până în acel moment, Koi ascultase în tăcere conversația lor, dar faptul că era pus brusc în lumina reflectoarelor l-a luat prin surprindere.

– Ăăă… păi, nici eu nu știu prea bine.

Pe jumătate adevărat, pe jumătate fals.

Koi nu era sigur când anume se întâlniseră ultima oară Ashley și Elle . Dar dacă ultima dată era când Ashley trecuse pe la magazinul unde lucra Koi pentru a cumpăra băuturi pentru o petrecere, atunci trecuse destul de mult timp de când erau la o întâlnire.

La urma urmei, Ashley își petrecuse restul vacanței de vară alături de Koi.

Desigur, de obicei se întâlneau seara, după ce Koi termina tura, așa că era posibil ca Ashley să-și fi petrecut după-amiezile cu Elle. Dar… cumva, Koi se îndoia de asta.

Totuși, era greu de crezut că Ashley își petrecuse tot acel timp cu el în loc de propria lui iubită, chiar dacă asta era cea mai logică explicație.

“Nu se poate ca Ash să mă fi ales pe mine în locul iubitei lui.”

Koi a încercat să alunge gândul, dar privirea lui a rămas ațintită asupra lui Ashley și Elle.

Cei doi stăteau singuri la o masă, având expresii neobișnuit de serioase în timp ce vorbeau.

─ ▪ ─

– Deci, ce anume te-a ținut atât de ocupat?

Într-un colț zgomotos al cantinei, Ariel stătea cu brațele încrucișate sub piept, mâncarea neatinsă împinsă deoparte. Privirea ei îl străpungea pe Ashley cu o expresie care practic striga: “Haide, dă-mi o scuză O voi face praf.”

Ashley, însă, nu avea nicio intenție să inventeze scuze.

– Am avut multe de făcut.

Răspunsul său vag o determină pe Ariel să ridice o sprânceană. Era clar supărată.

– Puteai măcar să suni.

Era adevărat. Ashley a răsuflat încet înainte de a recunoaște:

– Da. Era vina mea.

Ariel strânse ochii, vizibil suspicioasă, înainte de a scoate pe gură întrebarea pe care o ținea în frâu.

– Nu m-ai înșelat, nu-i așa?

– Poftim?!

Ashley se strâmbă, expresia lui întunecându-se instantaneu. Ariel își ridică bărbia jucăuș.

– Bine, atunci.

– Desigur că nu.

Ashley scrâșni din dinți, vizibil enervat că ea s-a gândit măcar să întrebe. Înfipse furculița într-o legumă cu aspect trist din farfuria lui, cu o forță inutilă. Văzându-l cum se încruntă, Ariel scoase un mic mormăit înainte de a spune:

– Bine, te cred. Dar de acum încolo, ar fi bine să-mi răspunzi imediat la mesaje. Ai înțeles?

– Am înțeles.

– Bine.

Mulțumită, Ariel se relaxă în sfârșit și începu să-și mănânce salata. În timp ce făcea asta, Ashley întrebă:

– Nu s-a mai întâmplat nimic, nu-i așa?

Ariel se încruntă, turnând iaurt peste salată.

– O, s-a întâmplat ceva. De aceea voiam atât de mult să vorbesc alături de tine.

– Ce este? a întrebat Ashley, punând jos cutia goală de iaurt și întorcându-se spre el.

– E un loc liber în echipa de majorete.

– Ce vrei să spui? Vă lipsesc membri?

Ashley se încruntă. Expresia lui Ariel deveni serioasă.

– Exact. Abia am ocupat ultimul loc când cineva a renunțat.

Își amintea vag că auzise despre o majoretă care se accidentase înainte de vacanța de vară. Așa că au găsit o înlocuitoare – doar ca un alt membru să plece.

Ariel îi aruncă o privire pătrunzătoare.

– Ai idee cât de stresată eram? Și tu nici măcar nu ai răspuns la telefon sau nu mi-ai trimis un mesaj.

Ashley își frecă gâtul în mod ruşinos.

Văzându-i reacția, Ariel îl întrebă:

– Vii la petrecere, nu-i așa?

– Poftim?!

