Nu era o afirmație greșită. Dar îndoielile rămâneau.

– Atunci de ce ai mințit și ai spus că ești Beta până acum?

De data asta, Dane a răspuns fără ezitare.

– Dacă aș fi spus că sunt un Omega, lucrurile ar fi devenit mai complicate. Nu există alt motiv.

Era evident că nu era o minciună. La urma urmei, spusese de nenumărate ori înainte că urăște lucrurile complicate.

– Dacă nu ți-aș fi cunoscut genul, ai fi spus tot așa?

Dane zâmbi.

– Nu, dacă nu ai fi știut, te-aș fi condus înapoi mai întâi.

Grayson voia să-l întrebe de ce nu voia să-i dezvăluie asta, dar nu a spus nimic. Știa deja răspunsul.

“Pentru că eu îl enervez cel mai mult…”

Gândul care îi trecu prin minte îi înrăutăți și mai mult starea de spirit.

Între timp, Dane nu se simțea bine de când plecase. Mai precis, începuse imediat după ce el eliberase feromoni către ea. Nu îi folosise niciodată înainte, așa că nu își dăduse seama, dar după diferenţiere, devenea incomod de fiecare dată când folosea feromoni.

Diferenţierea.

Omega nu pot mirosi proprii feromoni până nu au o relație. Ei devin conștienți de ei doar după prima dată când marchează un Alfa. Feromonii atrag Alfa.

Nu și-ar fi imaginat niciodată că va fi atât de ruşinos și de incomod. Credea că nu va avea niciodată nevoie să marcheze pe cineva și nu acordase atenție acestui lucru până acum. Acum, acest fapt devenise brusc realitate.

Acei Alfa supremi continuă să-și împrăștie feromonii peste tot și să se plimbe fără nicio grijă…

Dane a clătinat din cap în sinea lui. Așa cum se aștepta, nemernicii aceia erau nerușinați.

– Hei!

Dane îl strigă din nou pe Grayson. Cu reticență, Grayson își îndreptă privirea spre el, iar Dane arătă cu degetul mare spre Darling și spuse:

– Ar trebui să pleci acum. Trebuie să încep să pregătesc cina.

Era un indiciu să facă o poză și să plece. Desigur, Grayson a înțeles semnificația, dar nu avea de gând să plece așa repede.

– Mai am câteva întrebări.

– Grăbește-te.

Dane a răspuns, enervat, dar a făcut-o. Poate că era ultima șansă. Era sigur că asta era singura ocazie pentru o astfel de conversație cu Grayson.

– Dacă erai un Beta, ce s-ar fi întâmplat în această situație?

Dane a răspuns fără prea multă atenție la întrebarea ipotetică fără sens.

– Nimic nu s-ar fi schimbat prea mult. Dacă era util, m-aş fi operat cu mult timp în urmă.

– Poftim?!

Grayson era surprins pentru o clipă, iar Dane îl privea în continuare cu o expresie neutră.

– Din moment ce oricum nu voi avea copii, ce rost are să-l păstrez? E mult mai ușor să mă operez, astfel încât să nu mai apară astfel de situații ruşinoase.

– Chiar aşa?!

Grayson mormăi șocat, dar Dane răspunse ca și cum era ceva banal.

– Miller, eu încă folosesc prezervative. Chiar dacă sperma mea e inutilă, totuși trec prin această procedură. Așadar, într-o situație în care aș putea rămâne însărcinat, crezi că aș face prostii fără grijă, bazându-mă doar pe prezervative?

Dane îl lovi pe Grayson în piept cu degetul arătător și zâmbi disprețuitor.

– Voi, Alfa supremi, spuneți că puteți controla concepția, așa că voi, probabil că nu v-ați gândit niciodată la astfel de lucruri.

Zâmbetul lui era plin de enervare. A decis să nu mai vorbească despre asta. Grayson îi putea citi clar gândurile. Era timpul să plece. Fără alte întrebări, câteva poze false cu Darling, un simplu rămas bun și apoi afară pe ușă.

Secvența de acțiuni era deja stabilită. Trebuia doar să-și miște trupul…

Dar Grayson nu putea să o facă.

– Ce ai face dacă ai rămâne însărcinat?

– Poftim?!

Dane se întoarse surprins de întrebarea neașteptată. Mai era o șansă. Putea să se întoarcă și să plece dacă nu era nimic.

Dar voia să știe. De ce reacționa acest bărbat cu atâta dezgust și ură intensă la gândul de a avea un copil cu el?

– Ce ai face dacă ar apărea un copil între noi doi?

– Nu se poate așa ceva. De ce îți imaginezi asta? M-ai văzut luând medicamentele.

