Era o întrebare pe care, la ora actuală, era mult prea târziu să o pună, dar nu se putea abține. Joshua, deși gândea la fel, răspunse fără ezitare.

– Desigur. Crezi că te-am sunat brusc ca să-ți fac o glumă prostească?

– Ai dreptate!

Dane era de acord cu reticență, deși fața lui se strâmbă de nemulțumire.

– Ai înnebunit?

La celălalt capăt al firului, Joshua izbucni în râs. Sunetul clar al râsului său, era o tentație irezistibilă pentru oricine l-ar fi ascultat, dar, din păcate pentru Dane, nu funcționa. Încă încruntat, Dane auzi vocea lui Joshua, încă plină de umor.

– Aș vrea să spun că sunt în toate mințile, dar cine știe, poate ai dreptate.

Dane nu a răspuns la gluma vagă. Ideea de a scăpa de scandalagiu, care era pe cale să devină o problemă, chiar în fața lui, era o sugestie extrem de tentantă. Joshua ar fi rezolvat lucrurile cu eleganță și nu era genul care să se arunce cu capul înainte în situații riscante, așa că nu ar fi existat niciun pericol. Exista chiar și promisiunea că Dane nu era rănit, iar plata era garantată. Era o propunere care oferea numai avantaje, fără niciun dezavantaj.

Problema era persoana în cauză.

Cel mai mare obstacol era faptul că era vorba de Grayson Miller. Dane abia putea spune că îl cunoștea, dar instinctul îi spunea că era mai bine să nu se implice cu tipul ăla. Grayson era genul care te urmărea pentru a se răzbuna chiar și pentru cea mai mică nemulțumire și îți făcea viața un coșmar. Dane nu știa de ce Chase Miller i-ar face asta fratelui său, dar un lucru era sigur: Grayson Miller nu ar accepta asta fără să riposteze. Și acum, să se implice în ceva ca asta?

– Nu, mulțumesc, nu o fac.

– Poftim?!

Vocea lui Joshua, plină de surprindere, se auzi, dar Dane rămase calm.

– Nu mă interesează. Nu-ți face griji, nu voi spune nimănui despre asta.

Dane își răsplătise de mult datoria pe care o avea față de Joshua pentru că îi salvase viața. Își amintea cât de recunoscător era pentru asta. Dacă Joshua i-ar fi cerut acum să-și răsplătească datoria, probabil că nu ar fi putut refuza.

Joshua ar fi regretat că a irosit acea singură șansă.

– Dane, mai gândește-te o dată.

– Nu, renunț.

Așa cum era de așteptat, Joshua nu a renunțat și a încercat să-l convingă din nou, dar Dane s-a retras imediat.

– Lasă-i pe Miller să se ocupe de afacerile lor. Nu vreau să mă implic.

Joshua a tăcut pentru o clipă, ca și cum ar fi meditat. “Nu i-a fost ușor să facă o astfel de propunere,” gândi Dane. Probabil că s-a gândit mult înainte să aleagă acest aliat, așa că probabil era ruşinos să fie respins imediat.

“Chiar și așa, nu am niciun motiv să mă implic în asta.”

Din fericire, tăcerea nu a durat mult. Joshua părea să se fi gândit la ceva de spus și, după un scurt suspin, a vorbit din nou.

– Bine. Ai grijă, Dane.

– Și tu.

După un scurt schimb de replici, Dane închise telefonul. Îl durea puțin că şi controlul medical al lui Darling era ruinat, dar nu putea face nimic în privința asta. Făcuse ceea ce trebuia. Implicarea în acea încurcătură nu ar fi dus decât la probleme.

<Abuz? Eu? Chiar am făcut asta…?>

Deodată, amintirile i-au revenit în minte. Fața lui Grayson Miller, care părea că nu înțelege cu adevărat.

Dane rămase nemișcat pentru o clipă, pierdut în gânduri. După câteva clipe de tăcere, își înclină capul pe spate și scoase un suspin scurt, apoi plecă cu pași mari, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Era deja trecut de ora unu. Trecuse cu mult de ora la care trebuia să se culce. Puse berea pe care era pe cale să o bea înapoi în frigider și se îndreptă spre dormitor, cu Darling urmându-l în jurul picioarelor.

Un an trece repede, nu-i nimic.

Gândindu-se la asta, a luat pisica în brațe și s-a întins pe pat. Pisica din brațele lui a început să toarcă, ghemuindu-se mai aproape. Simțind căldura, Dane a adormit repede.

─ ▪ ─

Da, nu era chiar un gest necesar.

Grayson se gândi în timp ce conducea spre casa lui. Nu trecuse suficient timp pentru ca feromonii să se acumuleze. Câteva luni erau suficiente.

Își dădu seama, pentru prima dată, că a face sex când nu era deloc interesat era o tortură. Își aminti de Keith, care spuse odată: “M-am săturat de sex”. Keith explicase că, atunci când feromonii se acumulau, te înnebuneau sau îți provocau leziuni cerebrale, așa că nu aveai de ales decât să o faci. Era căsătorit și avea doi copii de mult timp.

