Avertizare:🔞

 

Josh se trezi la sunetul slab al păsărilor. Deschizând cu greu ochii umflați, nu-și aminti pentru o clipă unde se afla. Mirosul necunoscut, dar ciudat de matur și confuz al camerei îi trezi amintiri din ziua precedentă, împreună cu o dulceață persistentă în aer.

Când a privit în jos, a văzut chipul îngrijit al lui Chase. Bărbatul îl ținea în brațe, cu fața rezemată de pieptul lui. Cel care nu putea adormi fără medicamente era acum într-un somn profund, de parcă nimic din lume nu l-ar fi putut trezi în acel moment.

Josh îl privi mult timp, simțindu-se atât norocos, cât și trist. Fără să-și dea seama, își înclină capul și dădu un sărut ușor pe pleoapele închise ale lui Chase. Chase se încruntă ușor în somn, determinându-l pe Josh să zâmbească în tăcere.

Își dorea să se poată bucura de această pace pentru totdeauna, dar știa că realitatea nu-i va permite asta.

Cu un geamăt profund, Josh suspină și se ridică în șezut. Chase își încruntă sprâncenele și întinse un braț spre el. Privindu-l o vreme, Josh îi mângâie ușor umărul și îndepărtă cu grijă brațul lui Chase din jurul lui.

Avea multe de făcut înainte ca Chase să se trezească. Josh își ridică încheietura mâinii pentru a-și verifica mirosul și se simți ușurat când constată că mirosea doar a feromonul dulce rămas de aseară. Nu era stimulat, probabil pentru că tot ce făcuseră era să doarmă. Dar știa că nu putea evita la nesfârșit această tensiune copleșitoare.

Apoi, i-a venit o idee.

O amintire pe care o uitase a ieșit brusc la suprafață.

Un anume bărbat, s-ar putea să aibă medicamentul potrivit.

Josh s-a dat jos din pat cu atenţie, având grijă să nu-l trezească pe Chase. A căutat numărul în telefon, ezitând înainte de a trimite în cele din urmă un mesaj.

Au trecut ani de zile. Dacă numărul se schimbase? A încruntat sprâncenele din enervare, dar, surprinzător, răspunsul a venit aproape imediat. Fața lui Josh s-a luminat când a verificat expeditorul.

 

─ ▪ ─

 

Chase s-a mișcat, întinzându-se instinctiv spre partea lui, doar pentru a găsi spațiul de lângă el gol. Încet, a deschis ochii. Era singur în patul larg. Fața i se încruntă pentru o clipă, dar apoi sunetul apei curgând din baie îl liniști. Expiră aerul pe care nu-și dăduse seama că-l ținea în piept.

Mai târziu, Chase își frecă ochii obosiți și se ridică în șezut. Se gândi dacă să-l aștepte pe Josh așa cum era sau să meargă în baie. Tocmai când era pierdut în gânduri, ușa băii se deschise și apăru Josh.

– O, te-ai trezit?

Josh avea un prosop înfășurat în jurul taliei, părul umed picurând ușor în timp ce îl usca cu un alt prosop. Se apropie de Chase și îl sărută ușor.

– Cum te simți?

– Bine.

Chase zâmbi și îi răspunse la sărut. Îmbrățișându-l pe Josh, încercă să aprofundeze sărutul, dar Josh se retrase primul.

– Trezește-te și fă un duș. Nu ai program încărcat azi?

Chase se încruntă ușor. Avea, dar Josh părea grăbit, ceea ce îl deranja. Cu toate astea, înainte să apuce să spună ceva, Josh aruncă prosopul și începu să îmbrace hainele aruncate pe un scaun.

– Da, trebuie să merg la spital azi, așa că nu voi fi acasă toată ziua.

Expresia lui Chase s-a întunecat instantaneu. Era pe punctul de a protesta, de a spune că va merge cu el, dar apoi și-a amintit de programul său pentru ziua respectivă.

Între timp, Josh s-a prefăcut că nu-i pasă, știind că Chase s-ar putea supăra dacă Mark sau ceilalți l-ar sâcâi mai târziu în legătură cu asta.

– Am deja o programare, așa că nu pot anula. Când mă întorc, mă duc direct la muncă…

– Du-te!

Josh clipi. Ce spusese?

Era nedumerit, dar Chase se dădu jos din pat și își luă hainele aruncate pe jos.

– Nu ar trebui să sari peste tratament… Cât va dura? Câteva ore?

Josh calculă aproximativ timpul.

– Cu drumul dus-întors, poate cinci sau șase ore…

El a exagerat în mod deliberat estimarea, așteptând reacția lui Chase. Dar Chase a dat doar din cap în mod firesc. Ceva nu era bine. De ce era aşa de docil?

Chiar cu o zi înainte, Chase îl ținea strâns, inventând tot felul de scuze ridicole pentru a-l împiedica să plece.

– Ce e? Nu vrei să pleci?

Chase a ridicat o sprânceană la Josh, care stătea cu brațele încrucișate, cu o expresie suspicioasă.

– De ce mă lași să plec așa ușor?

– Poftim?!

Chase se opri. Josh strânse ochii, îndoielile lui devenind tot mai puternice.

– E ciudat. Ai ceva de ascuns? De ce încerci să mă alungi aşa?

– O să primești tratament.

– Tot e ciudat.

Chase, care îl privea pe Josh cu ochii mijiți, îl apucă brusc de braț și îl trase aproape. Buzele lor se întâlniră într-o clipă.

– Ah…

Josh abia a avut timp să reacționeze înainte ca limba lui Chase să-i pătrundă în gură. Chase a suspinat lângă el, cu mâna cuprinzându-i fața lui Josh în timp ce îi lingea buzele, adâncind sărutul. Respirațiile lor s-au amestecat, limbile și saliva lor s-au contopit. Josh a dat înapoi, lovindu-se de perete, în timp ce Chase îl apăsa împotriva lui, fără să-i lase spațiu să se retragă.

Când buzele lor s-au despărțit în sfârșit, amândoi respirau greu.

– Atunci, ar trebui să nu mă duc la spital și să amân filmările?

Chase îi dădu la o parte părul umed al lui Josh, cu voce glumeață. Cealaltă mână îi alunecă în jos, apucându-i fesele ferme și trăgându-l mai aproape. Căldura excitației sale era inconfundabilă chiar și prin țesătura subțire care îi despărțea.

Buzele lor se atinseră din nou, dar înainte ca Chase să poată adânci sărutul, Josh se întoarse repede.

– Să păstrăm asta pentru data viitoare.