Ashley ridică privirea, iar Ariel scoase un suspin exasperat.

– Petrecerea de bun venit. Ai uitat?

– O…

Ashley își aminti în cele din urmă, lăsând fraza în suspans. Ariel îl privi așteptând un răspuns, refuzând să renunțe.

– Da, o să vin.

Abia atunci ea a renunțat la subiect și s-a întors la masă. În timp ce ea ciugulea din salată, Ashley a mușcat din sandvișul său, gândindu-se în sinea lui.

“Cred că trebuie să cumpăr un bilet.”

─ ▪ ─

– Ash!

După ce o însoțise pe Ariel înapoi la sala de clasă, Ashley se îndrepta spre ieșire când auzi pe cineva strigându-l din spate.

Întoarcându-se, îl zări pe Koi alergând spre el. La vederea lui, expresia de pe fața lui Ashley se transformă într-un zâmbet. Rămase pe loc, așteptând ca şi Koi să-l ajungă din urmă.

– A mers totul bine cu Elle? îl întrebă Koi, ușor fără suflu, odată ce ajunse lângă el. Ashley începu să meargă din nou, răspunzând:

– Mai mult sau mai puțin.

– Asta e bine.

Koi dădu din cap, alăturându-se lui. Privind în jos spre capul lui Koi, Ashley simți o dorință copleșitoare de a se apleca din nou peste el — de a-și îngropa bărbia în părul lui Koi. Ignoră impulsul și își ținu privirea fixată în față în timp ce vorbea.

– Le lipsesc oameni pentru echipa de majorete.

– Poftim?! Iar?

Vocea lui Koi s-a auzit mai tare decât se aștepta, determinându-l să tresară. A continuat repede.

– O, ăăă, am auzit despre asta mai devreme. Cineva s-a accidentat, așa că au nevoie de un înlocuitor.

“Voi vorbeați despre asta în clasă înainte de vacanța de vară.”

Koi își aminti acum conversația.

Ashley nu părea să acorde prea multă importanță acestui lucru și a răspuns:

– Da. Cred că și noua persoană a renunțat.

– Asta e… o problemă, aşa e? Sezonul începe în curând.

Încercaseră să ocupe posturile libere înainte de vacanța de vară, ca să se poată antrena cum se cuvenea. Unui membru nou i-ar fi luat timp să se adapteze, de aceea se grăbiseră atât de tare.

Ashley dădu din cap.

– Da. Elle e destul de stresată din cauza asta. Cred că avea nevoie doar să se elibereze.

Desigur. E firesc. În momente ca astea, persoana pe care se baza cel mai mult era iubitul ei.

Koi înțelegea asta.

Ceea ce însemna… că probabil nu va mai petrece prea mult timp cu Ashley.

Gândul ăsta l-a determinat să se simtă ciudat de gol. A scuturat repede din cap, mustrându-se.

Iubitul ei ar trebui să fie prioritatea ei. Ar trebui să fiu recunoscător că a petrecut atât de mult timp cu mine în timpul verii.

– Aah!

Un suspin profund se auzi brusc deasupra lui. Din reflex, Koi ridică privirea și-l văzu pe Ashley cu o expresie neobișnuit de serioasă.

– Poftim?!

Koi clipi confuz.

Privind în continuare drept înainte, Ashley mormăi:

– Elle a spus că va vorbi cu antrenorul, dar, sincer, poate ar trebui pur și simplu să schimbe coregrafia.

– Bine…

Koi habar n-avea despre lucrurile astea, așa că scoase un sunet vag de aprobare.

Auzind răspunsul lui nesigur, Ashley strânse ochii și se uită în jos la el.

– Nu te gândești la nimic, aşa e?

– Poftim? Păi…

Koi se bâlbâi, înroșindu-se la față.

Ashley zâmbi șmecher, apoi stimulă că îl strânge de gât.

– Ah! Hei! Mă doare!

Nu-l durea deloc, dar Koi se zbătu dramatic, plângându-se.

Râsul lui Ashley răsună deasupra lui.

Koi se trezi zâmbind și el, sperând ca aceste momente să dureze.

În acel moment, încă credea că toate astea nu aveau nicio legătură cu el.