Zborul lor spre Țara M era unul de noapte și, din cauza diferenței de fus orar, era deja noapte când au ajuns.

Lin You a reușit să doarmă puțin în avion și, deși nu se simțea deosebit de somnoros, faptul că a stat atât de mult pe scaun l-a cam durut peste tot. După ce a coborât din avion, mai întâi și-a îmbrățișat părinții și apoi a rămas înghesuit în colțul mașinii.

Jiang Nian s-a uitat surprinsă la fiul ei mai mic și l-a întrebat liniștită pe fiul ei mai mare:

– Ce s-a întâmplat cu fratele tău? Nu e deloc fericit că e aici. Ce, a ajuns deja la vârsta de a ne găsi enervanți?

Lin Sizhe a chicotit și a spus liniștit:

– Nu-i place să-și petreacă Anul Nou Chinezesc în străinătate și, de asemenea, este reticent în a-l părăsi pe Lu Qingyan. S-a simțit deprimat tot drumul până aici.

– O!

Jiang Nian nu s-a gândit prea mult la asta, doar a râs și a spus:

– Acești doi copii erau întotdeauna apropiați. Eram chiar îngrijorată că s-ar putea îndepărta după diferenţierile lor.

Pe scaunele din față, Lin Sizhe și Lin Meng începuseră deja să discute despre firma unde Lin Sizhe va lucra în viitor, complet absorbiți de conversația lor și fără să acorde atenție la ceea ce se întâmpla în spate.

Singur în colțul său, telefonul lui Lin You avea roaming internațional, așa că a revenit la modul normal imediat ce a aterizat.

Imediat ce l-a pornit, a văzut un mesaj WeChat de la Lu Qingyan care a apărut.

Lu Qingyan îi trimisese o fotografie cu un castron de găluşte mici chinezeşti cu umplutură, aranjate într-un castron frumos de culoarea jadului, cu niște ceapă verde tocată presărată deasupra.

Lu Qingyan: “Mama mea a făcut asta special pentru tine, dar din moment ce nu ai putut veni, o mănânc eu.”

Lin You nu s-a putut abține să nu chicotească și a răspuns: “Las-o baltă! Nu voi împărți nimic cu tine când mă voi întoarce.”

Mesajul lui Lu Qingyan a venit imediat: “Ai aterizat? Ai obosit?”

“Nu prea rău. Sunt în mașina părinților mei acum, mă îndrept spre a lua cina împreună.”

“E frig acolo?”

Abia atunci Lin You s-a uitat pe fereastră. Era evident că tocmai ninsese, straturi groase de alb acoperind ambele părți ale drumului.

“Nu știu, dar tocmai a nins. Poate că sunt un copil al zăpezii anul acesta? Ninge oriunde mă duc.”

Lu Qingyan a trimis un emoji, disprețuindu-l pentru că era încrezut.

Lin You a continuat să discute cu Lu Qingyan până când au ajuns la restaurant, apoi și-a pus cu reticență telefonul deoparte când a intrat.

Au luat masa la un restaurant Sichuan din cartierul chinezesc, iar mâncarea a avut un gust destul de autentic.

– Din moment ce mai sunt câteva zile până la Anul Nou Chinezesc, puteți ieși și să vă distrați împreună, le-a spus Lin Meng celor trei copii ai săi.

– Tata va rambursa toate cheltuielile.

Cu toate astea, Lin Sizhe nu a fost interesat:

– Las-o baltă. Nu este prima dată când vin aici și nu am nevoie să-mi rambursezi banii. Am bani pe cardul meu.

Strânsese o sumă considerabilă doar din acțiuni anul ăsta și era de mult independent financiar.

Lin Meng și-a îndreptat apoi privirea spre cei doi fii Omega ai săi, dar a constatat că și ei erau lipsiți de entuziasm. Doar Lin Siyu părea interesat să meargă la cumpărături, dorind să vadă dacă ar putea găsi câteva locuri pentru cumpărături.

Jiang Nian l-a necăjit:

– Ești atât de dornic să cheltui bani pentru ei, dar ei nici măcar nu vor.

Lin Meng nu s-a putut abține nici el.

Atât el, cât și soția lui erau prea ocupați și aveau puțin timp de petrecut alături de copiii lor. Așa că, ori de câte ori se reuneau, Lin Meng simțea o dorință puternică de a-și exprima dragostea părintească.