Chase a râs cu poftă la cuvintele lui Josh. Dar înainte să apuce să reacționeze, Josh a gemut, l-a tras pe Chase de gât și l-a sărutat cu înverșunare. Totuși, chiar când lucrurile erau pe cale să se intensifice, Josh s-a îndepărtat repede, făcând un pas înapoi. Fără să se uite înapoi, a ieșit practic în fugă din rulotă.

Avea sentimentul că, dacă nu pleca acum, era posibil să nu mai poată pleca deloc.

Deocamdată, suspiciunile pe care le avusese mai devreme îi dispăruseră complet din minte.

 

─ ▪ ─

 

Erau multe motive de neînțelegere, având în vedere că cei doi bărbați stăteau față în față într-o cafenea în aer liber. Era și mai evident când Josh era cu Dane.

Josh îl cunoscuse pe Dane Striker în armată. Era un bărbat chipeș, cu părul blond-roșcat și ochi albaștri impresionanți. Chiar și acum, Josh nu putea uita șocul pe care îl simțise când îl văzuse pentru prima dată. Chiar și ca bărbat, Dane avea o înfățișare atât de extraordinară, încât era imposibil să nu-l privești a doua oară.

El era întotdeauna indiferent, păstrând distanța față de ceilalți, fără prieteni speciali în jurul lui. Josh ajunsese să-l cunoască doar după ce îl salvase accidental, dar asta era mai mult perspectiva lui Josh decât a lui Dane. Dane era greu de citit, gândurile lui fiind adesea impenetrabile. Totuși, Josh îl considera un prieten.

– Poftim.

De îndată ce Josh l-a văzut, Dane a scos un bilețel și l-a pus pe masă.

– Dacă te duci acolo, vei găsi un medicament potrivit care va suprima mirosul feromonilor, chiar și în perioada de căldură. Dar fii pregătit pentru costuri.

– Mulțumesc.

Josh verifică adresa de pe bilet înainte de a-l împături în buzunar. Privindu-l pe Dane aprinzându-și o țigară, comentă:

– Nu știam că numărul tău e același încă.

– E prea complicat să-l schimb, răspunse Dane sec.

Josh chicoti la răspunsul direct și îl studie pe Dane peste masă.

Chiar și după ani de despărțire, Dane nu se schimbase prea mult. Era cu vreo cinci centimetri mai înalt decât Josh, acum pompier, iar constituția lui musculoasă dădea ușor de înțeles de ce alesese o meserie atât de solicitantă. Era ironic, totuși – Dane era întotdeauna un individualist convins, dar alesese o profesie care cerea sacrificiu de sine. Totuși, nu era greu să ți-l imaginezi aruncându-se fără ezitare în flăcări. Frica nu părea să fie o problemă pentru el.

Aerul de detașare îl înconjura în continuare. Chiar și acum, sprijinindu-se lejer pe spate, sorbind dintr-un Dr. Pepper, arăta mai degrabă ca un bodyguard de club decât ca un pompier.

Dane avusese întotdeauna un farmec natural. Chiar și îmbrăcat într-un tricou simplu și uzat și blugi decolorați, reușea să iasă în evidență. Stând la această masă, trei persoane diferite se opriseră deja să-l privească. O femeie deosebit de îndrăzneață se aplecă chiar aproape, cu un zâmbet jucăuș pe buze.

– Unde altundeva ai putea găsi doi tipi arătoși stând la aceeași masă? Vrei să vii la mine acasă? Ne-am distra de minune.

Ea și-a pus brațul în jurul gâtului lui Dane și i-a făcut cu ochiul lui Josh. Josh a zâmbit politicos și a refuzat. Fără ezitare, Dane și-a lipit ușor buzele de gâtul ei și a mormăit:

– Puștiul ăsta s-a dezvoltat mai târziu.”

– Doamne Dumnezeule!

– Dane!

Femeia părea amuzată, dar Josh se strâmbă la cuvintele lui Dane. Chiar dacă nu intenționase să facă sex cu ea, nu putea să nu se simtă enervat de remarca lui. Femeia plecă în cele din urmă, liniștită de promisiunea lui Dane că o va vedea data viitoare. Odată ce ea plecă, Josh mormăi:

– O să fii împușcat într-o zi.

 

Dane zâmbi, aprinzând o altă țigară.

– Amin.

Josh îl privi cu neîncredere, în timp ce Dane expira un inel perfect de fum în aer. În scurt timp, încă trei sau patru persoane se apropiară de Dane, făcând avansuri fireşti înainte de a pleca.

În cele din urmă, Josh întrebă:

– Încă mai ești interesat de aventuri de o noapte? De ce nu te însori?

– O, mulțumesc, dar îmi place să-mi păstrez opțiunile deschise.

Josh a râs.

– Ai de gând să te culci cu toate femeile din California?

– Poate și cu bărbați. Dar nu-ți face griji, nu ești genul meu. Nici sora ta nu e.

Josh se încruntă.

– De ce aduci vorba de sora mea?

Chiar dacă Emma era interesată, nu ar fi avut cum să i-o prezinte unui crai ca Dane. Totuși, curiozitatea învinse și întrebă:

– De ce Emma nu e genul tău?

Dane ridică din umeri.

– E urâtă.

– Ce naiba?!

Josh strânse pumnii, pregătit să-l lovească peste masă. Dane rămase impasibil, trăgând încă o dată încet din țigară.

– Nu poți spune asta!

– De ce nu?

Josh strânse din dinți.

– Pentru că sunt fratele ei mai mare, idiotule. Nu-mi pasă ce crezi, dar ține-ți gura închisă în legătură cu Emma. Mai spune un cuvânt și te omor.

– Bine, bine!

Dane făcu un gest cu mâna, respingând ideea.

– Dar dacă mi-o prezinți, s-ar putea să mă răzgândesc. Obiectiv vorbind, cum e?

Josh se încruntă.

– Nu e genul tău.

Dane ridică o sprânceană, aparent amuzat de răspunsul neașteptat. Suflă un alt nor de fum și mormăi:

– Gusturile tale în materie de oameni sunt discutabile.

– Păcat! O să iau asta ca pe un compliment.

Dane schimbă subiectul.

– Deci, ce te aduce aici? Afaceri?

Josh îi explică pe scurt slujba sa actuală – lucrează ca bodyguard pentru vedete și primește tratament medical pentru o rană suferită în timpul muncii.

– La început nu mi-am dat seama, pentru că situația era similară cu cea din momentul în care ai aruncat o grenadă spre noi.

– Te referi la momentul în care ți-am salvat viața?

Josh chicoti.

– Nu vreau să-ți rămân dator, așa că spune-mi ce vrei în schimb.

– Mai târziu. O favoare ca asta nu e ceva ce se poate irosi.

