Toamna trecuse deja, iar frunzele de ginkgo cădeau și se adunau pe străzi una câte una. În prima sa toamnă într-un oraș din est pe care nu-l vizitase niciodată în viața sa, Dane simțea un frig necunoscut.

După ce a mai expirat o dată, s-a uitat înapoi. Clădirea conectată la scările unde stătea ghemuit Dane, era o casă din piatră brun, veche de peste 100 de ani. Clădirea, care la prima vedere părea să valoreze o sumă enormă, nu părea tocmai potrivită pentru ca vedeta de top Chase Miller și familia sa să locuiască acolo. Mai presus de toate, părea că protejarea vieții private ar fi complet imposibilă, dar, surprinzător, în afară de oamenii care treceau ocazional pe lângă, nu se observau reacții deosebit de suspecte.

– Toți fanii tăi de ciocolată s-au topit? Trăiește bine într-un loc ca ăsta.

– Partenerul meu se numește Chase Miller, Dane. Nu “batonul de ciocolată”.

Joshua, care stătea ghemuit pe prima treaptă, la fel ca Dane, i-a corectat cuvintele cu o voce calmă. Dane, care își întinsese leneș picioarele a spus:

– Mă rog…

– Era greu să-l găsesc trăind într-un loc ca ăsta. Nu fugea de Grayson, nu-i așa?

La întrebarea lui Dane, Joshua se încruntă, dar în curând ridică din umeri.

– De ce n-ar fi făcut-o? Ticălosul ăla ne urmărea peste tot încercând să-și ceară scuze, deci cum puteam să rămânem pe loc? Cine știe ce ar fi putut face.

De fapt, era o reședință temporară. Plănuiseră să stea doar trei săptămâni, dar erau prinși. Asta e limita? Joshua se gândea cu amărăciune când Dane fluieră scurt.

– Dar i-ai lăsat să stea singuri împreună destul de mult.

Era adevărat. În casa din piatră maro, în spatele lor, se aflau Grayson și Chase. Plus încă o persoană.

– Nu-l trata pe Nathaniel de parcă n-ar exista.

La auzul cuvintelor lui Joshua, Dane chicoti și îi atrase atenția.

– Mai precis, e puștiul trimis de Nathaniel.

Partenerul lui Nathaniel, Chrisy, avea 180 de centimetri înălțime, deci cu siguranță nu era scund. Joshua, cu 185 de centimetri, putea înțelege prea bine starea cuiva care se zbătea printre acești giganți ridicoli.

– Oricum, puștiul ăla nu pare că va rezolva orice situație ar putea apărea.

– Nathaniel probabil are motivele lui.

Deși spunea asta, Joshua era la fel de îngrijorat. El stătea aici în această stare, respectând decizia curajoasă a lui Chase de a vorbi singur cu Grayson, dar…

Dane simțea la fel. Totuși, poziția lui era opusă – îi era teamă că Chase l-ar putea bate pe Grayson.

<Spune-i doar că-ți pare rău, indiferent ce se întâmplă, ai înțeles?>

Chiar înainte de a veni aici, Dane îl îndemnase astfel. Având în vedere reacția pe care Joshua o avusese când vorbiseră la telefon data trecută, era prea evident. Era un noroc dacă s-ar fi terminat doar cu o bătaie, dar dacă Chase ar fi ajuns să tragă, era greu de gestionat.

Abia reușiseră să afle unde se aflau Chase și Joshua și veniseră până aici, dar nu era sigur că se vor întâlni. Dane pur și simplu credea că Joshua va fi rezonabil.

De aceea stăteau acum ghemuiți împreună pe trepte, așteptându-și partenerii.

Nu era mai bine să privească de pe margine, până la urmă?

Regretul îl cuprinse, dar era prea târziu. Mai presus de toate, când Chase declarase că voia să vorbească singur, nu puteau rămâne cu forţa, deși puștiul acela putea rămâne ca observator.

– Mai mult decât atât, ce ți s-a întâmplat cu adevărat?

La întrebarea bruscă a lui Joshua, Dane, care scosese o țigară, ezită. Întâlnind privirea îndreptată spre el, Joshua continuă.

– Chiar ai o astfel de relație cu Grayson? Nu sunteți doar parteneri de sex sau ceva de genul ăsta?

Dane îl privi în tăcere, fără să spună nimic.

─ ▪ ─

În sala de recepție liniștită, Grayson și Chase stăteau unul în fața celuilalt. În tăcerea de mormânt, Chase stătea cu brațele încrucișate și cu o expresie feroce, în timp ce Grayson zâmbea ca de obicei, aplecându-și trunchiul spre fratele său mai mic.

Bărbatul care stătea pe canapeaua din mijloc și îi privea nu a spus niciun cuvânt până atunci. A spus că venise să medieze în locul lui Nathaniel, dar era ca și cum nu era acolo. Către el, care doar respira, Chase a vorbit în cele din urmă primul.

– Ce faci? Trebuie să existe un motiv pentru care Nathaniel te-a trimis.