Din păcate, niciunul dintre cei trei copii nu i-a dat această ocazie.

Deoarece nu putea să-și exprime dragostea părintească prin bani, Lin Meng a trebuit să adopte o abordare diferită și să se concentreze pe viața lor amoroasă.

Lin Siyu era oarecum cooperantă, răspunzând la întrebări când era întrebată. Dar Lin Sizhe se prefăcea că este surd și mut, ignorând complet întrebările părinților. Când era presat, el chiar pretindea că este asexuat.

Lin You, care își mânca mâncarea de pe margine, era inițial nervos, temându-se că părinții lui i-ar putea pune și lui întrebări. Dar în cele din urmă, chiar și după ce părinții lui l-au presat pe Lin Sizhe până în punctul în care a vrut să se ascundă sub masă, nici măcar nu s-au uitat la el.

Nu s-a putut abține să nu se simtă puțin nemulțumit. Ce naiba?! Nu observă nimeni că mai este o persoană vie la masa asta?

– Mamă, tată, de ce nu mă întrebați şi pe mine? a protestat Lin You.

– Fiul vostru cel mic nu merită și el puțină grijă pentru viața lui amoroasă?

Jiang Nian i-a aruncat în cele din urmă o privire și, cu o expresie nedumerită, a spus:

– Ce vrei să te întreb? Când erai un Beta, încă mai puteam să cred că ar putea fi multe fete drăguțe care te plac. Dar acum că te-ai diferenţiat ca un Omega, cu temperamentul tău exploziv, care Alfa orb ar putea să te placă?

După ce a spus acest lucru, ea a încercat cu amabilitate să-l prezinte pe Lin Sizhe unor potențiali parteneri:

– Îți spun, fratele tău mai mic este încă tânăr, dar tu nu ești. Fiica mătușii tale Yuan nu este destul de frumoasă sau ce? Ea studiază muzica, cântă la vioară și este foarte frumoasă. Ce e rău în a o întâlni măcar o dată?!

Lin Sizhe și-a acoperit dureros urechile, simțind profund că nu ar trebui să fie aici, ci ar trebui să fie mai degrabă sub mașină.

În familia lor, îndemnul de a se căsători era cu adevărat egal pentru toate genurile, indiferent de Alfa sau Omega, bărbat sau femeie.

Lin You, pe de altă parte, nu era de acord. Se simțea profund rănit:

– De unde știi că niciun Alfa nu mă place? Sunt, la urma urmei, cineva cu feromoni de tip seducător. Mulți oameni mă plac.

Tatăl său a chicotit:

– Deci știi că sunt doar feromoni, aşa e? Dragostea controlată de feromoni este 80% nesigură. Copil prostuț, trebuie să fii mai deștept. De ce nu-i spui tatei, există cineva care te place nu din cauza feromonilor tăi?

Lin You s-a simţit şi mai ofensat:

– De ce nu ar fi?

Tatăl său nu l-a crezut deloc.

– Cine are gusturi atât de bune? Arată-mi-l, arată-mi-l, ar putea deveni viitorul meu ginere.

Lin You s-a chinuit să vorbească o vreme, nu pentru că nu voia să o spună, ci pentru că odată ce va rostit numele lui “Lu Qingyan”, știa că nu va putea dormi liniștit în seara asta.

Se simțea atât de enervat, încât era pe cale să explodeze. A încercat să deschidă gura de mai multe ori, dar, în cele din urmă, nu a putut vorbi și nu a putut decât să suporte batjocura tatălui său care-i ciupea nasul.

Cu toate astea, după ce a râs o vreme, tatăl său părea să-şi amintească ceva.

– Deși nu ai niciun Alfa care să te placă, Lu Qingyan probabil că nu duce lipsă de urmăritori. Omega vor pe cineva ca el. Mătușa ta Liu este deschisă la minte și nu se opune ca el să aibă întâlniri, dar nu a menționat niciodată pe nimeni. Știi dacă îi place de cineva?

Desigur că ştia. Acea persoană era chiar el.

Lin You a șuierat, simțindu-se extrem de înfuriat.