Dane aruncă o privire la rana lui Josh înainte de a mai trage un fum din țigară.

– Cât câștigi? O sută de mii?

Josh se gândi o clipă.

– Dacă le numeri pe toate, poate. De ce, ești interesat?

Era greu de imaginat că Dane ar putea lucra în domeniul securității, dar ei căutau mereu oameni capabili. Dane strânse ochii și expiră un nor de fum.

– Puștiul ăla… ai nevoie de stâlpul de vest?

– Poftim?!

– Nu contează.

Expresia lui Dane rămase de necitit în timp ce scutură cenușa de pe țigară. Cuvintele lui criptice îl determinară pe Josh să clatine din cap.

Conversația trecu de la un subiect la altul – o poveste despre pisica lui Dane, amintiri din armată, Peter și evenimente recente aleatorii.

Apoi Dane întrebă brusc:

– Îți place de el? De Isaac ăla?

Josh ezită.

– Păi, da, dar… nu știu. La început nici nu mi-am dat seama. Dar întotdeauna îți dai seama când cineva te place, aşa e?

– Mă prefac că nu observ. E prea complicat.

“…”

– Chiar nu știai? Se pare că nu erai interesat de el.

Josh a suspinat.

– O să ignor asta de acum încolo. E ciudat, totuși. Pentru mine s-a terminat, dar lui încă îi place de mine. Ai observat, aşa e?

Dane inspiră adânc înainte de a răspunde.

– Probabil sunt feromonii.

Josh îl studie în tăcere.

– Foarte puțini oameni știu că sunt Omega.

Privirea lui Dane se îndreptă spre buzunarul lui Josh, unde se afla biletul mototolit.

– Poate din cauza aia.

Cuvintele lui Chase răsunau în mintea lui Josh: “Oricum, îmi place de tine. Chiar dacă feromonii au un rol, sentimentele mele sunt reale.”

Josh strânse ochii.

– Crezi că doar iubirea unui Beta este reală?

– Nu.

Dane expiră încet un nor de fum, vocea lui fiind straniu de calmă.

– Iubirea în sine este o minciună.

“…”

– Nu există așa ceva în lumea asta.

 

─ ▪ ─

 

Era mai devreme decât se aștepta să se întoarcă pe platou. Josh opri mașina în locul stabilit și se îndreptă spre cazare. În timp ce mergea, observă că erau puțini oameni în jur. În cazarmele temporare și în jurul rulotei, se uită la ceasul său , admirând atmosfera aglomerată.

Se mai filmează?

Josh mergea abătut când a observat o adunare în depărtare. Atmosfera liniștită care îl înconjura părea să indice că filmările erau în plină desfășurare. A încercat să treacă în liniște, pentru a nu deranja platoul, dar ceva din acea scenă i s-a părut ciudat. Înclinând capul curios, a dat peste Mark, care tocmai trecea pe acolo.

– O, te-ai întors? Ce a spus doctorul?

– Nu am vorbit prea mult cu el, dar mă simt bine… răspunse Josh pe scurt, îndreptându-și atenția spre mulțime.

– Filmările nu s-au terminat încă?

– Nu, filmările de azi durează mai mult decât de obicei, nu-i așa?

Josh dădu din cap, încă nedumerit.

– Ce fel de scenă este? Atmosfera pare puțin…

Era o atmosferă de entuziasm, dar era greu de descris în cuvinte. Mark a râs ciudat la curiozitatea lui Josh.

– Du-te și vezi cu ochii tăi. Filmările de azi… sunt ceva special. O să înțelegi când o să vezi. Îmi trezește vechi amintiri.

Zâmbetul lui era neliniștitor, determinându-l pe Josh să ezite. Ce fel de scenă era? O scenă cu sărut? O scenă în pat?

Dacă era așa, reacția lui Chase de dimineață ar fi avut sens. Poate că îi era rușine sau pur și simplu nu voia ca Josh să vadă.

Dar Chase nu ar filma o astfel de scenă… nu-i așa?

Josh își aminti că Chase nu se dezbrăcase niciodată într-un film până atunci. Ar putea fi prima dată? Cel mult, jucase în scene romantice ușoare, puțin mai mult decât un sărut.

Gândurile îi zburau prin cap și se încruntă. Ce îl convinsese pe Chase să facă asta?

Orice speculație era imediat contracarată de îndoială. Singura modalitate de a afla adevărul era să vadă cu ochii lui. Simțind un amestec de curiozitate și anxietate, Josh se îndreptă spre platoul de filmare.

Cu cât se apropia mai mult, cu atât atmosfera devenea mai palpabilă. Mulțimea își ținea respirația, tensiunea fiind mare. Josh încetini pașii, nedumerit. Stând în spatele celorlalți, se uită spre actorii care filmau.

Poftim?!

Își înclină capul. Actorii erau exact așa cum îi cunoștea. Femeia de la masa de ceai era Naomi, care vorbea cuiva despre suferința ei. Bărbatul care asculta cu atenție era eroul filmului, în timp ce o altă femeie care era cu el juca un rol secundar important.

Actrița secundară, Becky, era complet absorbită de rolul ei. Adesea se adresa lui Chase cu “Doctor Flame”, deși era frecvent ignorată. Chiar și acum, ea rămânea fidelă scenariului, sprijinindu-se de actorul principal și aruncând o privire spre Naomi.

Dar Chase nu era nicăieri.

Cum era posibil? Josh a cercetat zona. Era imposibil ca tipul acela să nu iasă în evidență.

Ah.

Un miros slab de feromoni i-a ajuns la nas – mirosul lui Chase. Chiar și în mijlocul atâtor oameni, Josh îl putea simți.

Probabil din cauza semnului.

Simțind o undă de amărăciune, își trecu mâna prin păr.

Îl simt, dar unde este?

Tocmai când își întoarse capul enervat, Naomi se ridică. Femeia care îi ascultase povestea urmări privirea ei. Și atunci, Josh îl văzu în sfârșit pe Chase.

Purta o perucă blondă lungă. Machiajul era minimalist – doar ruj roșu, un fard ușor și un machiaj discret al ochilor. Nici măcar nu folosise gene false; genele lui naturale, dese, erau suficient de impresionante. Combinate cu nasul său delicat, buzele ușor întredeschise și gâtul lung, efectul era uimitor. Chiar și în Hollywood, unde frumusețea era frecventă, o eleganță atât de captivantă era rară. Întregul platou părea să-și țină respirația.

Chase s-a uitat la Naomi, iar cineva din apropiere a suspinat. O altă persoană a șoptit încet:

– De ce l-au îmbrăcat pe Miller în femeie? Nici măcar nu mă pot concentra pe Naomi. Îmi distrage atenția.

