Era o altă zi tipică, însorită. Cerul era perfect senin, fără niciun nor la orizont. Albastrul intens și viu îi umplea întreaga priveliște. Văzând asta, Dane s-a pregătit devreme pentru muncă.

Probabil că și tipul ăla vine la muncă azi.

S-a uitat în oglindă să vadă dacă s-a bărbierit bine, apoi s-a gândit. Dacă se întâmplă ceva, ar putea să-l lovească și să plece. Îi părea rău pentru colegii lui, dar nu avea ce să facă. Mai întâi, trebuia să se asigure că era în siguranță.

Nu era niciodată prins dezvăluindu-și identitatea. Când folosea feromoni pentru a-i lăsa inconștienți pe unii Alfa supremi, aceștia nu-și aminteau de obicei ce se întâmplase, iar Dane pleca întotdeauna imediat după aceea.

Dar cu tipul ăla, îi folosise deja de două ori.

Recunoscu acest fapt calm. Nenorocitul ăla probabil că va vrea să-l omoare.

Pregătindu-se pentru orice scenariu posibil, Dane a scos cufărul pentru a-și împacheta lucrurile. Trebuia să fie gata să ia cu el doar ce era necesar și să plece în orice moment.

– Mă întorc curând, Darling.

După ce a sărutat pisica, Dane a părăsit casa și s-a urcat în mașina sa, care avea peste zece ani. S-a îndreptat spre lucru ca de obicei, deși cu un pic de regret că părăsea California.

După ce și-a parcat mașina în locul destinat, Dane s-a îndreptat spre stația de pompieri și s-a oprit când a văzut un grup de colegi care se uitau fix la ceva. Urmărindu-le privirea, l-a zărit pe Grayson Miller sprijinindu-se de o mașină de pompieri și vorbind cu cineva.

– Ce se întâmplă acolo?

Dane se apropie de colegii săi și îi întrebă calm. Unul dintre ei strânse din dinți și mormăi.

– Exact ce pare. Nenorocitul ăla se dă la Valentina.

Valentina era cea mai populară angajată de la stație. Frumoasă și bună la suflet, mulți dintre colegi aveau sentimente pentru ea, iar unii chiar își făcuseră curaj să o invite în oraș, doar pentru a fi respinși cu blândețe. Acest lucru dusese la o regulă nescrisă: “Să așteptăm ca Valentina să aleagă pe cineva.” Toți mențineau o relație bună de lucru în aparență, dar în particular, încă existau încercări subtile de a-i atrage atenția.

Dar nemernicul acela a avut tupeul să-i facă asta Valentinei.

Toți ardeau de gelozie și furie, urmărindu-i cu atenție.

– Respinge-l, Valentina. Fii fermă și crudă, așa cum erai cu ceilalți!

Cu toate astea, dorința lor disperată nu a ajuns la ea. În momentul în care Valentina a zâmbit și și-a trecut mâna pe brațul lui Grayson, jumătate dintre ei și-au pierdut speranța.

– Suntem terminați, am pierdut!

– Nu, stai. Valentina e bună. Probabil încearcă doar să-i atenueze lovitura înainte de a-l respinge. Sunt sigur de asta!

– Nici măcar nu m-a atins cu degetul.

– Renunțați, dacă îi atinge brațul, s-a terminat!

– Taci! E doar brațul lui și deja renunțați? Sunteți niște fricoşi!

Dane a suspinat involuntar în timp ce își privea colegii, care se entuziasmau excesiv pentru ceva în care nici măcar nu erau implicați. Scuturând din cap, s-a îndreptat spre vestiar. Din spate, a auzit suspine, gemete și țipete scurte, care alternau. Era clar ce se întâmplase, fără să fie nevoie să se uite.

– I-a atins coapsa! I-a atins coapsa!

– Stai, nemernicul ăla e uriaș! Uite, e doar locul unde mâna lui se așează în mod natural. Calmează-te!

– O mângâie! Suntem terminați!

– Nu, în niciun caz! Valentina mea nu s-ar îndrăgosti de un nemernic ca ăla!

– Care Valentina ta? Nu mai spune prostii!

Ignorând agitația, Dane a intrat. Nu-i păsa de restul, dar văzând că Grayson Miller făcea o astfel de cascadorie, era clar că şi Grayson nu avea absolut niciun interes pentru el.

Așa cum se aștepta, nu-și amintește.

Dane a dat din umeri, alungând ultima urmă de îngrijorare, și a deschis dulapul fără grabă. Geanta de călătorie pe care o pregătise dimineață devenise complet inutilă. Era o călătorie grea pentru pisică, mai era și oarbă, și surdă, așa că, într-un fel, era o ușurare.

