– Nu a trecut mult de la primul tău ciclu de călduri, așa că hormonii tăi pot fi ușor dezechilibrați, dar nu pot fi sigur de rezultate exacte.

– Deci spui că s-ar putea să nu fie vorba de un marcaj?

– Ei bine… Dacă ne uităm la nivelurile medii de aici, acesta este intervalul tipic. Cu toate acestea, datele actuale ale directorului arată acest nivel. Asta este o schimbare tipică care apare atunci când amprentarea a avut loc recent, dar având în vedere că a avut recent prima lui căldură, există o posibilitate să nu fie cazul. Este rar, dar astfel de cazuri apar. Trebuie să refacem testul peste una sau două luni pentru a fi siguri. Cu toate astea, este foarte probabil, cu o probabilitate de peste 98%, că este vorba într-adevăr de o marcare.

În timp ce Dr. Cha îi explica, Muyoon s-a jucat absent cu ceasul și s-a lăsat pe spate în scaun, afundându-se în pernele moi.

Avea la dispoziție doar câteva minute și trebuia să se întoarcă imediat la firmă. Odată ce rezultatele testelor erau confirmate, trebuia să se ridice imediat. Deși avea acest gând, trupul său nu s-a mișcat.

“O marcare… E o marcă…”

Muyoon a simțit că acțiunile sale pe care le-a auzit prin cuvintele lui Yu-Irim în această dimineață erau prea ciudate.

[Directorul a spus că mă va închide dacă nu voi fi aici când va veni el.]

Muyoon era sigur că el a spus acele cuvinte. I-a spus lui Yu-Irim la telefon că dacă nu este acasă, ar putea fi închis. În acel moment, când a spus-o, a vorbit serios și nu i s-a părut deosebit de ciudat. Cu toate astea, auzind acele cuvinte de la Yu-Irim s-a simțit cu adevărat ciudat.

“Chiar a spus asta?”

Deși avea amintiri în minte, exista o diferenţă semnificativă între perspectiva altcuiva și propriile sale amintiri.

Fiecare acțiune pe care o făcuse cu Yu-Irim fusese impulsivă, dar, pentru prima dată, își dăduse seama cât de ciudate erau acele impulsuri. Și pe măsură ce Muyoon își examina fiecare acțiune, a început să creadă că era marcat.

Sincer, chiar înainte de rezultatele testului, era deja convins. Când se gândea în urmă, părea că era marcat de Yu-Irim chiar din prima zi în care s-au întâlnit la locația de filmare publicitară.

Se spune că instinctele sunt mai precise decât rezultatele testelor, și exact așa a simțit. Instinctiv, el știa deja. Testul era doar o confirmare a ceea ce credea deja.

– Înlăturarea mărcii…

– Este imposibil. Cauza marcării nu a fost încă identificată. Dacă directorul dorește, pot prescrie supresoare/inhibitoare suplimentare. Cu siguranță nu este bine pentru trupul tău, dar poate ajuta la suprimarea impulsurilor cauzate de marcare.

Dr. Cha, care recomanda întotdeauna să nu se utilizeze supresoare/inhibitoare, sugera acum pentru prima dată utilizarea acestora.

Muyoon nu a răspuns, lăsându-se pe spate în scaun și închizând ochii, rămânând nemișcat pentru o vreme.

Ca întotdeauna, Dr. Cha nu a întrebat nimic. Nu, nu era nevoie să întrebe, având în vedere că îl văzuse pe Yu-Irim în acel moment, probabil că anticipase situația într-o oarecare măsură.

– La naiba!

Muyoon a înjurat în sinea lui și s-a ridicat de pe scaun. În timp ce se ridica, Dr. Cha s-a ridicat și el.

– Ne vedem la următorul control periodic.

– Rețeta pentru supresoare…

Muyoon nu a răspuns și pur și simplu a părăsit biroul doctorului.

[Am ajuns în Coreea.]

După o scurtă vibrație, cuvintele au apărut pe ecran. Expeditorul era clar etichetat ca Yu-Irim. Muyoon și-a privit telefonul pentru o vreme înainte de a întoarce ecranul.

O clipă mai târziu, un alt mesaj a sosit. Dar el nu l-a verificat. Nu a mai existat niciun contact după aceea. Era curios, dar se abținea.

