Josh era surprins și a deschis ochii mari când a văzut bărbatul surprinzător din fața lui. Bărbatul, care avea mereu o expresie zâmbitoare, era acum inexpresiv. Pur și simplu se uita la Josh cu o expresie nefirească, ca o mască.

– Grayson! aa mormăit Josh inconștient. De ce era acest bărbat aici? Un fior rece, îi străbătu șira spinării mai repede decât credea. În loc să răspundă, Grayson întinse brusc mâna, îl apucă pe Josh de guler și îl trase în față. Prietenii lui Josh strigară surprinși.

– Josh!

– Hei! Ce faci?

– Dă-i drumul lui Josh, nemernicule!

Au strigat și l-au avertizat, dar nimeni nu a intervenit. Erau doar niște oameni obișnuiți, cu o constituție robustă. Josh înțelegea situația prietenilor săi. De asemenea, pentru că nu voia ca ei să intervină, a ridicat mâna pentru a le semnala că era în regulă.

– Hai să discutăm după ce-mi dai drumul. Voi asculta orice, dacă e vorba despre el.

Josh încercă să rămână cât mai calm posibil. Oricum era deranjat de mirosul de feromoni emanat de Grayson, dar asta era tot. Similar, dar diferit. Niciun miros nu-l putea înnebuni pe Josh ca feromonii lui Chase. Simțind o răceală într-un colț al inimii, Josh a apucat mâna lui Grayson care îi strângea gulerul. A încercat să o tragă cu forța, dar, deși era doar o mână, nu se mişca.

Ce fel de forță era asta?

Agitat, Josh se gândi din nou la Chase. Nici Chase, dacă era hotărât să-l imobilizeze pe Josh, nu putea fi învins prin forță. Atunci trebuia să folosească tehnica. Încercă să-l apuce de braț și să-l răstoarne, dar brusc Grayson deschise gura cu o expresie goală pe care Josh nu o mai văzuse niciodată.

– De ce nu răspunzi la telefon?

– La telefon?!

Cu întârziere, Josh își întoarse capul spre geanta pe care o aruncase jos. Grayson se uită și el în aceeași direcție. Josh își întoarse capul spre Grayson, iar Grayson își întoarse și el privirea.

Atunci Tommy aruncă casca din spatele lor. Aceasta zbură repede și îl lovi pe Grayson direct în tâmplă.

Ar fi trebuit să…

Cu o mână încă apucând gulerul lui Josh, Grayson a lovit cu cealaltă mână fără ezitare. Cu un zgomot surd, casca a zburat departe și a aterizat. Tommy, care folosise cu îndrăzneală violența pentru a-l ajuta pe Josh și ceilalți prieteni au avut simultan gânduri contradictorii.

Ar fi trebuit să dau un pumn.

Bine că am folosit un obiect.

Toată lumea era în încurcătură, neștiind ce să facă în această situație, când Josh a deschis gura.

– Dacă e vorba de el, merg cu tine. Dacă nu, cere-ţi scuze faţă de toţi!

Grayson a tăcut pentru o clipă. S-a uitat fix în ochii lui Josh pentru o vreme, înainte de a deschide gura cu o voce joasă.

– Vino cu mine.

Lăsând doar aceste cuvinte, Grayson i-a dat drumul lui Josh. Josh a făcut reflexiv câțiva pași înapoi, dar și-a recăpătat repede echilibrul și s-a ridicat în picioare. Grayson s-a întors și a început să meargă. Cu întârziere, prietenii care se adunaseră în jurul lui Josh au început să vorbească îngrijorați.

– Ce s-a întâmplat?

– Josh, e vreo problemă? Pot să te ajut cu ceva?

– Cine e tipul ăla? A apărut din senin! Josh, îl cunoști cu adevărat?

După aceea, întrebările au început să curgă din toate părțile în mijlocul agitației. Dar Josh nu a avut timp să răspundă la fiecare. În schimb, a mormăit ceva și a părăsit locul.

– Vorbim mai târziu. Îmi pare rău, trebuie să plec.