– Așa este în scenariul original. Autorul a insistat ca această scenă să fie păstrată în contract.

– Este un moment esențial. O întorsătură narativă cheie…

Ignorând discuțiile în șoaptă, Josh se uită la Chase, uimit.

În acel moment, Chase a scos o țigară din geantă. Mușcând țigara albă între buzele sale roșii ca rujul, arăta imoral și seducător.

Problema era că el nu era o femeie.

Era Chase Miller.

Iluzia era completă. Chase a deschis bricheta, pregătindu-se să aprindă țigara. În acel moment, a făcut contact vizual cu Josh prin mulțime.

Chase a deschis gura, iar țigara i-a alunecat din degete pe podea. Dar nu s-a terminat aici. Ochii i s-au mărit de șoc, dar s-a întors rapid la personajul său.

Vocea furioasă a regizorului rupse tăcerea.

– Tăiați!

 

─ ▪ ─

 

– De ce ești deja aici?

Lăsând în urmă vocea furioasă a regizorului, Chase îl trase repede pe Josh într-un loc retras. Stând față în față, Chase îl întrebă urgent, încă machiat complet. Deși era cu aproape zece centimetri mai înalt, tocurile joase pe care le purta îi ridicau și mai mult privirea. Josh se trezi în situația neobișnuită de a-l privi de jos în sus.

– Filmările s-au terminat mai repede decât credeam.

– La naiba! Ai spus că azi e ziua ta liberă. De ce ai venit pe platou?

Chase înjură și lovi peretele din apropiere. În ciuda enervării sale, Josh se trezi captivat pentru o clipă de chipul lui Chase. Cuvintele lui Mark îi răsunară brusc în minte: “Îmi trezeşte amintiri din trecut.”

Avea dreptate. În acel moment, o amintire uitată de mult, i-a revenit în memorie lui Josh. Zâmbind, s-a uitat la Chase și a început să cânte încet.

– Dulce, dulce e ciocolata prietenului meu.

– O, încetează!

Chase scoase un strigăt înăbușit și îi acoperi repede gura lui Josh cu mâna. Josh chicoti la reacția lui panicată. Când Chase expiră brusc, Josh profită de ocazie pentru a-și trece limba peste palma lui Chase, determinându-l să se retragă îngrozit.

– Nu face asta!

Văzând fața lui Chase înroșindu-se, Josh a înțeles brusc de ce Grayson încerca mereu să-l necăjească. Era o satisfacție rară să-l vadă pe Chase atât de agitat. Dar, spre deosebire de Grayson, Josh nu avea intenția să exagereze.

– Mi-a plăcut foarte mult reclama aia.

– Nu mai spune asta!

– Credeam că ești cu adevărat o femeie.

– Termină!

– Ai fost prima mea iubire.

Chase înlemni în mijlocul protestului.

– Poftim?!

Josh, fără să-și dea seama de greutatea a ceea ce tocmai mărturisise, continuă calm.

– Erai adorabil. Încă îmi amintesc refrenul. Dulce, dulce…

– Deci…

Chase îl întrerupse, cu un ton imposibil de descifrat.

– Ce ai făcut cu prima ta iubire?

– Ce am făcut? Nu am întâlnit-o niciodată. Apoi am aflat că era de fapt un băiat și eram dezamăgit…

Josh se opri, conștientizând brusc privirea intensă a lui Chase.

– Ai cântat melodia aia în timp ce te uitai la reclamă? se gândi Chase, prefăcându-se că își amintește.

– Reclama aia era difuzată chiar în timpul unei emisiuni, cam pe când ai ajuns la pubertate.

Josh înlemni.

– Nu, eram mai mic decât atât…

– Da?! Cam în perioada în care ai avut primul vis erotic?

Josh îl privi cu neîncredere.

– Poftim?!

Chase zâmbi, cu ochii strălucind răutăcios.

– Ai udat cearșafurile gândindu-te la mine?

– Eu… ce?! Nu! Nu!

– Haide. Cum eram în visele tale? Te-am sărutat?

Chase se aplecă, vocea lui devenind un șoaptă răgușită.

– Sau am mers și mai departe?

– Eram un copil! Tu erai și mai mic decât mine! Nu-mi distruge prima mea iubire!

– Deci…

Buzele lui Chase se curbară într-un zâmbet diabolic.

– Pot să o distrug acum?

Josh abia a avut timp să proceseze înainte ca Chase să reducă distanța dintre ei. Mirosul îmbătător al feromonilor lui i-a încețoșat simțurile lui Josh, determinând ca pulsul să i se accelereze.

“…”

În timp ce respirațiile lor se amestecau, Josh înghiți instinctiv. Limba lui Chase îl atinse, înainte de a se strecura înăuntru, provocându-l și explorându-l. Căldura sărutului îi provocă lui Josh un fior pe șira spinării. Își înfășură brațele în jurul taliei lui Chase, în timp ce trupurile lor se lipiră unul de celălalt.

Sărutul lor se adânci, respirația devenind neregulată. Mâinile lui Josh se îndreptară mai jos, degetele lui atingând șoldurile lui Chase înainte de a-i cuprinde fundul.

Între săruturi, el mormăi:

– Ce porți sub asta? Chiloți de damă?

Ochii pe jumătate închiși ai lui Chase s-au întunecat de amuzament.

– Tu ce crezi?

Josh expiră tremurând, luptându-se să-și păstreze controlul. Chase, simțind ezitarea lui, zâmbi și îi mușcă buza inferioară lui Josh înainte să-i dea drumul.

– Află singur.

– Ah!

Josh râse, copleșit. Degetele lui urmăriră tivul rochiei lui Chase, ridicând încet materialul. Fusta era lungă – prea lungă – dar Josh era hotărât. Pe măsură ce degetele lui alunecau sub straturi, roșeața lui Chase se adânci.

Tocmai când Josh era pe punctul de a descoperi misterul…

– Domnule Miller! Domnule Miller! Unde sunteți? Regizorul vă caută!

– La naiba!

Josh înjură în barbă. Chase se întoarse spre voce cu o expresie resemnată, apoi aruncă o privire jucăușă înapoi spre Josh.

Josh, încă ținând materialul, suspină greu și îl lăsă jos. Chase își netezește rochia, aparent neafectat. Apoi, înainte de a pleca, se apleacă aproape.

– O să le porți diseară? întrebă Josh, ochii lui îndreptându-se spre secretul ascuns sub fustă.

Chase zâmbi.

– Va trebui să aștepți ca să vezi.

Josh expiră, urmărindu-l cum pleacă. Dar, după ce Chase făcu nişte pași, se întoarse brusc înapoi, cu o sclipire răutăcioasă în ochi.

