Dane se gândi cu un zâmbet amar. Dar nici asta nu era rău. Ca dovadă, colțurile buzelor lui Dane rămăseseră ridicate și nu voiau să coboare. Dane își coborî încet brațul din nou și îl așeză pe pat. În acest timp, Grayson, nemulțumit să-i acopere fața lui Dane cu sărutări, coborâse acum spre gâtul lui. Destinația finală a acestui cățeluș îndrăzneț era evidentă. Dane știa, dar îl lăsă în pace, găsindu-se ridicol pentru că se gândea cum ar fi o viață petrecută împreună cu acest tip.

“Nu pot ști încă.”

Dar un lucru era sigur. “De fiecare dată când urechile acestui bărbat se mișcau de fericire, eu zâmbeam. Exact ca în acest moment.”

– Te iubesc, Grayson Miller.

Când Dane șopti, Grayson ridică brusc capul. Odată cu asta, un parfum dulce se răspândi în toată camera de spital.

– Ăăă… păi… asta e… adică…

Grayson se bâlbâi, neștiind ce să facă. Când un Alfa sau un Omega eliberează brusc un parfum ca acesta, există o singură explicație. Când sunt extrem de excitați într-o situație neintenționată.

Dar este extrem de rar ca un Alfa suprem, care își poate controla feromonii, să facă asta. Doar dacă nu intenționează în mod deliberat să provoace sau să excite cealaltă persoană. Dane strânse ochii și deschise gura.

– Ce-i asta? Încerci să mă seduci acum? În timp ce sunt bolnav?

– Nu, nu, nu e asta, nu.

Grayson scutură energic din cap, cu fața roșie ca sfecla. Neaga cu disperare, dar cu cât o făcea mai mult, cu atât mirosul de feromoni devenea mai puternic. Sub privirea lui Dane, care parcă spunea “vezi?”, Grayson intră în panică și își învârti ochii în toate părțile, înainte de a spune brusc:

– E un rut.

– Poftim?!

Când Dane se încruntă, Grayson continuă în grabă.

– Un rut. E din cauză că nu am eliminat feromoni. Pur și simplu a venit rutul și nu-mi pot controla feromonii, serios!

La scuza lui disperată, Dane nu a spus nimic pentru o clipă. Sub privirea lui care se uita cu ochii mijiți, de parcă se întreba dacă să creadă sau nu această minciună patetică, Grayson a simțit cum transpirația rece îi curge pe spate.

– Înțeleg.

La ceea ce a spus Dane în cele din urmă, Grayson și-a ciulit urechile. Tocmai când ușurarea era pe punctul de a-i apărea pe chip, acesta a continuat.

– Haide! Să ne-o tragem!

– Ce… ce… ce?

Ochii lui Grayson se măriră la auzul acestei declarații imprevizibile. Văzându-i gura deschisă la fel de larg ca ochii, Dane voia să izbucnească în râs, dar nu putu din cauza durerii imediate pe care o simți în coaste. În schimb, îi ceru din nou lui Grayson.

– Haide! Trebuie să elimini feromoni, aşa e?

Chiar și la auzirea cuvintelor repetate, el încă părea clar confuz. Se uită la Dane, care îşi mişca doar gura, fără să poată clipi din ochii larg deschiși.

– S… sigur nu doreşti să spui că vrei să… faci sex cu mine chiar acum?

Ești rănit, părea să spună, iar Dane își întinse buzele și zâmbi semnificativ.

– În ce alt moment aș putea să fac sex legal în timp ce sunt sub tratament într-un spital?

Grayson încă încerca să spună ceva. Dar, întrerupându-i cuvintele previzibile, Dane îl avertiză.

– Dacă îndrăznești să spui prostii despre faptul că o să-ți elimini feromonii cu alt tip pentru că eu sunt în starea asta, te omor chiar aici.

Deși nu era diferit de tonul lui firesc, pentru Grayson nu era deloc la fel. Imediat, obrajii lui s-au înroșit, iar ochii lui violet au strălucit.

– Dane, asta e gelozie…

– Du-te și roagă-i să-mi dea analgezice.

Imediat ce cuvântul ruşinos a ieșit din gură, Dane l-a întrerupt:

– Unele foarte tari.

La îndemnul lui “grăbește-te”, Grayson ezită și se întoarse, dar se opri repede. Observând târziu că încă erau legați de încheieturi cu nişte cătușe, scoase o cheie din buzunarul pantalonilor, descuie doar cătușa de la mâna lui și o atașă de bară laterală a patului. Deși Dane îl privi de parcă ar fi întrebat ce fel de lucru ridicol era acesta, răspunsul pe care îl primi era ferm.

– Nu poți pleca nicăieri, absolut deloc.