Văzându-i spatele în timp ce pleca în grabă cu geanta, ceilalți băieți au clipit nedumeriți. Cineva a deschis gura printre băieții care stăteau acolo de ceva vreme cu inimile nedumerite și îngrijorate.

– Ați văzut culoarea ochilor lui?

– Dragon.

Un alt tip a dat din cap cu o expresie amețită. Toți aveau același gând, dar nu se puteau hotărî să-l spună cu voce tare. Un miros dulce încă plutea în jurul lui, agitând subtil împrejurimile.

─ ▪ ─

Josh și-a lăsat mașina în parcarea școlii și s-a urcat în mașina lui Grayson. Nu a scos un cuvânt până când au părăsit școala în aceeași mașină. Grayson, care părea să fi condus singur, s-a așezat imediat pe scaunul șoferului. Josh și-a scos în grabă echipamentul de protecție pe care îl purta și l-a aruncat pe scaunul din spate, iar imediat ce s-a urcat pe scaunul pasagerului, Grayson a pornit mașina. Josh, care era să aibă un accident pentru că mașina a pornit înainte să apuce să închidă ușa cum trebuie, a înjurat în barbă, dar s-a abținut să spună ceva. A deschis geanta și a scos telefonul mobil, văzând că avea peste treizeci de apeluri pierdute. Ultimele douăzeci de apeluri nu aveau identificator de apelant. Fără să fie nevoie să întrebe, știa că era numărul lui Grayson. Înăbușindu-și emoțiile amestecate de frică și anxietate, Josh a deschis gura.

– De unde ai știut că sunt aici?

– Am trecut acasă pe la tine.

Grayson a spus înainte ca Josh să apuce să termine propoziția. În mod inconștient, Josh strânse telefonul mai tare. Înainte să-l spargă accidental, el slăbi repede strânsoarea. Apoi deschise gura cu dificultate.

“Ce s-a întâmplat? Tratamentul decurge bine? E vreo problemă?”

Dacă ar fi rostit cuvintele cu voce tare, ar fi avut senzația că acestea vor deveni realitate. Din această cauză, Josh nu a avut curajul să exprime în cuvinte toate imaginile sumbre care îi treceau prin minte. Nici măcar numele său.

Grayson era în continuare inexpresiv. Numai Dumnezeu știa ce gândea. Încruntându-se brusc, Grayson apucă volanul cu o mână și lăsă cealaltă mână jos. Conducând pe un drum pustiu, pe care treceau foarte puține mașini, deschise în sfârșit gura.

– E la rut.

Era tot o voce care nu transmitea nicio emoție. Așteptând următoarele cuvinte fără să spună nimic, Grayson a schimbat banda și a continuat.

– Abia am reușit să-i stabilizez feromonii într-o oarecare măsură, dar pentru că a intrat în rut, totul era în zadar. Steward a stat treaz toată noaptea.

Sincer, lui Josh nu-i păsa de situația lui Steward. Doar starea lui Chase era importantă. Voia să-l îndemne să continue, dar a așteptat, iar Grayson și-a continuat explicația cu o voce aproape monotonă.

– Nu mai poate lua medicamente și nu va face sex cu nimeni în afară de tine. N-am avut de ales decât să vin să te iau.

După o scurtă pauză, a adăugat:

– Au spus că ar putea muri dacă rămâne singur.

– Poftim?!

Josh era agitat și întrebă fără să-și dea seama. Grayson privi într-o parte, ca și cum ceva îl deranja, apoi privi din nou drept înainte.

– Steward a spus că feromonii Omega sunt periculoși, dar ce pot să fac dacă el nu vrea pe nimeni în afară de tine? A respins atât Beta, cât și Alfa. Nu a mai băut niciun strop de alcool de ieri. Și ce a spus el a fost…

Josh rămase uimit pentru o clipă. Grayson, care îl privi fără să clipească, adăugă.

– Chiar nu înțeleg, dar…

– Atunci de ce ai venit?