– Și dacă nu port nimic?

Josh înlemni. Mintea i se golise. Chase chicoti la expresia lui, apoi dispăru spre platou. Vocea asistentei se pierdea în depărtare.

Rămas singur, Josh stă pe loc acolo, uluit. Trupul îi era cuprins de o tensiune nerezolvată. Strânse pumnii, iar respirația îi era neregulată.

– La naiba!

Cu o privire hotărâtă, își făcu un jurământ tăcut – să nu-l lase pe Chase să-i scape în seara aceea.

 

─ ▪ ─

 

– O!

Când era pe punctul de a pleca, Josh s-a întâlnit în mod neașteptat cu Seth, care tocmai se apropia. Seth s-a oprit o clipă când l-a văzut, apoi s-a apropiat repede.

– Ai fost la spital?

După ce i-a dat un răspuns similar cu cel pe care i-l dăduse lui Mark, Josh a mers alături de Seth. O mulțime se adunase într-un singur loc, semn că filmările erau reluate. Seth l-a privit pe Josh înainte de a vorbi din nou.

– E supărător, într-adevăr.

– Mark a spus că îi amintește de când era tânăr.

Josh s-a prefăcut indiferent, dar Seth a înclinat capul, gândindu-se la asta înainte de a da din cap în semn de aprobare.

– Da, înțeleg. Și eu îmi amintesc melodia aia.

Seth își drese gâtul și fredonă melodia cunoscută.

– Dulce, dulce e ciocolata prietenului meu…

La jumătatea cântecului, se opri și se încruntă.

– De ce te comporţi așa?

Josh știa deja răspunsul – simțea cum îi arde fața.

– Nu contează! Era prima mea iubire.

Seth îi aruncă o privire înțelegătoare în timp ce continuau să meargă.

– Păi, nu ești singurul.

Josh nu spuse nimic, dar înțelese greutatea dulce-amăruie din cuvintele lui Seth. În schimb, îi dădu o palmă pe umăr lui Seth, în semn de camaraderie tăcută, înainte să-și continue drumul împreună.

 

─ ▪ ─

 

În momentul în care regizorul a strigat “Tăiați!”, Chase s-a ridicat repede de pe scaun. Părăsind locul care îi era desemnat, s-a îndreptat cu pași mari spre echipa de machiaj care îl aștepta. Era timpul să îndepărteze urmele personajului – machiajul șters, peruca încâlcită, personalitatea pe care o purtase pentru scenă.

– Luaţi loc aici, domnule Miller.

De îndată ce Laura i-a indicat un scaun, echipa s-a grăbit să vină, ajustând, reparând, ștergând și netezind. Acesta era unul dintre momentele mai puţin plăcute pentru Chase – renunțarea la un rol, trecerea de la o versiune a lui la alta.

Prea multe lucruri îl enervau în ultima vreme, chiar și în propriile gânduri. Dar, încă o dată, găsise ceva care îi plăcea. Ceva care îl determina să-și dorească să rămână în acest moment încă puțin.

Dacă era după el, ar fi prelungit filmarea, ar fi făcut-o să dureze mai mult. Dar acum că se terminase, nu se putea gândi decât să plece de acolo.

Ochii lui cercetară platoul. Josh nu era nicăieri.

Chase îi pierduse urma după sărutul lor. O parte din el era ușurată – nu mai trebuia să-l înfrunte din nou atât de curând, dar o altă parte se simțea ciudat de dezamăgită. Pe tot parcursul filmării, era conștient de privirea lui Josh, care îl urmărea, se concentra exclusiv asupra lui. Asta îl alimentase, împingându-l să dea tot ce avea mai bun.

Poate că îl așteaptă în rulotă.

Numai gândul acesta îi provocă o căldură plăcută în stomac. Chase își drese gâtul și se forță să se concentreze.

– Ai nevoie de ceva?

Laura observase că era abătut și se apropie repede. Chase coborî capul, lăsând peruca să-i acopere expresia, în timp ce mormăia:

– Apă.

Ea îi întinse imediat o sticlă. El o luă și bău mai mult de jumătate dintr-o singură înghițitură, înainte de a i-o înapoia.

Atunci ceva i-a atras atenția.

În fața lui, una dintre stiliste îi aranja peruca, cămașa ei scurtă ridicându-se ușor și dezvăluind o porțiune subțire din abdomenul ei. Nu silueta ei îi atrăsese atenția, ci cicatricea care îi traversa pielea – o singură linie palidă.

Observând privirea lui, stilista ezită, îngrijorată că ar fi făcut ceva care să-l supere.

– S-a întâmplat ceva? întrebă ea cu precauție.

Chase a ignorat întrebarea ei și, în schimb, a pus una proprie.

– Ce s-a întâmplat?

Ea i-a urmat privirea, realizând cu întârziere că el se uita la stomacul ei.

– O! Asta?

Ea ezită înainte de a răspunde.

– E o cicatrice de la cezariană. A doua e de la operație.

Expresia lui Chase se schimbă, trăsăturile lui se înăspriră când ceva se potrivi.

Ea îl privi, nedumerită de felul în care părea complet transfigurat.

Era inconfundabilă.

Cicatricea – poziția ei, felul în care se vindecase – arăta exact ca cea pe care o văzuse înainte.

Cicatricea de pe stomacul lui Josh.

În momentul în care regizorul a strigat “Tăiați!”, Chase s-a ridicat repede de pe scaun. Părăsind locul care îi era desemnat, s-a îndreptat cu pași mari spre echipa de machiaj care îl aștepta. Era timpul să îndepărteze urmele personajului – machiajul șters, peruca încâlcită, personalitatea pe care o purtase pentru scenă.

– Luaţi loc aici, domnule Miller.

De îndată ce Laura i-a indicat un scaun, echipa s-a grăbit să vină, ajustând, reparând, ștergând și netezind. Acesta era unul dintre momentele mai puţin plăcute pentru Chase – renunțarea la un rol, trecerea de la o versiune a lui la alta.

Prea multe lucruri îl enervau în ultima vreme, chiar și în propriile gânduri. Dar, încă o dată, găsise ceva care îi plăcea. Ceva care îl determina să-și dorească să rămână în acest moment încă puțin.

Dacă era după el, ar fi prelungit filmarea, ar fi făcut-o să dureze mai mult. Dar acum că se terminase, nu se putea gândi decât să plece de acolo.

Ochii lui cercetară platoul. Josh nu era nicăieri.

