Volumul 3, R 4, Partea 5

 

– Așteaptă o clipă!

Neputând să ignore o afirmație atât de importantă, Kazusa l-a întrerupt.

– În principiu, nu este permis… asta înseamnă că există excepții?

Kazusa a continuat cu subiectul, iar Zero a ridicat din umeri.

– Personal, nu cred că este necesar să suprimăm ciclurile de căldură fără discriminare.

“…”

Kazusa era surprins. Zero e împotriva folosirii inhibitorilor?

– Pentru cei care prezintă efecte secundare puternice, cum ar fi dureri de cap, somnolență severă, lipsă de concentrare sau depresie, pastilele pot avea mai multe dezavantaje decât beneficii. În cazuri rare, există chiar și riscul formării cheagurilor de sânge. Există, de asemenea, o teorie conform căreia Omega tind să aibă o durată de viață mai scurtă decât Alfa sau Beta din cauza pastilelor.

Chiar și printre foștii colegi ai lui Kazusa de la Departamentul de Nașteri, au existat dezbateri între cei care erau pro și contra utilizării inhibitorilor. Există, de asemenea, grupuri de susținere care afirmă că şi controlul căldurii cu medicamente contraceptive este împotriva legilor naturii și cer abolirea pilulelor. Cu toate astea, marea majoritate încă susțin utilizarea lor…

– Atâta timp cât nu cauzează probleme altora, cred că este în regulă să nu-ți reprimi cu forța afecțiunea și să îmbrățișezi pe cineva care îți place cât de mult îți dorești. Politica “fără servicii sexuale” a salonului se referă la a nu impune servicii sexuale ca parte a serviciului pentru clienți. Dacă un membru al echipei alege să petreacă timp cu un client în afara orelor de program sau să iasă la o întâlnire în ziua liberă, asta nu este o problemă. Nu văd o problemă în a se culca alături de un client, atâta timp cât este consimțit. Asta nu ar trebui penalizat.

– Înțeleg.

– De fapt, există membri ai distribuției care au întâlnit clienți aici, au devenit prieteni și au absolvit la “Preţios”. Unii dintre ei se întorc ocazional în vizită și par să trăiască fericiți cu familiile lor, chiar având copii împreună.

– Deci se întâmplă și asta.

(Un “prieten”, aşa e…)

Fără să-și dea seama, gândurile lui Kazusa au rătăcit departe.

Ajunsese atât de departe, avea treizeci de ani fără să aibă vreo relație romantică. Se întreba dacă își va întâlni vreodată propria parteneră.

Când era încă Beta, pur și simplu presupusese că partenera lui de căsătorie va fi o femeie. Știa că unii oameni au parteneri de același sex. Dar, personal, nu era niciodată atras sexual de cineva de același sex. Totuși, acum că știe că este Omega, nu mai trebuie să fie legat de primul său sex. Omega se pot reproduce indiferent de sex, așa că nu există nicio problemă în a avea un partener de același sex.

(Încă nu-mi pot imagina cum aș naște eu însămi… Dar dacă e un copil ca Misa, poate mi-aș dori unul…)

Un sunet electronic, ascuțit, i-a întrerupt gândurile rătăcite.

Kazusa s-a uitat și l-a văzut pe Zero ținând un card de securitate lângă cititor. Cu un clic, încuietoarea s-a deblocat, iar ușa neagră s-a deschis.

(În sfârșit, salonul…)

Când ușa s-a deschis complet, la nivelul ochilor, o firmă slabă, cu o lumină galbenă fluorescentă, a apărut în câmpul vizual.

– Aventură de noapte?

– Ăsta e numele salonului.

Urmându-l pe Zero, Kazusa a pășit înăuntru. Fără nicio lumină naturală, era întuneric beznă odată ce ușa din spatele lor s-a închis, ca și cum erau brusc învăluiți de noapte.

(De aceea se numește “Noapte”… Dar ce de unde până unde “Aventură”?)