Încă de la marcare, mintea lui Muyoon era plină de gânduri despre Yu-Irim. Se tot gândea la Yu-Irim sau la situația în care fusese marcat.

În acea cameră de hotel, Yu-Irim a spus clar că nu are sentimente pentru el. Acest marcaj era unilateral. Iar Muyoon știa că marcajul unilateral era un lucru teribil.

Numeroase incidente, evenimente și articole erau legate de marcarea unilaterală. Chiar și în cadrul Seogeum Group, au existat incidente semnificative legate de marcare. Unele probleme între angajați au ajuns pe prima pagină a ziarelor, provocând dureri de cap firmei. Iar acum, această problemă a devenit propria grijă a lui Muyoon.

Marcarea unilaterală fără reciprocitate.

Îi era greu să accepte chiar și faptul că fusese marcat, cu atât mai puțin faptul că fusese unilateral. De fiecare dată când acest gând apărea, se simţea descurajat. A contactat târziu spitalul și a obținut supresoare. Acum lua supresoare de două ori pe zi, fără greș. Doza crescuse, iar medicamentul devenise mult mai puternic. Fără ele, nu putea suporta.

Voia să șteargă acele gânduri. Gânduri despre Yu-Irim și gânduri despre marcare.

De când Muyoon a devenit conștient de marcaj, asta părea să se mărească, apăsând asupra lui. Acum, chiar și cu cel mai puţin timp liber, gândurile despre Yu-Irim ieșeau automat la suprafață. Singura modalitate prin care Muyoon le putea evita era să nu-și dea timp să se gândească.

Și-a sporit rutina de exerciții fizice în comparație cu înainte. Nu prea dormea. Îi era greu să nu se gândească la Yu-Irim chiar înainte să adoarmă.

Dacă nu era de lucru, el crea mai mult. De asemenea, lucra peste noapte la firmă. Făcea exerciții până chiar înainte să adoarmă și se prăbușea în pat după ce făcea duș fără să-și dea seama. Când se trezea dimineața devreme, se împingea la limită cu exercițiile fizice înainte de a se urca imediat în mașină și de a citi rapoarte.

– Doza de medicamente a crescut și se pare că te forțezi prea mult în aceste zile.

– Mă simt bine. E ușor de gestionat.

– Chiar dacă trebuie să-l vezi pe Yu-lrim…

La cuvintele secretarului, Muyoon și-a ridicat privirea. Era un pic neașteptat pentru el să-l audă sugerând să se întâlnească cu Yu-Irim, gândindu-se că nu-i place ideea. Secretarul s-a simțit și el puțin ruşinat să aducă în discuție un astfel de subiect și și-a mângâiat nervos ceafa.

– Spun doar că pari să te simți mai puțin stresat când îl vezi. Desigur, sunt îngrijorat, firește, să te vezi des cu el, pentru că ar putea provoca zvonuri proaste sau te-ar putea pune într-o situație periculoasă, dar nu am de gând să te împiedic să-ți eliberezi stresul din când în când.

– Apreciez grija ta, dar nu am de gând să mă întâlnesc cu domnul Yu-lrim pentru o vreme.

– Te forțezi prea mult zilele astea.

– Întâlnirea cu el nu va rezolva nimic.

– Întâlnirea și discuția ar putea duce la o altă situație.

Muyoon și-a acoperit pentru scurt timp fața cu mâinile și le-a strâns puternic.

Cuvintele secretararului erau probabil menite să fie de ajutor, dar problema era că doar auzindu-i numele era deja suficient de chinuitor.

Încă nu spusese nimănui despre marcare, nici măcar secretarului. Avea dorința de a vorbi despre asta. Voia să mărturisească pur și simplu că îl marcase pe el. Era unilateral și, din cauza asta, fiecare zi devenise insuportabilă. Voia să își verse enervările în fața acelei persoane. Dar nu se putea hotărî să vorbească.

Nu voia să pară cineva care își pierde instinctele.

– Deocamdată, să terminăm sarcinile pe care le avem la îndemână și apoi să ne gândim la asta.

– Dacă te răzgândeşti cumva, te rog să mă anunți. Voi face pregătirile necesare în avans.

Muyoon a zâmbit amar și a dat din cap. Nu se putea abține să nu se întrebe dacă nu cumva era o greșeală să se întâlnească alături de Yu-Irim de la bun început.