Nu înțelegea de ce se afla acest bărbat acolo. Dacă ar fi venit Nathaniel însuși, poate…

Chase simți un fior când își aminti ochii reci care îl priviseră de sus, când bărbatul care se prezentase drept Chrisy Jin deschise gura.

– Mi-a spus doar să vin și să privesc.

– Atât? a întrebat Chase.

Răspunsul era:

– Așa este.

Enervat fără motiv, Chase spuse cu asprime:

– Ai venit doar pentru asta? Nu ești procuror? Ești atât de leneș? De ce ai venit?

Când îl presă repetat, Chrisy răspunse cu un zâmbet pe chipul său seducător.

– Se pare că va fi interesant.

Chase rămase complet mut. Apoi furia îl cuprinse. “Toți membrii acestei familii se distrează pe seama mea. Ce naiba vor toți?”

Fața i se înroși de furie, dar în această cameră nu era nimeni care să se teamă de el. Chrisy nu era afectat de feromoni pentru că era un Beta, iar pentru Grayson, el era doar un frate mai mic pe care trebuia să-l protejeze.

– De ce ai venit până aici? Cine a spus că vrea să te vadă?

În cele din urmă, Chase și-a descărcat furia pe Grayson. Gândindu-se că ar trebui să-i dea o bătaie bună, din moment ce, oricum, era evident că îl supărase din nou.

Grayson, care își scărpina obrazul, zâmbi brusc timid.

– Ca să-mi cer scuze față de tine.

– Nu mai spune prostii.

Chase a înjurat imediat. Știa foarte bine că nenorocitul ăsta călătorea prin America oferind așa-numitele scuze. Motivul pentru care îl evitase tot timpul era simplu.

Oricum, nu era o scuză sinceră și era evident că doar l-ar fi enervat.

Chase îl vedea pe Grayson cum era de fapt, pentru că era chinuit teribil de el încă de când era foarte mic. Pe deasupra, faptul că spunea mereu prostii de genul “e pentru binele tău” era ridicol.

Probabil că și de data asta va fi la fel.

Chiar când se gândea la asta, Grayson a deschis gura.

– Ți-am făcut lucruri îngrozitoare înainte.

Asta era o replică pe care Dane îl învățase. Grayson vorbi, modelându-şi vocea să pară cât mai plină de milă, plină de vinovăție.

– Îmi cer scuze pentru tot ce am făcut, fără să țin cont de sentimentele și dorințele tale. Îmi pare rău.

Fața puternic contorsionată a lui Chase se relaxă încet. Mintea lui era plină de confuzie, iar expresia lui se transformă treptat în surprindere.

“Ce se întâmplă aici?”

Nu erau acestea cuvintele pe care credea că nu le va auzi niciodată din gura acelui bărbat? Mai mult, el era cel care vedea exact problemele. Are asta vreun sens?

– Cine te-a învățat? a întrebat Chase, confuz.

– Nu se poate să spui aşa ceva chiar tu. Cine era?

La aceste cuvinte, Grayson a răspuns sincer.

– Dane m-a învățat.

– M-am gândit eu.

Către Chase, care a râs disprețuitor, Grayson a spus din nou.

– Dar dorința de a-mi cere scuze era ideea mea.

Chase, care își întorsese capul îl privi din profil. Apoi își întoarse capul înapoi.

– Și ideea de a găsi motive pentru care ar trebui să-mi cer scuze era tot a mea.

Chase s-a uitat la Grayson cu o expresie care trăda că îl crede pe jumătate.

─ ▪ ─

Joshua încă avea o expresie confuză. Făcuse aceeași față când îl văzuse mai devreme pe Dane apărând alături de Grayson. Dane scoase bricheta, o aprinse, apoi expiră fumul.

– Așa s-a întâmplat, cumva.

– Cumva?

Joshua repetă cuvintele lui Dane, dar expresia lui era plină de îndoială. De parcă s-ar fi întrebat cum de astfel de cuvinte puteau ieși din gura lui. În fața privirii insistente, Dane chicoti.

– Gândește-te cum erai, Joshua Bailey. Nici eu nu credeam că vei deveni atât de cuminte.

– Oamenii numesc asta a te așeza la casa ta, Dane. Și totuși am avut mai multă reținere decât tine.

La această aluzie subtilă, Dane se opri din mișcare, cu țigara în gură. “Nenorocitul ăsta, încearcă să scape de unul singur?”

Asta nu era tot. Joshua adăugă fără rușine încă o replică.

– Nu era și Chrisy genul tău? Pe vremuri, l-ai fi dus imediat în pat. Ce păcat!

Joshua îi bătu ușor pe umăr, ca și cum l-ar fi consolat, și zâmbi larg. Văzând zâmbetul, Dane era confuz.

– Cine era cel care umbla cu mine prin cluburi în căutare de parteneri? Ai uitat? Îmi amintesc chiar și alunițele de pe fundul tău murdar.

– Crezi că nu știu despre tine?

Joshua nu s-a dat înapoi și l-a demascat.

– Îți place să dai palme la fund, nu-i așa? Să-i legi cu cătușe și să-i bați. Ticălos pervers ce ești!