Dar apoi s-a gândit din nou, simțindu-se foarte încrezut. Și ce dacă Lu Qingyan are mulți urmăritori? Ce rost are asta?

Acest Alfa, care a fermecat nenumărați oameni, îl place doar pe el.

Gândindu-se la asta, s-a simțit din nou fericit și a luat cu mândrie niște pui picant cu bețișoarele sale , lăudându-se tatălui său:

– Da, se pare că există cineva. Acel Omega este destul de remarcabil, are note excelente și arată bine. Lao Lu l-a curtat aproape dându-se peste cap din cauza asta, dar încă nu a reușit.

Tatăl său a exclamat confuz:

– Poftim?! Acel Omega trebuie să aibă niște standarde înalte.

Lin You a mai luat o felie de carne și a spus fără rușine:

– Nu chiar. Dragostea este un lucru misterios, să știi. Probabil că au multe în comun.

– De ce vorbești în apărarea lor? Nu l-ai apărat mereu necondiționat pe Lu Qingyan înainte?

Tatăl său a devenit și mai confuz.

Lin You aproape că s-a înecat cu cola și a tușit de câteva ori la rând.

S-a uitat la tatăl său cu o expresie serioasă, neștiind cum să răspundă la întrebare. În cele din urmă, nu a putut decât să ia o pulpă de pui pentru tatăl său și a spus:

– Domnule Lin Meng, există o zicală care spune “mănâncă mai multe pulpe de pui, bârfeşte mai puţin. Dragostea ta excesivă pentru bârfe este cea care determină să-ţi cadă părul aât de des.

Tatăl său a vrut să-l bată.

Dar văzând că dragostea lui părintească era încă valabilă, s-a abținut.

 

—

 

După ce au mâncat pe săturate și se făcuse târziu, au parcat mașina în garajul casei lor și au făcut o plimbare prin cartier pentru a digera.

Din cauza nevoilor lor profesionale, atât Lin Meng, cât și Jiang Nian stăteau adesea în străinătate și au cumpărat și o casă mică aici, cu o curte. Primăvara va fi acoperită de trandafiri.

Jiang Nian, dezvăluindu-și rareori latura maternă, îl ținea de mână pe Lin You și mergea înainte, arătând spre leagănul din grădină, spunând:

– Îți plăcea să te joci pe leagăne când erai mic. Am pus unul și aici, dar nu prea ai mai venit pe aici. Nu știu când s-a întâmplat, dar ai crescut și ai ajuns la o vârstă la care nu-ți mai plac leagănele.

Lin You ştia că mama lui începea din nou să se simtă vinovată.

Dintre cei trei copii ai familiei, el era crescut cel mai lipsit de griji, aproape ca și cum ar fi crescut în familia Lu.

Dar el nu simțea că era un lucru rău. Mătușa Liu și unchiul Lu erau amândoi oameni foarte blânzi și atenți. El a crescut jucându-se și luptându-se împreună cu Lu Qingyan, fără să aibă niciodată vreo nemulțumire.

Dar el nu a adus în discuție aceste aspecte. Mama lui știa că se descurcă bine, dar tot își făcea griji pentru el.

Părinții care nu au putut participa la creșterea copiilor lor, indiferent de momentul în care își amintesc, ar simți regrete.

El își tachina mama:

– Fiului tău nu-i mai plac leagănele, acum preferă adidașii și consolele de jocuri. Firma Tianheng tocmai a lansat un nou model recent. Poate ar trebui să te gândești să iei unul.

Jiang Nian și-a strâns strânsoarea pe mâna lui, inima ei maternă bătând mai tare.

Dar când s-a uitat la Lin You, acest copil care obișnuia să ajungă doar la umărul ei era acum mai înalt decât ea.

S-a gândit la asta și în cele din urmă era de acord.

– Sigur. Eşti independent. Oricum nu te pot opri, a spus ea, ștergând o frunză uscată de pe hainele lui Lin You.

Lin You era luat prin surprindere, bănuind chiar că mama lui era înlocuită cu altcineva. S-a cumințit abia după ce ea i-a dat o palmă pe spate.

Minunat, era tot mama lui originală.

Au petrecut câteva zile în Țara M așa.

Jiang Nian și Lin Meng s-au dus la muncă ca de obicei și, deși Lin You era prea leneș să iasă, s-a plimbat totuși de câteva ori, filmând în direct orice i se părea interesant pe drum pentru Lu Qingyan.