Chase îi pierduse urma după sărutul lor. O parte din el era ușurată – nu mai trebuia să-l înfrunte din nou atât de curând, dar o altă parte se simțea ciudat de dezamăgită. Pe tot parcursul filmării, era conștient de privirea lui Josh, care îl urmărea, se concentra exclusiv asupra lui. Asta îl alimentase, împingându-l să dea tot ce avea mai bun.

Poate că îl așteaptă în rulotă.

Numai gândul acesta îi provocă o căldură plăcută în stomac. Chase își drese gâtul și se forță să se concentreze.

– Ai nevoie de ceva?

Laura observase că era abătut și se apropie repede. Chase coborî capul, lăsând peruca să-i acopere expresia, în timp ce mormăia:

– Apă.

Ea îi întinse imediat o sticlă. El o luă și bău mai mult de jumătate dintr-o singură înghițitură, înainte de a i-o înapoia.

Atunci ceva i-a atras atenția.

În fața lui, una dintre stiliste îi aranja peruca, cămașa ei scurtă ridicându-se ușor și dezvăluind o porțiune subțire din abdomenul ei. Nu silueta ei îi atrăsese atenția, ci cicatricea care îi traversa pielea – o singură linie palidă.

Observând privirea lui, stilista ezită, îngrijorată că ar fi făcut ceva care să-l supere.

– S-a întâmplat ceva? întrebă ea cu precauție.

Chase a ignorat întrebarea ei și, în schimb, a pus una proprie.

– Ce s-a întâmplat?

Ea i-a urmat privirea, realizând cu întârziere că el se uita la stomacul ei.

– O! Asta?

Ea ezită înainte de a răspunde.

– E o cicatrice de la cezariană. A doua e de la operație.

Expresia lui Chase se schimbă, trăsăturile lui se înăspriră când ceva se potrivi.

Ea îl privi, nedumerită de felul în care părea complet transfigurat.

Era inconfundabilă.

Cicatricea – poziția ei, felul în care se vindecase – arăta exact ca cea pe care o văzuse înainte.

Cicatricea de pe stomacul lui Josh.

 

─ ▪ ─

 

Când era sigur că filmările s-au terminat, Josh a părăsit dormitorul. Până mâine dimineață, i s-a atribuit sarcina de a păzi rulota lui Chase. Nu-şi făcea griji din ceva, ba chiar luase medicamentul pe care îl cumpărase de la magazinul recomandat de Dane.

“Vai, cred că mă entuziasmez prea tare.”

Îndreptându-se spre rulota lui Chase, simțea un amestec de nerăbdare și ruşine. Gândul că va fi singur cu Chase, făcând astfel de lucruri cu el, îi determina inima să bată mai repede. Pentru a se calma, își întinse brațele deasupra capului, inspirând adânc. Aerul răcoros al nopții îi umplu plămânii.

– Uau!

Expiră, rotindu-și gâtul în timp ce pășea pe loc. Se apropia ora schimbului. Așa cum era de așteptat, oamenii începeau să se împrăștie, terminându-și munca. De fiecare dată când trecea pe lângă o față cunoscută, făcea un scurt semn cu capul sau un salut rapid înainte de a-și continua drumul.

Treptat, mulțimea se rărea. Zgomotul liniștit al copacilor înlocuia zumzetul îndepărtat al conversațiilor. În curând, rulota lui Chase urma să apară în zare.

“Chase mă așteaptă.”

Gândurile lui erau pline de emoție nervoasă când, brusc, simți că cineva îl privește. Josh se întoarse instinctiv și se relaxă imediat.

– Isaac!

– Josh!

Niciunul dintre ei nu a salutat cu adevărat, ci doar au schimbat o privire scurtă. O tăcere stânjenitoare s-a lăsat între ei.

Niciunul din ei nu dorea să-şi amintească de ultima lor întâlnire. Josh făcuse tot posibilul să-l evite pe Isaac, dar, din moment ce lucrau în aceeași echipă, era inevitabil ca, în cele din urmă, să se întâlnească. Resemnat, Josh rupse tăcerea.

– Am venit pentru schimbul de tură. Tu ești șeful azi?

Isaac dădu din cap ușor. Asta ar fi trebuit să fie tot. Josh intenționase să-l salute, să schimbe câteva cuvinte și să plece. Dar Isaac, spre enervarea lui, nu înțelese aluzia.

– Chiar îmi place de tine.

Josh înlemni.

Nu se așteptase ca şi conversația să ia această turnură – cel puțin nu atât de direct. Se întoarse spre Isaac, care îl privea cu cea mai serioasă expresie pe care Josh o văzuse vreodată la el.

– Îmi place de tine de mult timp, a recunoscut Isaac.

– Nu voiam să observe nimeni, dar… doream să-ți spun când va veni momentul potrivit. Nu știam că Seth va afla primul.

Își mușcă buza, ca și cum ar fi regretat felul în care se desfășuraseră lucrurile. Josh îl înțelegea – oricine era enervat să i se fure mărturisirea mult așteptată.

Dar momentul potrivit nu avea să vină niciodată, gândi Josh.

– Momentul potrivit nu va veni niciodată, Isaac, spuse el ferm.

Isaac păli, dar Josh nu avea de gând să-i dea false speranțe.

– Știi că îl am pe Peter, a continuat el.

– Și nu m-am gândit niciodată la tine în felul ăsta.

Isaac inspiră brusc, apoi râse disprețuitor.

– Da, pentru că eu sunt un Alfa, iar tu ești un Beta. Dacă problema este că nu poți avea copii, aș putea să te transform. Dar chiar dacă ai vrea să rămâi un Beta, nu ar fi nicio problemă. Am putea totuși să creștem un…

– Peter are alți părinți, îl întrerupse Josh.

Se corectă repede.

– Adică, mama lui Peter.

Privirea lui Isaac se întunecă.

– A trecut mult timp de când nu ai mai văzut-o.

– Păstrăm legătura. Și ne vom împăca.

Vocea lui Josh nu lăsa loc de discuții.

– Nu intenționez să fiu cu nimeni altcineva în afară de ea. Așa că renunță.

Din nu știu ce motiv, chipul lui Chase îi apăru în minte în acel moment, iar Josh înghiți în sec. Își alungă repede gândul.

Isaac expiră încet, privindu-l.

– De ce ar trebui să renunț doar pentru că tu nu mă accepți?

Josh clipi, luat prin surprindere. Isaac continuă:

– Sentimentele mele îmi aparțin. Nu am făcut nimic rău doar pentru că îmi place de tine. Dacă Seth nu ți-ar fi spus sau dacă eu nu ți-aș fi mărturisit, nu ai fi aflat niciodată.

Era adevărat. Dar asta nu schimba nimic.

– Acum că știu, te agăți de mine, a subliniat Josh.