Lăsând doar aceste cuvinte, a părăsit imediat camera de spital. “Unde m-aș duce în starea asta, idiotule?” Dane a considerat că era tot un tip absurd și a chicotit.  Era ușor să apese pur și simplu soneria, dar a lăsat-o în pace. Pentru că silueta lui Grayson care se îndepărta, grăbindu-se afară fără să se gândească măcar la un lucru atât de simplu, era drăguță.

Expirând cu putere, așteptă să vină personalul medical. Simțea cum căldura se răspândea încet prin tot trupul său.

─ ▪ ─

– Ești sigur că o să te simţi bine?

După ce personalul medical i-a verificat starea, i-a făcut o injecție, i-a recomandat să se odihnească și a plecat, Grayson a întrebat de parcă ar fi așteptat.

– Au spus că trebuie să te odihnești…

În contrast cu fața lui încă ezitantă, Virginia era clar umflată sub pantalonii lui.

“Nenorocitul ăla, ce tot bolborosește când e în starea asta?”

Dane nu s-a obosit să-i asculte cuvintele și a scuturat încheietura prinsă în cătușe.

– Mai întâi, scoate-mi asta!

Grayson se supuse cu reticență. Frecându-și încheietura care era în sfârșit liberă, Dane spuse:

– Bine. Hai!

Curând, strânse din dinți între respirații rapide și spuse:

– Repede.

Reacția lui era neobișnuită. Poate că dacă se mișca ușor, era bine? Gândindu-se la asta, Grayson se urcă atent pe pat.

– Dane, cred că…

În clipa în care a început să vorbească din nou, fața lui Dane s-a încruntat.

– Cine ți-a spus să gândești singur?

Înainte ca el să poată înțelege situația, Dane îl apucă brusc de ceafă și îl trase spre el. În momentul în care buzele lor se întâlniră, în timp ce el era tras, mirosul de feromoni se răspândi brusc în jurul lor.

Ah…

Pentru o clipă, Grayson se simți amețit. Feromonii altcuiva, nu ai lui, îl inundau. El eliberase feromoni? În mod intenționat? De ce?

Încercă să gândească, dar nu era ușor. Cu mintea sa devenind rapid încețoșată, abia își amintea. Mai trăise ceva asemănător înainte. E la fel ca atunci. În momentul în care își reaminti vag, Grayson își dădu seama. Nu eu sunt cel care e în călduri!

Grayson ridică repede capul și se uită în jos la Dane, gâfâind.

– Oare ești cumva…?

Chiar dacă încă mai avea unele îndoieli, putea vedea fața înroșită a lui Dane. Grayson și-a dat seama imediat. Această înroșire se datora excitației, nu ruşinii.

Din cauza ciclului de căldură.

– M-ai păcălit din nou!

Grayson era cu adevărat furios. În mai puțin de 5 ore, simțea că era înșelat de acest bărbat de zece ori. Și acum dă vina pe mine pentru ciclul lui de căldură?

În timp ce Grayson scrâșnea din dinți de furie, Dane izbucni în râs. Îl mai dureau coastele, dar era doar o ușoară durere pulsatilă. Era suficient. Dane nu ezită să-l apuce pe Grayson de guler și să-l tragă în jos. Într-o clipă, Grayson era suficient de aproape încât să-i simtă respirația.

– Oricât de nebun aș fi după sex, aș vrea să o fac când sunt aici în starea asta? a şoptit Dane cu o voce veselă.

– Desigur că e ciclul de căldură.

Apoi și-a scos limba și i-a lins buzele lui Grayson cu o mișcare rapidă. La râsul scăzut care se răspândi, inima lui Grayson s-a topit imediat, dar mai avea încă o fărâmă de mândrie. Trebuia să clarifice asta…!

– Deci nu eram la rut până la urmă?

La întrebarea lui repetată, Dane reacționă fără prea mult entuziasm.

– Păi…

După ce i-a lins din nou buzele lui Grayson cu limba, a expirat. Când respirația rece i-a atins buzele umede, Grayson aproape că și-a pierdut rațiunea pentru o clipă.

– S-ar putea să fi reacționat la feromonii mei.

De parcă ar fi văzut chiar prin el, care abia își păstra rațiunea, Dane râse din nou.

– Am încercat să mă abțin cât mai mult posibil, dar ciclul de căldură determină ca acest lucru să fie destul de dificil.

Obrajii lui Dane se înroșiră și mai tare. Roșeața se răspândi rapid pe toată fața lui, iar respirația i se acceleră.

– Luarea unor inhibitori ar calma-o într-o oarecare măsură, dar…

Concentrarea dispăruse deja din ochii lui Grayson. Privindu-l cum respira greu, Dane zâmbi ștrengărește.

– Nu e nevoie să le iau, nu-i așa?

Ăsta era ultimul lucru pe care Grayson și l-a amintit.