– Of!

Grayson, care își scosese capul din apă, își verifică ceasul digital în afara piscinei, în timp ce respira greu. 3 minute și 2 secunde. Rămase la suprafață o vreme, încercând să-și recapete respirația. Plănuia să încerce din nou să doboare recordul, odată ce se va calma puțin. Era deja a patra oară, iar recordul său devenea din ce în ce mai scurt.

Cu toate astea, deși nu-și recăpătase încă respirația, își băgă din nou capul sub apă. Era o acțiune pe care o făcea reflex, în momentul în care Dane ieșea la suprafață. În timp ce-și ținea respirația, nu se putea gândi la nimic altceva. Nu putea decât să-și concentreze toţi nervii pe menținerea vieții. Din păcate, și această metodă îi atingea limita.

– Of!

Simțind durerea plămânilor care îi explodau, ieși din nou din apă, gâfâind după o gură de aer și căutându-și ceasul. Când își dădu seama că trecuse doar un minut, nu avu de ales decât să recunoască. Trebuia să înceteze să se scufunde.

În timp ce ieșea epuizat din piscină, Alex, care rătăcea mereu pe acolo, se apropie de el. Îl mângâie ușor pe câine, care gâfâia și își arăta afecțiunea, și se îndreptă spre șezlong. Câinele îl urmă, ca și cum era ceva firesc, și se întinse acolo unde mâna lui putea ajunge. Era un comportament cunoscut pe care îl avea de mult timp. Când Grayson se întindea pe șezlong, Alex se întindea întotdeauna acolo unde îl putea atinge cu mâna. Și se bucura de scărpinatul constant al stăpânului său și adormea într-o odihnă liniștită.

Ca întotdeauna, când îi scărpina capul, câinele închidea ochii și se ghemuia pe podea, ca și cum s-ar fi simțit comod. Pe măsură ce îmbătrânea, Alex petrecea mai mult timp dormind. Obișnuia să ațipească des, dar chiar și în acele momente, ori de câte ori îl simţea pe Grayson, era întotdeauna fericit să-l vadă și se învârtea în jurul lui, încercând să fie lângă el.

Dacă Dane era la fel de banal ca acest câine…

Când l-am văzut dând din coadă la Dane după ce a căzut doar pentru o cutie, m-am simțit brusc uluit. Tipul care mi-a mâncat-o pe Diana. M-am încruntat fără motiv, dar când l-am văzut dând încet din coadă dintr-o parte în alta și închizând ochii, nu mi-a mai păsat.

Ce mai face oare Dane?

Firește, gândurile lui se îndreptau într-o singură direcție. Acum că se săturase să se forțeze să gândească, lăsa pur și simplu să-i treacă prin minte orice îi venea. Probabil că ieșise deja de la muncă. Oare se ducea la hotelul ăla ieftin să bea bere proastă? După lucru, avea grijă de pisica lui, făcea un duș, bea bere și apoi adormea.

Vremurile în care ieșeam împreună de la lucru, beam bere, vorbeam despre una, alta, și apoi adormeam păreau un vis. Acum, că mă gândesc la asta, Dane promisese multe lucruri, dar ce se va întâmpla cu toate astea?

Mincinosul, totul era o minciună…

Grayson l-a înjurat în sinea lui. Probabil că plănuise totul de la început. Eu eram în mijlocul acțiunii și eram o victimă nevinovată. El căuta pe cineva nou, uitându-se la un nou-venit. Alex, ai vrea să vii la patru înmormântări? Alex a ridicat capul. Grayson, care îl privea cum își înclină capul într-o parte și clipește din ochi, a zâmbit.

Asta nu ar fi funcționat.

În trecut, ar fi făcut-o fără ezitare. Doar pentru a-l revedea pe Dane. Dar acum era altfel. Știa cum ar reacționa Dane dacă ar afla. Din același motiv pentru care îi salvase pisica urâtă din foc, a respins gândul care îi venise în minte, chiar dacă nu era nicio șansă ca Dane să afle adevărul.

– Bine, Alex.

Grayson și-a frecat ușor nasul de nasul câinelui, i-a mângâiat capul și s-a îndreptat spre interiorul casei. Alex a mârâit, dar nu l-a urmat. Câinii erau dresați să nu intre în casă.