– Aceea este recepția și garderoba.

Auzind vocea lui Zero de la aproximativ un metru distanță, Kazusa tresări. Îmbrăcat complet în negru, silueta sa înaltă se confunda aproape complet în întuneric. Dar strălucirea slabă a firmei luminoase dezvăluia zona spre care arăta.

Chiar vizavi de ușa pe care tocmai intraseră – sub firma luminoasă – se afla o tejghea de recepție, iar peretele din spatele ei părea a fi un dulap pentru pelerine.

– Ai grijă, podeaua este înclinată de aici înainte.

– B… Bine.

Pe măsură ce Zero cobora panta lină, luminile de la rampă, echipate cu senzori de mișcare la intervale regulate, au început să se aprindă una câte una. Ghidat de luminile portocalii care pâlpâiau ca ochii unei bestii plutind în întuneric, Kazusa mergea nervos pas cu pas.

Treptat, ochii i s-au obișnuit cu întunericul și a început să distingă vag împrejurimile. Vița-de-vie se târa pe pereți de o parte și de alta, cârceii atârnau de tavan, iar plantele creșteau des la picioarele lui. Părea o junglă.

Deodată, o briză umedă a nopții a suflat din față, urmată de sunetele păsărilor care ciripeau, ale maimuțelor care țipau și ale mârâiturilor și răgetelor unor fiare.

– Ce?!… Ce?!

Pentru o clipă, era nedumerit unde se afla și a înlemnit o clipă. Chiar în fața lui, un jaguar negru, cu o strălucire slabă, i-a traversat în tăcere calea.

– Uau!

A strigat și a sărit înapoi.

– Un… un jaguar!? Și a dispărut?!

– Calmează-te!

Zero, cu o voce calmă, l-a admonestat pe Kazusa, care intra în panică.

– Este o hologramă.

– O hologramă?

– Proiecții 3D cu elemente vizuale, sunet, mirosuri și vânt. Acestea creează o experiență captivantă care îi poartă pe oaspeți într-o croazieră nocturnă, departe de viața de zi cu zi – acesta este conceptul de “Aventură Nocturnă”.

Chiar când Zero terminase de vorbit, ajunseră într-un spațiu în formă de gogoașă. Tavanul se înălța înalt. Deși se aflau la primul subsol, părea să aibă înălțimea a două etaje.

– Acesta este holul de la intrare.

– Uimitor…

Kazusa stătea cu gura căscată, privind scena din fața lui.

În centrul spațiului în formă de gogoașă, se afla un stâlp de lumină, care străpungea mijlocul. O scară în spirală, ca o viță de vie, se înfășura în jurul stâlpului, care emana o strălucire albă din interior. Se părea că stâlpul și scara se întindeau până la etajul al doilea al subsolului.

În holul în formă de gogoașă, scaune cu un singur loc și canapele cu trei locuri erau aranjate la intervale regulate, iar printre ele se mișcau holograme cu girafe, rinoceri, lei, zebre, hiene și bizoni.

Pereții care înconjurau sala proiectau o junglă densă în 3D, unde maimuțele săreau din creangă în creangă, iar păsările ciuguleau fructe. Sunetele de strigăte, mârâituri și răgete pe care le auziseră mai devreme proveneau de la aceste holograme.

– Uau!…

Un oftat de admirație, fără suflare, a scăpat din gura căscată a lui Kazusa. Era cu adevărat extraordinar.

Chiar și regulile stricte și lista de așteptare de 300 de persoane erau acum de înțeles.

– Membrii care au selectat o distribuție la recepție așteaptă în acest hol de la intrare înainte de a folosi scara în spirală pentru a se deplasa la camerele de oaspeți de la subsolul al doilea.

În timp ce Kazusa era captivat în tăcere de spațiul magic, Zero i-a explicat sistemul într-un mod aproximativ, aruncând din nou o privire spre ceasul său inteligent.

– Salonul se deschide la șase. În curând, distribuția din seara asta va coborî din camere.