“…”

– Ți-am spus deja – nu am nicio intenție să fiu cu altcineva în afară de mama lui Peter.

Isaac strânse pumnii.

– Asta nu înseamnă că trebuie să renunț.

– Isaac…

– Nu trebuie să-ți faci griji. Nu te voi urmări și nu voi încerca nimic disperat. Doar… nu-mi ignora sentimentele.

Vocea lui era joasă, dar încăpățânarea din ea era de necontestat. Josh suspină.

– Îți spun să nu-ți pierzi timpul.

– Iar eu îți spun că e timpul pe care-l pierd îmi aparţine.

Nu mai era nimic de spus. Niciun argument nu-l va determina pe Isaac să se răzgândească. Josh ridică mâinile în semn de capitulare și se întoarse pe călcâie.

În spatele lui, vocea lui Isaac răsună pentru ultima oară.

– M-am gândit la asta de nenumărate ori. Asta e concluzia la care am ajuns. Nu voi renunța!

Josh nu s-a întors.

Când s-a apropiat de rulota lui Chase, a observat ceva neobișnuit.

Ușa era ușor deschisă.

Cineva era înăuntru.

Josh s-a încordat.

S-a mișcat cu precauție, mişcându-se încet în timp ce intra și închidea ușa în urma lui. Simțurile i s-au ascuțit. Oare se ascundea cineva?

Având în vedere șantajul și amenințările pe care Chase le primise recent, nu-și putea permite să riște.

“…”

Ținându-și respirația, Josh verifică atent fiecare spațiu, tensiunea lui crescând cu fiecare pas. În cele din urmă, mai rămăsese doar o singură cameră: dormitorul.

A respirat liniștit și calm înainte de a împinge ușa.

Patul era gol.

Dar, în momentul în care se întoarse să verifice restul camerei, un braț îl cuprinse brusc din spate.

Josh a reacționat instantaneu. Trupul i s-a încordat, cotul i s-a ridicat instinctiv pentru a lovi, dar chiar înainte de a lovi , a zărit vinovatul.

– Chase! La naiba!

Ușurarea și enervarea îl cuprinseră simultan. Înjură în barbă.

– Nu te mai juca așa – vrei să mori? Dacă aș avea o armă, jur că…

– Îmi pare rău, mormăi Chase.

Dar nu părea deloc să-i pară rău. Înainte ca Josh să poată să-l certe din nou, Chase se aplecă și îi atinse buzele cu ale sale.

Josh se înțepeni, apoi expiră tremurând în timp ce Chase adânci sărutul, gura lui mângâind, necăjind, revendicând.

Josh abia reuși să se desprindă, fără suflare.

– Ai grijă data viitoare!

Chase zâmbi ușor înainte de a-l săruta din nou.

De data asta, Josh cedă de bunăvoie, apropiindu-se, buzele lor mișcându-se împreună. După un moment, întrerupse sărutul doar cât să-i șoptească lui Chase la ureche:

– Ai dat jos totul?

“…”

Simțindu-se puțin dezamăgit, Josh își trecu degetele pe pieptul neted al lui Chase și șopti:

– Dar lenjeria intimă?

– Hmm…

Chase zâmbi, evitând în mod deliberat, în timp ce își lipi buzele de gâtul lui Josh, respirația lui caldă atingând pielea sensibilă. Apoi, ca și cum ar fi luat o decizie, schimbă subiectul.

– Facem o baie împreună?

Josh ezită o clipă, apoi dădu din cap.

 

─ ▪ ─

 

– Ah… ah… ah…

Aburul se învârtea în jurul lor, în timp ce apa fierbinte le curgea pe trupuri. Josh își lipi mâinile de peretele cu gresie, respirația i se tăie când buzele lui Chase îi mângâiară gâtul, lăsând în urma lor o urmă de căldură. Mâinile puternice îi cutreierau pielea netedă, îl necăjeau, îl frământau și îl apăsau mai aproape. Degetele lui Chase se plimbau cu mișcări lente și deliberate, întinzându-l, convingându-l să se deschidă, dar fără a ajunge niciodată acolo unde Josh îl dorea cel mai mult.

Un geamăt enervant scăpă de pe buzele lui Josh, trupul său tremurând de nerăbdare. Gura lui Chase îi găsi umărul, mușcându-l ușor înainte de a-i șopti la ureche.

– Joshua… vrei să-l introduc?

Josh dădu din cap frenetic, cu degetele strânse pe perete.

– Repede… grăbește-te… te rog… fă-o odată!

Își desfăcu picioarele mai larg, împingându-se înapoi împotriva lui Chase într-o rugăminte tăcută. Degetele provocatoare se retrăseseră, înlocuite de presiunea lentă și tentantă a ceva mai gros, mai fierbinte. O inspirație ascuțită, un fior – trupul său tremura de anticipare.

– Ah!

Geamătul lui Josh se întinse în aer, în timp ce căldura trupului lui Chase îl învălui pe al său. Un geamăt profund, gutural, răsună din spatele lui, în timp ce Chase împinse înainte, respirația lui fierbinte atingând urechea lui Josh.

– Joshua…

Numele lui se rostogoli de pe buzele lui Chase ca o rugăciune, sunetul în sine provocându-i un fior pe șira spinării. Josh se pregăti, trupul său încordându-se, doar pentru a fi întâmpinat de împingeri lente, deliberate, care îi provocau valuri de plăcere.

Ritmul se intensifica, fiecare mișcare împingându-l mai adânc în perete, în căldură, în senzația amețitoare de a fi umplut. Chase îl strânse mai tare de talie, degetele apăsându-i pielea umedă cu posesivitate.

– Ahh… Chase!

Vocea lui tremura, prinsă între plăcere și disperare. Chase răspunse cu o împingere profundă și ritmică, respirația lui fiind neregulată.

– Josh…

Numele lui a fost rostit din nou, de data asta mai încet, mai aspru, plin de dorință.

Josh se pierdu în acel moment, în senzația trupurilor lor mișcându-se în sincronizare perfectă, în intimitatea brută, nefiltrată, a căldurii dușului care îi înconjura.

 

─ ▪ ─

 

– Și asta e o cicatrice.

Întinși unul lângă altul pe pat, Chase întinse mâna și urmă urmele slabe de-a lungul părții laterale a lui Josh. Degetele lui se mișcau încet, , iar vocea lui era liniștită când vorbea.

Josh abia reacționă, răspunzând cu un ton detașat.

– Un tip care a pierdut un meci s-a supărat și m-a înjunghiat. A fost foarte neplăcut.

Chase ridică o sprânceană.

– Te referi la un joc?

– Fotbal american.

Josh se mișcă ușor, înclinând capul spre Chase.