În schimb, Alex a rămas acolo până când Grayson a dispărut, apoi s-a întors și s-a îndreptat spre propria lui casă. Alex, care a intrat în clădirea pe care Grayson o construise pentru câinele său – lucru despre care Dane ar fi mormăit dacă ar fi văzut-o, spunând că era mai mare și mai extravagantă decât casa în care locuise el – s-a întins pe patul curățat cu grijă și a căscat. Apoi, complet neștiutor de ceea ce tocmai se întâmplase, a adormit în somnul lui comod de obicei.

– Alfa blestemat!

Grayson înjură cu o expresie foarte furioasă. Deja golise jumătate de sticlă de whisky fără apă, dar nu era deloc beat. Chiar și un băutor înrăit, era ușor amețit în acest moment, dar mintea lui era limpede. Din cauza genuluo lui afurisit. Nu se îmbată deloc, indiferent ce droguri sau alcool consumă. Există droguri și băuturi create special pentru ei, dar ca să le obțină, trebuie să meargă la laboratorul lui Steward. Și va fi foarte curios și va pune întrebări. De ce au nevoie de asta, la ce o vor folosi, spune-mi cum funcționează, cum de nu știa că şi Grayson Miller va lua acest drog și așa mai departe.

– La naiba, cerșetorule!

Și-a turnat încă un pahar, înjurând din nou. Chiar dacă știa că nu are rost, a turnat oricum, pentru că spera că într-o zi o să se îmbete. Era cu mult timp în urmă, dar am auzit că şi Keith a făcut asta când Yeonwoo a plecat. Se zvonea că ar putea fi primul Alfa suprem care moare de alcoolism.

“Dacă mor, va veni Dane la înmormântarea mea?”

Era o idee mult mai eficientă decât moartea lui Alex. Dane ar veni cu siguranță. Și ar regreta. Nu m-ar uita niciodată. La fel ca mama lui.

Mama lui Dane, femeia aia blestemată.

Mintea i se umplu de furie când se gândea la Dane plângând și regretând la propria înmormântare. Dacă numai ea n-ar fi murit așa. Nu, dacă numai ea nu l-ar fi bătut și chinuit pe un Dane, el nu m-ar fi respins așa.

Era atât de nedrept că ea era deja moartă, încât îl înnebunea. La naiba, își golise paharul rămas dintr-o singură înghițitură, înjurând din nou. Când era pe punctul de a-și mai turna un pahar, telefonul îi sună brusc. Bea singur la snack-barul unde mâncase și băuse cu Dane și, pentru o clipă, înlemni.

Nu se poate!…

Verifică repede cine îl sună, cu un amestec de anticipare, entuziasm și frică, și în curând se încruntă. Grayson se uită la telefonul său pentru o clipă, cu o expresie plină de dezamăgire și enervare, și în cele din urmă apăsă butonul de răspuns.

– Alo?

Cealaltă persoană a spus ceva ca o remarcă întâmplătoare. Grayson, care turnase băutura în timp ce asculta în tăcere, s-a oprit.

– Poftim?!

Puse în liniște sticla pe masa de bar și se opri din mișcare. Bărbatul continuă să vorbească alături de Grayson, care încă tăcea. Grayson doar ascultă în tăcere. După cuvintele urgente ale bărbatului, se lăsă o scurtă tăcere. Grayson, care avea nenumărate gânduri în cap, deschise gura cu un scurt suspin.

– Bine, plec acum.

Imediat ce a închis telefonul, s-a întors și a ieșit din bar, de parcă ar fi alergat. În spatele lui se afla un pahar de whisky pe jumătate plin.

─ ▪ ─

Țipătul bărbatului beat se auzea aproape, de parcă era chiar lângă mine. Nu te poți aștepta la izolare fonică într-un hotel ieftin. Undeva, se auzea un cuplu gemând și făcând sex, de parcă era în pat.

În mijlocul acestui zgomot care îmi provoca dureri de cap, Dane zăcea pe pat cu o expresie goală, privind tavanul. Darling, care era surd, a găsit din fericire un loc între axilele lui Dane și a scos un sunet. Dane i-a mângâiat trupul lui Darling din obișnuință.

Trecuse mai bine de o săptămână de când venise la acest hotel. Trupul uman este cu adevărat pervers. Stătea la acest hotel de la incendiu, dar după trei luni petrecute la casa lui Grayson, era șocat să descopere că acest loc era atât de oribil.