Tonul lui Dane era ferm. Arăta clar cât de neplăcut era să poarte această conversație, dar Grayson a continuat cu încăpățânare:

– Medicamentul acela nu era garantat, aşa e?

– Poftim?!

– Nu era aprobat oficial, nu-i așa? Deci, cum putem fi siguri că funcționează?

Dane încruntă și mai tare sprâncenele. Deschise gura ca și cum ar fi vrut să spună ceva, dar în cele din urmă închise ochii și înclină capul pe spate.

– Aah!

Respirând adânc, Dane vorbi pe un ton care sugera că era plictisit de conversație.

– Bine, mă duc la spital să verific. Trebuie doar să-ți arăt că nu există niciun copil, aşa e?

Credea că şi Grayson făcea asta pentru că se temea de probleme. Nu-i venea în minte niciun alt motiv pentru care Grayson era atât de insistent. Acest om, în ciuda discursurilor sale despre destin, trăia la fel de iresponsabil ca Dane, sperând să nu trebuiască să-și asume responsabilitatea.

– Dacă ai fi rămas însărcinat, eu aș fi avut drepturi.

Cuvintele neașteptate îi întrerupseră gândurile lui Dane. Se uită în jos la Grayson și apoi îl privi fix. O furie rece se strecură în ochii lui Dane.

– Ce drepturi?

Strânse ochii și întrebă din nou, vocea lui devenind aspră.

– Drepturi? Ce drepturi ai? Ăsta e trupul meu, ce naiba tot vorbești? Doar pentru că am făcut sex o dată cu tine, crezi că deții ceva? Nu fi ridicol!

Grayson încercă să mai spună ceva, dar Dane era mai rapid. Îl apucă pe Grayson de guler și îi spuse furios.

– De câte ori trebuie să o spun? Nu sunt însărcinat. Chiar dacă aș fi, nu sunt. Ai înțeles?! La naiba, nu mă mai enerva și pleacă!

– Doar pentru că țipi la mine și te enervezi nu schimbă nimic, noi am făcut…

– Ce am făcut? Am făcut sex împreună? Și ce dacă?

Dane a țipat de parcă voia să-l lovească chiar acolo, pe loc. Grayson voia să-i spună să se calmeze, dar știa că asta nu ar fi făcut decât să pună paie pe foc. Așa că a încercat să-l convingă cât mai calm cu putință.

– Tu erai primul meu partener, așa că…

Nu era o abordare bună, dar…

– Și? O să-ți asumi responsabilitatea?

Dane a râs, de parcă nu-i venea să creadă. Nebunul ăsta, a strâns din dinți și a mormăit.

– Grayson Miller!

Îi rosti numele ca și cum l-ar fi mestecat.

– Știi de ce nu am marcat pe nimeni până acum?

La întrebarea neașteptată, Grayson se opri, iar Dane îi aruncă o privire înfricoșătoare în timp ce răspundea.

– Pentru că mi-era teamă că aș putea rămâne însărcinat accidental.

Șocat, Grayson deschise gura, iar Dane spuse repede:

– Nu vreau să am un copil. Niciodată, nu voi avea copilul nimănui în viața mea. Și ce dacă? Drepturi? Ce drepturi are un copil care s-ar putea nici să nu existe?

– Dane…

– Taci!

Grayson a încercat să mai spună ceva, dar Dane a strigat să-l oprească.

– De ce ești atât de ataşat dintr-odată? Ai spus că nu faci sex cu aceeași persoană de două ori, aşa e?

La auzul acestor cuvinte, Grayson se simţi de parcă îl lovise un fulger. Văzându-l reacționând ca o persoană normală, Dane a devenit și mai dezgustat. Probabil că doar imita.

– Ieși, chiar acum. Ieși din casa mea!

– Stai!

Grayson a încercat să mai spună ceva, dar Dane nu l-a ascultat. L-a apucat pe Grayson de guler și l-a târât până la intrare, iar imediat ce a deschis ușa, l-a împins cu forța afară. Grayson aproape că s-a împiedicat, iar Dane a trântit ușa imediat. S-a auzit sunetul încuietorii.

– Aah!

Grayson își dădu părul pe spate și scoase un suspin descurajat. Privindu-se, se simți complet patetic. Să fie dat afară de proprietar și să stea acolo, în fața ușii…

Avea papuci la un picior, dar celălalt picior nu avea nici măcar un papuc. Privindu-și piciorul încălțat cu șosete pe pământ, Grayson a scos un alt suspin enervat, și-a scos papucul rămas și și-a pus perechea de pantofi pe care o pregătise cu grijă.

– La naiba!

La scurt timp după aceea, a înjurat și a lovit ușa cu un zgomot puternic.

Câteva minute mai târziu, Dane a văzut mașina lui Grayson plecând prin fereastra sufrageriei.