– Explică-mi!

Keith Knight Pittman îl privi cu o privire furioasă pe Grayson, care stătea alături de el, strângând din dinți.

– Dă-mi o explicaţie despre articolul ăsta.

Conacul în care locuia Grayson era un așa-zis complex mare în care locuiau doar oamenii bogați, așa că intrarea era complet blocată. Datorită acestui fapt, reporterii care se adunaseră erau blocați în fața biroului de administrare și nu puteau nici măcar să se apropie de partea de sus a clădirii, unde locuia Grayson. Din această cauză, chiar și vizitatorii obișnuiți aveau dificultăți în a intra și a ieși, dar pentru Keith era imposibil să aștepte la coadă ca toți ceilalți, să urmeze procedurile, să îndure timpul plictisitor, să-și arate actul de identitate la biroul de administrare și să obțină permisiunea proprietarului înainte de a trece.

Grayson a căscat și l-a salutat pe vizitator. Încă nu-și revenise din somn, din cauza vizitatorului care sosise dimineața devreme cu un elicopter. Keith l-a împins pe Grayson la o parte și a dat buzna în casă, rămânând în mijlocul holului și uitându-se în jur.

– Unde e tipul ăla?

La întrebarea bruscă, Grayson se scărpină în ceafă și căscă din nou. Desigur, Keith observă imediat că de data asta se hotărâse.

– Hei!

– La etajul al doilea.

Când Keith, care era pe punctul de a striga, se opri, Grayson arătă cu degetul arătător în sus și spuse:

– Așteaptă în sala de recepție de la etajul doi, vin imediat.

Grayson fluieră și urcă primul la etajul al doilea, lăsându-l în urmă pe Keith, care clocotea de furie în interior. În timp ce Keith se calma în sala de recepție, el prepară cafea și i-o aduse. Și acum, cei doi stăteau unul în fața celuilalt.

Keith strânse din dinți fără să se uite măcar la triplul espresso pe care Grayson îl preparase.

– Spence ne-a întrebat dacă divorțăm.

Spence, sau Spencer, era primul copil al lui Keith și Yeonwoo. Grayson părea surprins de cuvintele dure. Ce face puștiul ăsta, și-a dat seama de gravitatea situației? Când Keith a ezitat, a continuat imediat.

– Voi doi nu erați sortiți să fiți împreună.

Fața lui Keith s-a întunecat imediat, în timp ce a suspinat și a dat din cap. Cu toate astea, Grayson l-a ignorat și a continuat să-i ofere sfaturi, în timp ce își ducea cafeaua la gură.

– Dacă e vorba de pensie alimentară, ar trebui să te duci la Nathaniel, Keith. Mă voi asigura că nu vei pierde niciun ban. Onorariile avocaților ar putea fi puțin cam mari, dar e mai bine decât să renunți la jumătate din avere…

– Nu divorțez. La naiba, Yeonwoo și cu mine nu ne vom despărți niciodată! a strigat Keith, incapabil să-și stăpânească nervii. Își strânse pumnul, dar reacția lui Grayson era calmă.

– Nu știu ce crede Yeonwoo.

Sângele i se urcă în cap lui Keith. Grayson continuă să vorbească firesc, chiar dacă ochii lui de un violet intens, erau presărați cu reflexe aurii.

– Dacă ai trăit atât de mult, Yeonwoo ar fi rezistat mult timp. Recunoaşte! Doar prin faptul că-ţi spuportă caracterul, îți dai seama cât de mult te iubește Yeonwoo.

“Ar fi trebuit să-mi aduc o armă.”

Dacă Yeonwoo era aici, l-ar fi pălmuit pe Grayson. Yeonwoo este de obicei blând, dar când trebuie, acționează.

Când și-a imaginat cum Yeonwoo îl pălmuiește pe Grayson cu toată puterea, acesta a adăugat.

– Dacă inima lui Yeonwoo a devenit indiferentă, înseamnă că și tu ai făcut ceva. Ar fi trebuit să-ți stăpânești puțin caracterul.

“Ar fi trebuit să-l împușc.”

Era pe punctul de a-și scoate telefonul mobil, gândindu-se că ar trebui să-l sune pe Whittaker, șeful echipei de securitate, și să-l roage să-i aducă arma. Tocmai atunci a sunat telefonul, și când a verificat, era Yeonwoo. Fața care era plină de furie s-a înmuiat puțin.

– Sunt eu, Yeonwoo.

– Keith.

Imediat ce a vorbit, vocea lui Yeonwoo s-a auzit la celălalt capăt al firului. El a continuat pe un ton îngrijorat.

– Orice ar spune domnul Miller, ignoră-l. Așa e el. Nu te enerva prea tare… Bine?

