Muyoon nu-și putea da seama dacă prânzul pe care îl luase mai devreme i-a intrat în nas sau în gură. Persoana din fața lui vorbea despre ceva, dar el nu auzea nimic. Acest lucru nu s-a mai întâmplat până acum, dar el nu putea înțelege deloc conversația.

El a răspuns protocolar și a râs ușor, dar totul era mecanic și nu i-a rămas în minte. Desigur, chiar dacă nu-și amintește, toate conversațiile pe care le-a avut acum sunt probabil înregistrate și filmate.

Muyoon se gândea la Yu-Irim care ațipise.

Este ca și cum ar fi conectat cu el. Este conectat la persoana care doarme acum și pare să fie somnoros din cauza influenței sale. Muyoon a așteptat ca ora mesei să se termine, simțindu-se ușor amețit.

– Mă întorc direct la birou.

L-a salutat rapid și a plecat imediat. A vrut să vadă fața lui Yu-Irim, așa că l-a chemat, dar era nefericit că se afla aici, chiar dacă ar fi trebuit să-i vadă fața care dormea.

Pașii lui Muyun erau rapizi și, înainte să ajungă în fața mașinii, asistenții săi s-au mișcat repede și i-au deschis portiera. Imediat ce a urcat, mașina a ieșit ușor din parcare.

Când a coborât din mașină, s-a urcat în liftul pe care secretarul său îl rezervase deja și a urcat direct la biroul său. A ajuns la birou fără o clipă de pauză și a apucat imediat clanța ușii.

Secretarul Yeo a fost cel care l-a chemat urgent.

– Directore, întâlnirea este programată pentru…

– 30 de minute.

– Bine.

Nu a existat niciun alt comentariu. S-a întrebat dacă ar putea ieși din birou în treizeci de minute, dar Muyoon a deschis ușa acestuia și a intrat singur înăuntru, închizând ușa în spatele său.

Muyoon respiră puțin. Mirosul lui Irim părea să umple biroul. Cu toate că Yu-Irim nu folosește inhibitori, mirosul său nu ar trebui să fie atât de puternic decât dacă îl eliberează cu forța, dar se simte ca și cum Muyoon simte mirosul lui Yu-Irim îngropat în vârful nasului.

Muyoon s-a sprijinit de ușă pentru o vreme, închizând ochii și recuperându-și respirația. Își simțea pieptul umflat și bătând puternic. Îi venea să vomite, iar spatele îi era înțepenit. Și-a înghițit ușor saliva și a deschis din nou ochii. Încă mai putea auzi respirația uniformă a lui Irim.

Muyoon s-a apropiat încet de canapea și s-a așezat cu grijă lângă Yu-Irim.

– Cât este ceasul?

– Poți să mai dormi puțin.

Muyoon zâmbește la expresia inexpresivă a lui Yu-Irim, care deschide ușor ochii și se uită la el. Este enervat, dar are această expresie pe față. Poate pentru că este chipeș, dar fiecare dintre expresiile lui sunt adorabile.

Yu-Irim l-a privit cu somnolență în ochii lui mari, care erau întunecați și limpezi, iar Muyoon s-a întrebat cum putea să aibă ochii atât de mari în capul acela mic. Și numai chipul lui părea să îl compenseze pe Muyoon pentru neplăcerile pe care a trebuit să le îndure azi.

– Nu am mai dormit de ceva vreme.

Uitându-se la ceasul de la mână, Yu-Irim își șterge fața și se ridică. Apoi cască zgomotos, se așează și închide din nou ochii.

– Vrei să fac rezervare la un hotel?

Yu-Irim deschide ochii la întrebarea lui Muyoon. Apoi îl apucă pe Muyoon de ceafă și trage de el. Muyoon aproape că era tras de Yu-Irim, dar a reușit să se țină de mânerul canapelei.

Yu-Irim se lasă pe canapea cu o expresie somnoroasă și se uită la Muyoon în timp ce se sprijină de el. Muyoon se uită la Yu-Irim cu o privire ușor tremurândă. Era prea aproape, era ca și cum Yu-Irim tocmai se trezise din somn și căldura din trupul lui curgea direct în corpul lui.

Ochii pe jumătate închiși și buzele ușor ridicate ale lui Yu-Irim păreau atât de relaxate și primitoare, încât Muyoon nu se poate abține să nu se simtă atras de el. Inima lui începe să bată mult mai tare decât atunci când bătea la ușă.

Aude un țiuit în urechi.

În mijlocul sunetului ascuțit și prelungit din urechile sale, privirea lui Muyoon se concentrează mai mult pe Yu-Irim. Apoi, privirea lui a aterizat pe buzele lui moi. Muyoon înghiți un pic. Tensiunea îi străbate din nou trupul, determinându-i talia și gâtul să devină rigide. Buzele îi devin uscate. Nu-și putea lua ochii de la Yu-Irim, care clipea încet.

– Trebuie să merg singur la hotel? întreabă Yu-Irim leneș.

Muyoon nu s-a putut abține să nu dea din cap. Mâna lui Yu-Irim atinge obrazul lui Muyoon, iar degetele sale lungi și subțiri alunecă încet pe obrazul lui, îi trec pe lângă maxilar și îi ating ceafa. Muyoon închide ochii la senzația de gâdilat și înghite, tremurând ușor. Râsul lui Irim îi răsună în tot corpul.

– Aș vrea să merg cu cineva…

– Voi fi gata.

Imediat ce răspunsul lui Muyoon s-a terminat, buzele lui Irim i-au atins buzele. Muyoon s-a agățat strâns de mânerul canapelei din piele rece. Altfel, simțea că se va prăbuși și își va sprijini trupul de al lui Irim.