Volumul 3, R 3, Partea 1

 

“Erai gata să-ți arunci viața la gunoi, nu-i așa? Dacă este așa, atunci încredinţează-mi mie viața ta.”

Kazusa, care apucase cu îndrăzneală mâna întinsă a bărbatului cu ochi ca pietrele prețioase care îi oferea mântuirea, se întoarse cu el în camera lui din cămin.

Așa cum Zero menționase pe acoperiș, ușa nu era încuiată. Kazusa și-a dat seama cât de panicat trebuie să fi fost, deși de obicei era un tip precaut.

(Ei bine… Eram destul de beat atunci. Și eram gata să mor, până la urmă.)

Deci, nici măcar nu se gândise la ce se va întâmpla după ce va muri.

Dormitorul spitalului era împărțit în etaje pentru rezidenți singuri și familii. Dar Kazusa, care locuia singur, ocupa o cameră cu un spațiu de locuit principal, bucătărie, baie și toaletă separate. Deși era orientată spre nord și nu primea prea multă lumină solară, nu conta, deoarece practic locuia la spital oricum. Și din moment ce nici prietenii, nici iubitele nu-l vizitau, nu avea nicio plângere specială.

Mobilierul camerei consta doar dintr-un birou, un scaun de birou, o canapea cu două locuri, o masă joasă, un pat, o bibliotecă, un dulap pentru haine, un frigider și o mașină de spălat – minim, dar convenabil dacă ar fi avut vreodată nevoie să se mute.

Zero părea să aibă o impresie similară. După ce s-a uitat în jur în camera principală, a spus:

– Ai putea să te muți de aici oricând, serios.

Kazusa a dat din cap în semn de aprobare, apoi a început ezitant:

– Păi… Aș vrea să fac un duș mai întâi, dacă nu te superi să aștepți puțin.

Deși știa că trebuia să discute cu Zero despre momentul în care urma să elibereze camera, cum să procedeze și alte detalii, în acel moment, Kazusa avea ceva mai urgent de rezolvat.

Curățarea după sex. Sperma lui Zero era încă în interiorul lui. Deși cea mai mare parte se scursese deja și se ștersese cu batista pe care i-o împrumutase Zero, nu era complet curățat.

Gândul că trebuie să îndepărteze sperma rămasă în trupul său era neplăcut. Dar Kazusa se consola gândindu-se: “Sunt doctor. Așa că probabil sunt mai potrivit pentru asta decât majoritatea oamenilor.”

– Un duș?

Zero îl întrebă. Și, după o clipă, păru să înțeleagă.

– Ah, asta… Îmi pare rău… M-am lăsat prea prins de moment și am uitat să mă retrag.

(Am uitat să mă retrag…)

Ochii lui Kazusa se îndreptară nervos spre termenul crud. Deși tonul lui Zero era firesc, Kazusa, care nu era obișnuit cu astfel de conversații, se simți ruşinat.

 

Totuși, Zero avea un aer supranatural. Chiar și când vorbea despre chestiuni sexuale, nu părea vulgar. Poate pentru că spunea lucrurile fără vină, cu atâta încredere.

Sau poate asta însemna să fii un bărbat care trăia în “lumea nopții”.

– N… nu… E și vina mea.

La urma urmei, Kazusa era atât de copleșit de orgasmul provocat de altcineva pentru prima dată, încât nu se gândise să folosească protecție.

Apoi, când acest gând i-a trecut prin minte, Kazusa a exclamat brusc:

– Ah!

(Așa este!)

Deși riscul de boli cu transmitere sexuală sau dureri de stomac îi trecea prin minte, având în vedere că avuseseră relații sexuale neprotejate, Kazusa se confrunta cu un risc și mai mare ca Omega. O greșeală de începător.

– E rău…

Kazusa păli și privi repede în jur. Își zări ochelarii pe podea, îi ridică și îi puse. Acum că vedea din nou clar, se uită încă o dată în jur. Pe podea erau împrăștiate cutii de carton pe care le adusese de la spital. O sticlă de vin goală. Un pahar răsturnat. O pată de vin. Și…

– Uite-o!