– Am jucat o vreme.

Un zâmbet ironic i-a apărut pe buze, în timp ce a adăugat cu o aroganță:

– Eram fundaș. În anul în care am condus echipa mea la victorie, am zdrobit școala rivală. Ei nu au acceptat prea bine asta.

– Pentru că erai as? întrebă Chase, observând expresia arogantă de pe fața lui Josh.

– Desigur.

Chase îl studie pentru o clipă înainte să întrebe:

– Atunci de ce ai renunțat? Dacă ai fi continuat să joci, ai fi putut fi faimos acum.

Josh ezită. Adevărul îi apăsa pieptul, dar, în schimb, minți.

– Pentru că era o prostie. Dacă aș fi continuat, nu te-aș fi cunoscut. Nu e mai bine așa?

Îi mângâie jucăuș burta lui Chase, mâna lui alunecând mai jos. În clipa în care degetele lui îl atinseră pe Chase, încă umed de la activitățile anterioare, simți o reacție imediată. Chase scoase un geamăt scăzut înainte de a-l răsturna pe Josh sub el.

– Era întotdeauna atât de evident?

Josh ridică o sprânceană.

– Întotdeauna faci asta atât de des?

Chase a ignorat remarca glumeață, așezându-se între picioarele lui Josh.

– Știi, după ce face sex cu tine, nimeni nu mai vrea să se despartă.

Josh chicoti la asta. Un gând brusc îi trecu prin minte – unul care îi aduse un zâmbet răutăcios pe față.

– Unii oameni uită că au făcut sex cu mine.

Expresia lui Chase se schimbă în una de neîncredere.

– Au făcut sex cu tine, dar nu-și amintesc?

Lui Josh îi plăcea felul în care Chase părea sincer ofensat de această idee.

– Da. E o nebunie, aşa e?

Chase râse disprețuitor.

– E ridicol. E evident că mințeau.

Josh zâmbi.

– Mulțumesc.

Pentru o clipă, aproape că se simți vinovat. Reacția lui Chase, felul în care își încruntă sprâncenele și strânse maxilarul, îi provocă lui Josh o senzație ciudată în piept.

“Idiotule. Vorbeam despre tine.”

Chase ezită o clipă înainte să întrebe, cu vocea mai joasă acum:

– Ai fost cu persoana aia mult timp?

Atmosfera deveni tensionată. Josh nu voia să intre în amănunte. Fără să răspundă, se întoarse ușor, buzele lui curburându-se într-un zâmbet leneș.

– Știi, e cam nepoliticos să întrebi despre trecutul cuiva în timp ce ești în pat cu el.

A avut efectul dorit – Chase a tăcut. Josh și-a desfăcut picioarele mai larg, trăgându-l pe Chase înapoi, și, pur și simplu, conversația s-a încheiat. Chase nu l-a mai presat, ci s-a afundat din nou în Josh, trupurile lor mișcându-se în sincronizare perfectă.

Și totuși, pe măsură ce plăcerea îi copleșea, un singur gând i-a trecut prin minte lui Josh.

Cât de șocat ar fi Chase dacă ar ști?

Dacă ar afla despre copilul născut dintr-o noapte pe care nici măcar nu și-o amintea?

I-ar păsa măcar?

Nu conta.

Pentru că după asta, relația lor se va termina.

La fel ca data trecută.

“Și dacă îi spun că plec… va încerca să mă oprească?”

Josh scoase un geamăt lung și tremurat și se strânse în jurul lui.

 

─ ▪ ─

 

Chase zăcea în întuneric, cu ochii ațintiți asupra chipului adormit al lui Josh.

Chiar și după toate cele întâmplate, Josh era încă precaut, mereu gata să se trezească la cea mai mică suspiciune. Chase observase asta și înainte. Felul în care Josh se încorda când lucrurile deveneau prea liniștite, felul în care părea mereu pregătit să fugă.

Chase simțea ceva adânc în interiorul său – o durere, un atașament pe care nu știa cum să-l numească.

Dar amestecat cu asta era și altceva. Ceva neliniștitor.

Pentru el, asta e doar o obligație.

Cuvintele de mai înainte îi răsunau în cap.

“Nu am intenția să trăiesc cu nimeni altcineva în afară de ea. Așa că renunță.”

“Mă refer la mama lui Peter.”

Chase strânse din dinți. Nu cunoștea toate detaliile, dar un lucru era clar: Josh avea o femeie în viața lui.

Și mai era și Peter.

Cine naiba era Peter?

Gândul îl măcina. Dacă Josh era căsătorit? Dacă în tot acest timp se furișase pe la spatele altcuiva?

Chase auzise doar fragmente din conversație, reținând doar numele Peter și mențiunea despre o femeie. Nu avea nicio dovadă. Dar incertitudinea îi răsucea stomacul.

Și mai era ceva.

Josh era un Beta. Atunci de ce avea o cicatrice pe stomac?

Avea multe răni vechi pe trup, probabil din trecut, poate din cauza meseriei sale. Dar cicatricea aceea… aceea nu părea la fel.

Trebuia să fie o coincidență.

Chiar dacă Chase simțea un disconfort în piept, nu putea găsi un răspuns logic.

Ce conta mai mult era existența acestei femei. Oricine era ea, îi aparținea lui Josh.

Și Chase nu putea să-l întrebe despre ea.

Pentru că ce s-ar fi întâmplat dacă Josh ar fi ales-o pe ea?

Dacă, în final, Josh ar fi ridicat din umeri și ar fi plecat?

“Dacă mai aduci vorba de prostia asta, te bat măr și dispar.”

Să pretindă că nu știe?

În momentul în care cuvintele lui Josh i-au răsunat în minte, îndoiala lui s-a transformat în ceva mai apropiat de certitudine.

Josh ar pleca.

Chase ar fi rămas în urmă.

Chase întinse mâna, ezitând o clipă înainte de a-și înfășura brațele în jurul lui Josh, care dormea. Josh se apropie instinctiv în somn, lipindu-se de el.

Chiar dacă totul era o minciună. Chiar dacă nimic din ce spusese Josh nu era adevărat…

Chase era doar o distracție temporară.

Dacă ar fi îngropat adevărul, dacă ar fi ignorat totul…

Atunci poate, poate, Josh ar fi rămas.

Mușcându-și buza, Chase se forță să înghită nodul din gât.

Îl strânse mai tare pe Josh, îngropându-și fața în pieptul lui, ca și cum asta ar fi putut opri inevitabilul.

Noaptea se întindea la nesfârșit, dar Chase nu închise ochii.

Nu a dormit – nu până când primele raze ale zorilor au pătruns prin fereastră.