Cu întârziere, se întrebă de ce Grayson venise să-l ia pe Josh personal. Nu părea să aibă alte intenții, dar era și greu de crezut că Grayson avea intenții pure. La întrebarea lui Josh, rămase tăcut pentru o clipă. Continuă să privească drept înainte, cu fața inexpresivă.

Când Josh era pe punctul de a se plictisi, Grayson a scos un suspin scurt. Apoi, fața lui inexpresivă a devenit surprinzător de vie. Pentru prima dată, Josh a simțit că era o persoană vie. După aceea, Grayson a deschis gura.

– Chase este fratele meu.

Asta era tot. Grayson nu a mai spus nimic după aceea și a continuat să conducă.

Deodată, i-au venit în minte cuvintele lui Chase. Josh era de acord cu acele cuvinte, dar în acel moment, simțea ceva diferit. Acum că zâmbetul și modul său teatral și exagerat de a vorbi dispăruseră complet, simțea mai multă umanitate. Era un lucru ciudat. Dacă imiți constant emoțiile, va veni o zi în care le vei simți cu adevărat?

Fără să știe răspunsul, mașina a continuat să ruleze pe drumul nesfârșit. Josh se agita, încercând să-și reprime anxietatea, și apăsa fără rost butoanele de pe telefonul mobil.

─ ▪ ─

Au trecut peste trei ore până când mașina a ajuns în sfârșit la destinație. Nu era laboratorul lui Steward și nici conacul lui Chase. Josh a coborât din mașină, uimit de aspectul diferit de ceea ce se așteptase: un singur conac izolat într-un peisaj liniștit.

– Am cumpărat-o temporar, ca Chase să poată sta aici până se calmează.

Grayson a coborât din mașină și a vorbit pentru prima dată. Gărzile de corp care păzeau conacul mare în diferite locuri erau toate necunoscute. Grayson nu a dat alte explicații și a intrat primul în conac. Urmându-l, privirea lui Josh era atrasă mai întâi de cadrul uriaș care i-a apărut în fața ochilor. Simțind atât tensiunea, cât și emoția pe care le simțise când intrase în conacul lui Chase, a rămas acolo și s-a uitat în jur.

În interiorul conacului nu se simțea căldura oamenilor. Gărzile de corp probabil stăteau într-o anexă separată din spate. Doar Chase stătea în interiorul conacului. Mirosul dulce de care umplea aerul îi determina deja furnicături în cap. Josh a scos flaconul cu pastile pe care îl purta mereu la el și a pus repede câteva pastile în gură. Până când problema nu se rezolva, nu trebuia să-și piardă mințile din cauza feromonilor. În timp ce înghițea pastilele fără apă, a auzit pași apropiindu-se de cealaltă parte a holului.

– Domnule Bailey.

Întoarcând capul la auzul vocii cunoscute, Steward, care în sfârșit apăruse, se apropie cu un zâmbet strălucitor.

– Mulțumesc că ai venit până aici. Ce mai faci? Arăți bine.

Cuvintele lui sunau de parcă ar fi spus: “Te-ai descurcat bine fără Chase”. Josh simți cum i se înțepenește fața în timp ce se uita la el. Steward îi apucă mâna calm, i-o strânse după bunul său plac, apoi îi dădu drumul.

– Probabil ai auzit despre asta pe drum, a? O, am înlocuit toți bodyguarzii, în caz că te simțeai incomod. Din fericire, am reușit să găsesc o echipă de securitate care să poată lucra pentru o perioadă scurtă de timp. Echipa existentă va fi în așteptare pentru moment.

Steward zâmbi ca și cum ar fi fost realizarea lui. Părea să vrea laude, dar Josh nu avea nicio intenție să-i ofere aşa ceva. De fapt , venind până aici, se gândea doar că totul va fi așa cum trebuie. Nu-i păsa ce știau ceilalți sau ce se întâmpla. Doar gândul la ce se va întâmpla cu Chase era suficient pentru a determina senzaţia de golire a capului. Steward a continuat să vorbească despre cât de greu era să găsească o vilă atât de izolată, cât de riguroasă era securitatea și ce s-a întâmplat în timp ce făcea naveta până aici. În cele din urmă, a vorbit chiar și despre cum o veveriță care trăia într-un copac bătrân din grădină venea în fiecare dimineață să culeagă ghinde. Josh nu a mai suportat și l-a întrerupt.