Sau poate că așteptările tuturor nu erau bune. Poate că motivul pentru care Grayson a venit să afle cine l-a lovit nu era adevăratul motiv. Putea fi altceva.

Dar asta nu îl privea pe el.

Dane ieși cu pași lenţi. Colegii lui stăteau încă acolo, privindu-l fix. Când întoarse capul, văzu că şi Grayson Miller și Valentina dispăruseră deja.

– Au plecat împreună.

A mormăit cineva fără expresie, iar un alt coleg a adăugat:

– Ne-au lăsat în urmă… Valentina s-a îndrăgostit de Grayson Miller?

– Ai văzut-o mai devreme? Cred că era prima dată când o vedeam zâmbind așa… Nu a mai zâmbit niciodată așa la nimeni.

– Nu, nu. Să fim raționali. Pur și simplu se întâmplă să meargă în aceeași direcție, aşa e? Poate era doar o coincidență!

Tipul care încă se agăța de ultima fărâmă de speranță era întâmpinat cu priviri reci.

– Tu ești cel mai irațional dintre toți.

– Privește realitatea, bine? Mergeau în aceeași direcție? Sigur, da.

– Nu, poate că tipul ăsta are dreptate. Suntem prea pesimiști! Nu e chiar imposibil, aşa e?

– Da, pariez pe ideea că pur și simplu se îndreptau în aceeași direcție. Valentina nu s-ar îndrăgosti de orice tip!

– Da, niciunul dintre noi nu a reușit, dar Grayson Miller a reușit să o cucerească în mai puțin de o oră? E total nerealist!

Discuțiile lor au luat avânt. Dane și-a încrucișat brațele și s-a sprijinit de perete, urmărind spectacolul. Pentru el, situația era dureros de evidentă. Madonna stației, odată floarea pompierilor, se îndrăgostise de Grayson Miller în mai puțin de o oră.

“Proștilor.”

Dar, în ciuda răutății din ochii lui Dane, cei care încă se agățau de speranță începură să-și piardă puterea, convinși de argumentele înflăcărate. Începură să se clatine.

– Asta… ar putea fi adevărat.

În timp ce unii schimbau priviri, unul dintre ei mormăi, iar altul urmă rapid.

– Ei bine, știm cu toții ce fel de persoană este Valentina, indiferent cum este Grayson Miller, nu-i așa?

Toți au dat din cap în semn de aprobare.

– Da, Valentina n-ar face asta.

– Eu cred în Valentina!

– Și eu, și eu!

Spiritul lor s-a înviorat, agățându-se de speranță. Cu pumnii ridicați, s-au încurajat reciproc. Cu toate astea, doar câteva ore mai târziu, când au văzut-o pe Valentina întorcându-se cu o expresie amețită, cu părul răvășit, speranțele lor erau spulberate fără milă. După câteva ore, oricine avea ochi putea să-și dea seama ce se întâmplase. Ca să înrăutățească lucrurile, Valentina, ca și cum ar fi vrut să confirme situația, l-a tras pe Grayson spre ea pentru a-l săruta.

Vestea s-a răspândit rapid în toată stația, datorită câtorva angajați care erau afară să verifice mașina de pompieri. Angajații care așteptau în camera de operațiuni erau șocați și nu au avut de ales decât să renunțe la speranțele lor zadarnice. Printre ei se aflau câțiva care o plăceau sincer pe Valentina, iar atmosfera din camera de operațiuni a devenit sumbră, aproape ca și cum ar fi început să crească mucegaiul.

– Oricum, Valentina nu s-a apropiat niciodată cu adevărat de noi.

Unul dintre ei a vorbit, iar ceilalți i s-au alăturat imediat.

– Da, nu ne-a ales niciodată pe niciunul dintre noi.

– Poate că Grayson Miller nu e chiar un tip atât de rău, până la urmă.

– Oricum, este alegerea Valentinei și ar trebui să o susținem, ca și colegi.

– Desigur. Suntem cu toții în aceeași barcă.

Starea de spirit s-a îmbunătățit oarecum, în parte datorită mândriei pompierilor. Chiar dacă erau enervaţi și supărați, iar Grayson Miller era incredibil de enervant, ce puteau face? Da, cineva spusese asta – Grayson era poate groaznic cu ei, dar poate o va trata foarte bine pe Valentina. Și-au ascuns sentimentele amare și, în felul lor, au urat fericire cuplului. Situația nu era prea rea, având în vedere toate circumstanțele.

Până când, câteva ore mai târziu, l-au văzut pe Grayson Miller, de data asta ținând-o pe o altă colegă, Liz, de talie, îndreptându-se în aceeași direcție în care se îndreptase cu Valentina mai devreme.