Și mai surprinzător, în ciuda stilului său de viață nesăbuit dinainte de căsătorie, Keith era acum incredibil de loial, păstrându-și încrederea și credința în partenerul său. La început, oamenii credeau că va fi doar o etapă, dar când a durat un an, apoi doi și, în cele din urmă, câțiva ani, au început să se întrebe ce fel de persoană trebuie să fie partenerul lui Keith pentru ca el să rămână atât de dedicat, atât de constant implicat.

Dar Grayson avea o părere diferită. Fără îndoială, sălbaticul Keith Pitman se transformase într-un om disciplinat pentru că Yeonwoo era singura lui pereche sortită. Keith îl ironiza mereu pe Grayson pentru că cavea încredere în destin, dar, în realitate, Keith demonstrase exact acest lucru prin acțiunile sale. Și Keith avea să recunoască în cele din urmă că tot stilul său de viață nesăbuit din trecut era doar o etapă de rătăcire pentru a-l întâlni pe Yeonwoo. Chiar dacă îl ironizase pe Grayson pentru că avea încredere în destin.

Acum, Keith nici măcar nu mai trebuia să participe la petreceri cu feromoni, așa că probabil se simțea foarte comod.

Grayson a râs în sinea lui și a mărit viteza. Uitase complet că a deveni pompier era modul său de a căuta pe cineva destinat lui.

<Târfă mică!>

Deodată, strigătul pe care îl scosese Frankie îi reveni în minte. Cu o încruntare, se uită în jos la coapsa lui. Totuși, era calm. Era ridicol să creadă că era impotent. Cu doar câteva săptămâni în urmă, nu avusese nicio problemă să facă sex cu femei.

– La naiba!

Înjură în timp ce lovea volanul. Trebuie să fie doar o etapă. Grayson încercă să nu-i dea importanță. Era doar o problemă minoră. Odată ce va găsi partenerul potrivit, el, la fel ca şi Keith, va înceta aceste descărcări inutile și totul va reveni la normal.

Cel puţin aşa gândea.

Da, odată ce îl voi găsi.

Poate, gândi el pesimist, problema asta nu va reacționa până când nu va găsi acea persoană.

Sau poate că era o prostie.

Grayson se uită fix la spatele bărbatului de pe scară, care monta o nouă căsuță pentru păsări.

– Hei, Dane! Stai, trebuie să o muți mai la dreapta!

Ezra, care stătea la câțiva pași distanță de Grayson, strigă. Dane clătină din cap și mută căsuța pentru păsări mai la dreapta.

– Așa e bine?

– Mai mult, mai mult!

În timp ce Ezra striga, Dane mormăi ceva în barbă, dar mută căsuța pentru păsări mai la dreapta.

– Bine, așa e bine!

În timp ce Ezra vorbea, un alt tip se apropie de el și mormăi în timp ce își mângâia bărbia.

– Nu e prea departe?

– Taci. Dane s-ar putea să-ți arunce căsuța pentru păsări în cap.

Ignorând mormăitul în șoaptă, Grayson îl urmărea pe Dane. Bărbatul chipeș cu părul roșu fixa căsuța pentru păsări de copac, purtând un tricou de pompier și pantaloni de uniformă.

De fiecare dată când își mișca brațele, tricoul i se strângea pe spatele lat, dezvăluind mușchii de dedesubt. De fiecare dată când se întâmpla asta, Grayson își ținea involuntar respirația. În ciuda umerilor largi, talia lui îngustă era îmbrăcată în pantalonii ăia blestemați de uniformă, care, din cauza designului, trebuiau ținuți cu bretele. Pantalonii erau atât de largi încât abia se vedea forma, dar Grayson continua să se uite la fundul lui.

– Incredibil! a mormăit Grayson în sinea lui. “Cum se face că stau aici și mă uit la spatele unui bărbat în felul ăsta?”

– Hei, Miller!

Ezra, care îl urmărea pe Dane, îl zări accidental pe Grayson, ochii lui mărindu-se de uimire. Privirea lui era fixată pe coapsa lui Grayson. Grayson știa exact ce se întâmplase. Chiar și fără să se uite, putea simți greutatea situației.

La naiba, mi s-a ridicat?

– Păi, nu cred că am văzut bine…

Ezra a încercat să spună ceva, dar Grayson era prea ruşinat ca să poată striga. “Cum se face că m-am excitat doar uitându-mă la spatele unui tip care purta pantaloni largi? Ieri, eram bine chiar și după ce eram acoperit de feromoni în timp ce țineam un Omega în brațe. Ce naiba se întâmplă cu mine?”

Desigur, el își numea absurd scula ca fiind “Virginia”. E ridicol, mai ales având în vedere cât de uzat este.

Dacă alții ar fi știut, l-ar fi considerat cu siguranță pe Grayson nebun, dar, sincer, lui nu-i păsa. În acel moment, “Virginia” lui pulsa dureros.