Capitolul 44

Garanție

Wu Suowei  a observat că pe bonul de livrare era trecut un număr de telefon, nu era sigur dacă era numărul lui Chi Cheng, așa că îl încercă.

– Alo? o voce răgușită i-a răsunat în ureche.

Wu Suowei se simțea neliniștit.

– Ești chiar tu?

De cealaltă parte s-a auzit un „hm”.

– Poți să-mi împrumuți niște bani?

Chi Cheng a răspuns:

– Cât?

– 200.000 de yuani. Dacă nu ai atâția, nu trebuie să-mi dai chiar atât, îți voi da banii înapoi mai târziu.

– Contul tău?

Wu Suowei era surprins în sinea lui. Nu se aștepta ca Chi să fie atât de ușor de convins să-i împrumute bani. Orice ține de bani nu e doar o chestiune de frăție, ci și de respect și încredere mutuală.

– De ce ai nevoie de bani?

– Vreau să cumpăr mai mulți șerpi. Am fost să întreb acum câteva zile; patronul a spus că puii nu au probleme, e doar schimbarea anotimpului. Tocmai au primit un nou lot, varietăți rare și crescute la fermă, deci n-ar trebui să fie riscuri sau probleme.

Chi Cheng a închis imediat apelul.
După un timp, Wu Suowei primi un mesaj. Chiar i-a transferat banii.

Jiang Xiaoshuai a întrebat:
– Nu te-a oprit?

Wu Suowei a dat din cap.
– Nu a zis nimic.
– Cât de încrezător ești? Cine știe, dacă nu-i pasă de tine sau vrea să te păcălească, atunci vei suferi o mare pierdere.

Wu Suowei  nu știa de ce avea atâta încredere în Chi Cheng, nu se simțea la fel de sigur când mergea cu cărămida să o întâlnească pe Yue Yue. Chi îi luase dragostea, îi complicase viața… Wu Suowei risca într-un joc imprevizibil…

Dar avea sentimentul că va câștiga.
– 100%.
După ce spuse asta, plecă cu pumnii strânși.

Ajuns la ferma familiei Wang, „prietenosul” patron a ieșit cu zâmbet larg.
– Am pregătit cei 2000 de șerpi pe care i-ai cerut. Toți sunt adulți, cântăresc cel puțin 1 kg fiecare. Ți i-am vândut pentru că suntem prieteni. Ești un caz special printre ucenicii mei, m-am văzut pe mine în tine, nu e ușor să începi o afacere pe cont propriu!

Wu Suowei  a zâmbit ușor.
– Hai să achităm factura.
– Nu vrei să îi vezi înainte? a întrebat patronul.
Wu Suowei s-a gândit că nu are rost să îi vadă, sigur le-au scos vezica biliară.
– Am cea mai mare încredere în tine!
Patronul a râs, i-a pus un braț pe umăr și au intrat înăuntru.
– Acești șerpi de apă sunt foarte grei, pe piață unul costă 180 de yuani. Tu ești elevul meu, nu vreau să fac profit de pe tine. Unul la 110, deci 220.000 pentru toți cei 2000.
Wu Suowei  a spus cu regret în glas.
– Am doar 200.000. Voi lua 100 mai puțin.
Patronul a lovit puternic masa și a zis:
– Lasă că rămâne la 200.000, îi iei pe toți! Consideră că ți-am sponsorizat 20.000 să începi afacerea.
Wu Suowei i-a strâns mâna cu recunoștință.
– Mulțumesc mult.
– Nu trebuie! a spus patronul cu nonșalanță. Doar să nu uiți de mine când vei avea succes.
– Cum aș putea? a zâmbit Wu Suowei  cu prefăcută mândrie.
Nu te voi uita, chiar și după ce voi muri!

…

Trei zile mai târziu, Chi Cheng a venit în vizită la fermă.
Venise aici anterior pentru investigații, așa că îl cunoștea pe patron. Patronul, auzind că vine Chi Cheng, nu îndrăznea să-i arate lipsă de respect și a fugit repede de la piață înapoi la fermă.
– Maestre Chi, să vă spun! Am o afacere mică aici, nu pot să țin șerpii tăi prețioși, nici nu-mi permit terariile…
Chi Cheng l-a întrerupt:
– Nu am venit să te verific, am venit să-ți vând niște șerpi.
– Să-mi vinzi șerpi…  a schițat un zâmbet forțat. Tocmai aveam nevoie de șerpi. Dacă îi ai acum, îmi e mai comod, scap de o vizită la piață.
– 1000 de șerpi bambus, 2000 de șerpi de apă.
Apoi Chi Cheng a ordonat să aducă șerpii din mașina lui. A deschis prima cutie, cei 1000 de șerpi bambus despre care vorbise erau cei 200 inițiali pe care patronul i-a vândut lui Wu Suowei . Doar că de data asta erau morți, tăiați în 1000 de bucăți și aranjați ordonat în cutie.
Restul cutiilor erau pline cu șerpi adulți de apă, care cântăreau la fel ca ieri, doar că nu mai aveau vezicile biliare.
Patronul se albi la față.
– Hai să negociem prețul, zise Chi Cheng.
Patronul spuse cu jenă:
– Nu e nevoie, Maestre Chi, spune dumneata prețul.
– Cum aș putea? spuse Chi Cheng politicos. Vorbim de afaceri, trebuie să fie corect și ca la carte.
– Asta, asta… bâiguia el.
– Șerpii de bambus sunt mici, pe piață se vând cu 60 de yuani bucata. Șerpii adulți de apă, conform pieței, cu 180 fiecare. Domnule Wang, nu exagerez, nu-i așa?
Rosti cu greu un singur cuvânt:
– Nu.
În total 420.000 de yuani. Am auzit că încurajați tinerii să pornească afaceri, chiar le-ați oferit un discount de 20.000. Ca să vă arăt recunoștința, vă ofer și dumneavoastră un discount de 20.000. Rotunjim suma.
Inima domnului Wang era distrusă.