Stătea în vântul rece, îl apela video pe Lu Qingyan, ținând în mână un băț mare de aluat prăjit cu nuci adăugate.

“Sunt cu adevărat uimit de imaginația acestor prieteni străini, care pun nuci în bețe de aluat prăjit. Câtă genialitate”, s-a plâns Lin You. “Tipul ăla mare chiar mi-a spus că a studiat în China și mi-a cerut să-l evaluez. Spune-mi, cum să fac o evaluare fără să rănesc sentimentele acestui prieten străin?”

Pe partea lui Lu Qingyan, era noapte. Purta un pulover închis la culoare, stătea pe balcon și-l privea pe Lin You pe ecran.

Azi, Lin You purta o jachetă albă și blugi, picioarele sale lungi și drepte atrăgând ocazional priviri în timp ce mergea pe străzile străine.

Când nu-l putea vedea pe Lin You, se gândea la el din când în când, iar acum că îl vedea prin ecranul telefonului, nu-l liniștea nici măcar puţin.

Lin You și-a vărsat enervarea și în cele din urmă s-a simțit satisfăcut, dar nu l-a auzit pe Lu Qingyan vorbind pentru o vreme. Când și-a ridicat ochii, era întâmpinat de privirea zâmbitoare și afectuoasă a lui Lu Qingyan.

Deși era clar că Lu Qingyan nu spusese încă nimic, el nu s-a putut abține să nu roșească din nou.

În sfârșit, și-a amintit că persoana de pe partea cealaltă nu era doar prietenul său din copilărie, ci și actualul său urmăritor.

“Sunt pe cale să mă întorc”, s-a bâlbâit puțin Lin You, arătându-i lui Lu Qingyan lucrurile pe care le ținea în mână. “Vom mânca hotpot la prânz, am cumpărat aceste ingrediente de la supermarketul asiatic.”

El a spus că se întoarce, dar încă nu a pus telefonul jos cu apelul video către Lu Qingyan.

L-a auzit pe Lu Qingyan vorbind prin căști: “Xiao You, mâine este ajunul Anului Nou Chinezesc în China.”

– Hmm…

– După ajunul Anului Nou, o să rămână puţin timp până la întoarcerea ta.

– Hmm…

Lin You a crezut că Lu Qingyan avea de gând să menționeze ceva despre mersul la o întâlnire.

Cu toate astea, Lu Qingyan nu a adus vorba despre asta și doar a vorbit întâmplător despre unele bârfe din clasa lor, ținându-i companie tot drumul spre casă.

Odată ce a intrat în casă, Lu Qingyan a încheiat de bună voie apelul video, sugerând că ar trebui să petreacă mai mult timp cu familia sa.

Dar, în schimb, s-a simțit un pic pierdut. Nu se putea adapta la golul brusc de lângă urechile lui.

În mod normal, în această perioadă a anului, ar fi trebuit să împartă o farfurie de fructe cu Lu Qingyan pe canapea, să joace jocuri și să se lupte pentru televizor. Seara, de asemenea, ar fi rămas treji împreună.

Erau atât de apropiați, încât nu puteau sta despărţiţi unul de celălalt.

Dar anul acesta, unul era plecat în străinătate, iar celălalt era în China, cu o diferență de timp de treisprezece ore între ei.

A stat în curte o vreme, înainte de a-și relua în cele din urmă expresia veselă și de a intra înapoi în casă.

În timp ce mânca hotpot, Lin You a întrebat-o întâmplător pe mama sa:

– Mamă, când ne întoarcem în China? Vreau să mănânc găluşti umplute de la mătuşa Liu.

Jiang Nian punea niște carne de vită în oală și l-a lovit în cap când l-a auzit.

– Ce?! Mama ta adevărată te maltratează?

– Nu, și mama adevărată este bună, a zâmbit Lin You și s-a aplecat jucăuș.

– Vreau doar să mă întorc.

Jiang Nian a chicotit.

– Am rezervat deja biletele pentru a doua zi a Anului Nou Lunar. Dacă nu sunt probleme neașteptate, vom putea pleca poimâine.

Lin You era mulțumit și a mușcat dintr-o chiftea. Mai erau încă două zile.