– Deci, care este starea lui Chase acum?

Nici măcar nu i-a folosit titlul formal de “domnul Miller”. Știa deja că îl adusese până aici, așa că nu avea niciun motiv să-i dea ocazia să ocolească subiectul. Așa cum se aștepta, Steward a părut surprins pentru o clipă, dar în curând și-a recăpătat zâmbetul.

– Îmi pare rău. Am vorbit prea mult.

Josh credea că acesta așteptase în mod deliberat până când el ajunsese la limita răbdării, dar nu avea intenția să piardă timpul certându-se. În cele din urmă, Steward și-a șters zâmbetul de pe față și a trecut la lucru.

– Probabil ai auzit despre asta pe drum, aşa e? Nu știu dacă Grayson ți-a explicat cum trebuie…

Aruncă o privire în spatele lui Josh. Abia atunci Josh își dădu seama că Grayson îi urma. Era parțial din cauză că Grayson nu-și dezvăluise prea mult prezența, dar era și din cauză că atenția lui Josh era complet concentrată pe Steward.

Dacă avea de gând să continue să vorbească prostii, de data asta chiar nu se va mai abține. Grayson încă mergea la câțiva pași distanță de ei, fără să spună un cuvânt. Fața lui, de pe care era imposibil să-ți dai seama ce gândea, era la fel, dar Josh credea că era mai bine așa. În situația asta, nu voia să mai audă prostii.

Îndreptându-și din nou atenția spre Steward, el continuă fără ezitare.

– În primul rând, i-am injectat nutrienți. Nu este pe deplin conștient în acest moment, dar, după cum știi, ăsta este un simptom precoce al tulburărilor de memorie pe care unii Alfa Extremi le experimentează când intră în rut.

Mirosul feromonilor deveni mai puternic pe măsură ce mergeau pe holul lung. Josh strânse și desfăcu pumnii de mai multe ori pentru a nu-și pierde mintea. Steward își continuă explicația.

– Chase a mai trecut prin asta, așa că e puțin periculos. Dacă tulburările de memorie se repetă în acest fel, pot provoca leziuni grave la creier. I-am făcut o tomografie cerebrală înainte să intre în rut ultima oară și, pe scurt, aș spune că se află într-o situație precară.

În cele din urmă, Steward, stând în fața unei uși închise, s-a uitat la Josh.

– Am considerat că, dacă creierul lui era din nou inundat de feromoni, era cu adevărat distrus, dar el a intrat în rut.

Fără să-și dea seama, Josh apucă mânerul ușii. Steward, apucându-l pe Josh de braț pentru a-l opri, îl avertiză cu o expresie mai serioasă decât înainte.

– Dacă crezi că nu poți face față, poți să te oprești. Dacă şi compatibilitatea feromonilor nu este potrivită, unul dintre voi ar putea înnebuni.

Josh îl privi fără să înțeleagă, apoi deschise gura.

– Ai o țigară?

La auzul acestor cuvinte, Steward, nedumerit, a scos o țigară dintr-o tabacheră și o brichetă din buzunarul halatului de laborator și i le-a dat. Tabachera era aproape plină, lipsind doar o țigară. Josh a luat-o, a zâmbit scurt, apoi a deschis ușa.

Ușa se închise, lăsându-i doar pe Steward și Grayson în hol. Steward, care se uitase o vreme la ușa închisă, întoarse capul. Grayson încă se uita cu o expresie calmă.

– Deci, cum era? Ai simțit ceva?

Grayson a tăcut o clipă, apoi a deschis gura și a spus “nu”.

– Chiar nu înțeleg de ce poate intra acolo știind că e periculos, spuse Steward cu un zâmbet neschimbat pe față.

– Dacă domnul Bailey ar fi spus că nu va intra? Ce ai fi făcut?

Grayson înclină capul într-o parte și răspunse.

– Lui Chase nu-i plac cadavrele.