Avertizare: 🔞

Mintea lui se golise ocazional din cauza feromonilor care îi inundau întregul trup. Josh nu-și amintea când se mutase din baie în dormitor. Deschise ochii și se trezi întins pe pat. Mai precis, stătea așezat deasupra lui Chase.

– Ah, ah…

Gemete, mai apropiate de agonie decât de plăcere, îi scăpau în succesiune rapidă. Picioarele îi erau larg desfăcute și nu dădeau semne că s-ar închide.

În timp ce el își încrunta sprâncenele cu un geamăt dureros, Chase se elibera din nou în Josh. Dar burta lui era deja plină, fără loc să mai accepte mai mult din sperma lui. În cele din urmă, sperma eliberată curgea pe trunchi și uda cearșafurile.

Brațele care îl îmbrățișau pe Chase erau slabe și alunecau în continuu.

– Aah, aah…

Josh, gâfâind greu, simți cum Chase îl întinde pe pat și îl acoperă din nou. Tot trupul îi tremura din nou și încercă disperat să-și amintească, dar nu avea rost. Ultimul lucru pe care și-l amintea era marcajul.

Eșuase? Sau reușise?

Josh încercă să se ridice în capul oaselor pentru a vedea urechea. Dar mișcările lui, zbătându-se pe pat, erau imediat întrerupte de actul care a urmat.

– Ah… aah…

O durere teribilă îi străbătu adâncurile abdomenului. Chase își fixase penisul în interiorul lui Josh și îl mărisese considerabil. Glandul complet umflat îi umplea interiorul îngust, umflându-se de parcă voia să-i sfâșie abdomenul. Josh văzu cu ochii lui cum abdomenul său se umfla clar în forma penisului lui Chase.

– Aah… aah, aah…

Pupilele lui Chase erau complet aurii. Ochii lui absenţi nu arătau niciun semn de rațiune. Josh nu putea spune dacă era intoxicat de feromoni sau dacă marcarea eșuase, dar chiar și în durere, Josh știa de ce forța un nod.

Era la fel de fierbinte și dureros ca și cum burta lui era marcată cu foc. Apoi și-a amintit ceva ce uitase. Amintirea zilei în care îl concepuse pe Peter.

Și în acea zi se împinsese în burta lui Josh în același fel și se eliberase repetat. Îl imobilizase pe Josh, epuizat, pentru a-l împiedica să fugă. Era asta ceea ce își dorise atât de disperat?

“Nu voia de fapt să mă țină lângă el?”

Chase repeta aceeași situație ca în acea zi. Nu-și amintea de Josh, nu-l recunoștea, dar instinctiv încerca să nu-l lase să plece. De data asta, Josh nu avea intenția să-l părăsească.

– Nu plec.

Josh șopti cu voce răgușită.

– Nu voi pleca, Chase. Am promis.

Buzele lor se întâlniră, iar Josh închise ochii. În curând renunță să mai încerce să vadă semnul.

“Nu contează dacă am eșuat”, gândi Josh. Stomacul îi fierbea din nou. Josh abia reuși să înăbușe un geamăt.

“Te voi marca iar și iar. Ești al meu Alfa, Chase Miller.”

Chase începu din nou să-și miște șoldurile. Penisul umflat care se mișca sub nod era atât de dureros, încât îi spulberă complet conștiința lui Josh. Dar Josh strânse din dinți și îndură.

“Pentru că ești al meu.”

Feromonii care se revărsau nu dădeau semne că s-ar opri, continuând să îngreuneze aerul și să-i strângă respirația. Josh își aminti vag, că el ar putea fi cel care înnebunește.

─ ▪ ─

Auzi o respirație liniștită lângă el. Josh ridică încet pleoapele grele. Presiunea feromonilor care se revărsau asupra lui dispăruse. Mirosul care plutea în jurul lui era același, dar era diferit. Mirosul dulce al feromonilor, ca și cum l-ar fi îmbrățișat ușor, îl determina pe Josh să se simtă mai exaltat ca niciodată.

– Chase?

Nu putea scoate niciun sunet, așa că doar își mișcă buzele. Fața lui Chase era chiar lângă el, dormind profund. Expresia lui, cu ochii închiși sub razele puternice ale soarelui, era cât se poate de liniștită.

Josh zâmbi slab și ridică o mână pentru a-i mângâia ușor obrazul. Degetele lui se îndreptară încet spre urechea lui Chase. Mângâie în liniște forma semnului care rămăsese clar pe pavilionul urechii, apoi își fixă privirea asupra lui. Deodată, un sentiment necunoscut, pe care nu-l mai simțise niciodată, se răspândi din adâncul inimii sale. Cum ar trebui să numească acest sentiment? Josh nu găsea cuvântul potrivit. În schimb, se ridică și îl sărută pe Chase, care dormea, pe buze. Sărutul se mută pe fruntea lui, pe pleoape și, în cele din urmă, zăbovi cel mai mult pe urma lăsată pe urechea lui.

Josh, ridicând capul, simți o frumusețe de nedescris și îl îmbrățișă strâns pe Chase. În scurt timp, pleoapele îi deveniseră din nou grele și adormi iar. Și când Chase deschise în sfârșit ochii, mai bine de o zi mai târziu, îl privi pe Josh, bătut și plin de vânătăi, cu ochii lui violet închis și zâmbi larg. Rutul se terminase.

Dar Josh nu a reacționat imediat. A clipit fără să înțeleagă, privindu-l pe Chase, parcă amețit. Chase, ruşinat de reacția neașteptată, a clipit.

– Joshua?

Când îi spuse numele ezitant, Josh scoase un suspin înăbușit:

– Aah!

Abia atunci Chase își dădu seama de ce era îngrijorat. Curând după aceea, Josh zâmbi pentru prima dată de când deschise ochii.

– Bună dimineața, Chase.

Vocea lui era complet răgușită. Chase nu se putu abține să nu-și coboare capul și să-l sărute la salutul lui, care nu era altceva decât o răsuflare. Își împărtășiră nenumărate săruturi cu un sentiment ciudat și exaltat, ca și cum era primul lor sărut.

Era o dimineață nouă.