Yeonwoo îl îndemnă de parcă ar fi văzut situația chiar în fața lui. De parcă era îngrijorat că şi Keith ar putea omorî pe cineva. De fapt, din moment ce era pe punctul de a face asta, Keith nu spuse prea multe. În schimb, a suspinat doar de enervar și și-a șters fruntea cu o mână. De fapt, Yeonwoo îi spusese să nu răspundă deloc și să ignore totul. A spus că erau doar bârfe și că acest gen de zvonuri apăruseră de mai multe ori, așa că și de data asta era la fel.

Cu toate astea, când l-a auzit pe Spemcer vorbind de divorţ, răbdarea care îi mai rămăsese s-a epuizat complet. Nu mai putea suporta, fie că era vorba de a-l apuca pe Grayson de guler sau de a-i zbura creierii lui Dane Striker.

Yeonwoo, care îi cunoștea bine caracterul, n-a avut de ales decât să-l lase în pace, dar a păstrat o expresie îngrijorată pe chip. Chiar și în mijlocul tuturor acestor lucruri, nu era nicio îndoială că el ținea la acesta. Îl iubește atât de mult pe Keith? Divorț? Nenorocitul ăsta de golan…

– Keith, e bine să fii supărat, dar nu recurge la violență, bine? Gândește-te la mine și la copii.

– Știu.

Keith s-a străduit din greu să-și stăpânească furia clocotitoare și abia a reușit să scoată un cuvânt. Yeonwoo a spus, cu afecțiunea firească.

– Da, cred că te vei descurca bine. Haide, copiii vor să te vadă. Și eu aștept să iau micul dejun cu tine.

Când a auzit aceste cuvinte, furia i s-a potolit într-o clipă. Desigur, nu s-a potolit complet, dar și-a recăpătat oarecum rațiunea.

– Te iubesc, Keith.

La ultimele cuvinte ale lui Yeonwoo, Keith îi răspunse la fel.

– Te iubesc, Yeonwoo.

După ce a închis telefonul, mintea lui era la fel de rece ca de obicei. După ce a expirat, Keith l-a avertizat din nou.

– Nu ne mai lăsa pe mine și pe Yeonwoo să ne implicăm în viața ta privată, bine? Dacă se mai întâmplă asta, te dau în judecată.

– Nu eu am publicat articolul? l-a întrebat Grayson pe Keith, care stătea în picioare, de parcă era nedreptățit. Keith îl privi cu o privire înfricoșătoare în timp ce își încheia sacoul.

– Ratatul ăla e un nemernic acum?

Asta însemna că deja se ocupase de problema respectivă. După ce a dat ultimul avertisment, Keith a părăsit sala de recepție. Imediat ce s-a urcat în elicopter, aeronava grea a firmei a decolat cu un zgomot puternic.

În timp ce privea elicopterul care se îndepărta după ce provocase agitație, Grayson simți brusc un sentiment ciudat. Fața i se lumină când privi în sus. Dane stătea rezemat de balustrada balconului camerei sale și îl privea pe Grayson.

Dane a făcut un semn ușor cu o mână către Grayson, care flutura fericit ambele brațe, și a spus cu o expresie calmă:

– Hai să vorbim.

În clipa în care ochii lui Grayson s-au luminat, Dane a adăugat:

– În timp ce luăm micul dejun, în sala de gustări.

Lumina din ochii lui dispăru. Nevrând să audă ceea ce își imagina, Dane se îndepărtă pur și simplu de balustradă și intră în cameră fără să spună nimic.

─ ▪ ─

– Șeful ne-a dat concediu.

– O vacanță? Din senin? a întrebat Grayson, incapabil să-și ia ochii de la farfuria cu micul dejun a lui Dane. Ouăle prăjite perfect, șunca ușor prăjită și pâinea erau toate perfecte, iar azi Dane adusese chiar și o salată. Motivul era că legumele din frigider erau pe cale să se strice. Fără să-i spună că încetase să mai facă sandvișuri, puse bolul cu legume pe masa de bar și începu să mănânce.

– Sunt reporteri aliniați în fața stației de pompieri. Se va termina în aproximativ o săptămână, așa că nu te apropia de stația de pompieri până atunci.

– Atunci hai să plecăm în luna de miere.

– În schimb, îți ordon să te duci să faci voluntariat.

Grayson înlemni cu pâinea în mână la auzul cuvintelor indiferente ale lui Dane. Dane a continuat.

– Există câteva organizații care au legături cu pompierii. Ei merg și fac inspecții împotriva incendiilor, oferă instruire și se joacă alături de copii… La naiba!

Dane a lovit brusc cu pumnul în masa de bar, înjurând în timp ce vorbea.

“Cum s-a întâmplat asta?”

Dane nu putea să înțeleagă deloc. Până acum, viața lui era satisfăcătoare. Trăise o viață liniștită, banală, fără să fie remarcat, câștigând o sumă decentă de bani, făcând sex după pofta inimii și trăind în pace.

Ce naiba s-a întâmplat dintr-odată?