Kazusa se repezi la geanta aruncată pe podea, o deschise și scoase un pachet de medicamente. Întoarse punga de hârtie cu fundul în sus și patru foi PTP cu pastile căzură pe podea. Trei dintre foi conțineau câte opt pastile fiecare, șapte pentru uz zilnic timp de șapte zile și una în plus, ceea ce însemna o cantitate de inhibitori pentru trei luni. A patra foaie, de altă culoare, conținea tot opt pastile, prescrise “pentru orice eventualitate” de un medic de la secția de obstetrică.

“În primele stadii, lucrurile pot fi instabile și pot apărea cicluri de căldură neașteptate, așa că îți voi prescrie niște pilule contraceptive de urgență, pentru orice eventualitate.”

Medicul i-a explicat că, chiar dacă ar avea relații sexuale neprotejate, atâta timp cât ar lua contraceptivul de urgență în termen de douăzeci și patru de ore, asta ar preveni o sarcină nedorită. Atât de periculos era să fii Omega, mereu expus riscului de a fi violat…

La momentul respectiv, Kazusa credea că asta nu se aplică în cazul lui. Dar a acceptat pastilele pe jumătate ca pe un fel de “talisman”.

(Cine ar fi crezut că va trebui să le folosesc atât de repede…)

Cu un sentiment complicat, a luat o pastilă din folia contraceptivului de urgență și s-a îndreptat spre bucătărie. A scos o sticlă de apă minerală din frigider, a înghițit pastila și și-a șters gura umedă cu dosul mâinii. A răsuflat ușurat. În sfârșit, putea să se relaxeze. Dar, chiar când simțea o undă de ușurare, vocea lui Zero se auzi din spate, întrebând:

– Ce ai luat?

“…”

Kazusa tresări și se întoarse, întâlnind privirea nepotrivită a lui Zero. Datorită ochelarilor care îi corectau vederea, strălucirea privirii lui Zero îl determină să se gândească: “E orbitor!”.

Gândul că făcuse sex cu un bărbat atât de chipeş i se părea de necrezut. Dacă nu era căldura, Zero probabil că nici nu i-ar fi acordat atenție.

Supărat pe sine însuși pentru că gândea astfel, Kazusa mormăi:

– Este… ăăă… o pilulă contraceptivă de urgență . Ăăă, păi… exista posibilitatea unei sarcini.

În timp ce explica, un sentiment ciudat îl cuprinse. Ideea de a rămâne însărcinat nu părea deloc reală. Și iată-l aici, urmând procedurile din manual, ceea ce părea aproape absurd.

– O sarcină…

Zero repetă cuvântul cu voce tare, în timp ce Kazusa adăugă grăbit:

– Ah, dar acum e în regulă. Am luat pilula. Așa că nu e nevoie să-ți faci griji în legătură cu sarcina. Un fost coleg mi-a prescris-o împreună cu trei luni de anticoncepționale obișnuite…

A spus asta pentru a-l liniști pe Zero. În schimb, Zero și-a încruntat sprâncenele.

– Nu sunt îngrijorat. Chiar dacă ar rezulta un copil din asta, sunt pregătit să-mi asum responsabilitatea.

– Poftim?!

Kazusa scoase un sunet sceptic.

Indiferent dacă încerca doar să pară grozav sau nu, era o afirmație scandaloasă. Kazusa nu putea să nu se simtă iritat. Se uită fix la bărbatul din fața lui.

– Nu spune lucruri precum «Sunt pregătit să-mi asum responsabilitatea» atât de ușor.

Sprâncenele bine conturate ale lui Zero se mișcară.

– Nu am vrut să spun asta.

Intensitatea vocii sale grave aproape că îl determină pe Kazusa să dea înapoi. Dar știind că va trebui să se bazeze pe Zero în viitor, simți nevoia să-și clarifice poziția acum.