Jin Wuqi a rămas în spital pentru câteva zile pentru a se odihni. Glandele s-au normalizat. În acest timp, Song Zhimu a vrut să vină să-l vadă, dar era refuzat.

După externare, el nu s-a odihnit și s-a întors la firmă, stând până târziu în fiecare zi. În ciuda încercărilor lui Du Yele de a-l convinge sau de a se supăra, el a rămas concentrat pe munca sa. A refuzat toate evenimentele sociale și adunările, invocând starea sa de sănătate, și a purtat toate negocierile în biroul său sau în sala de conferințe.

Aștepta ca Wei Yi să vină să-l caute.

Și ziua a venit.

Când s-a întors cu mașina în acea noapte, l-a văzut pe Alfa stând sub copacul din fața vilei.

Era ca o fantomă, stând liniștit. Privirea lui era fixată pe mașina lui Jin Wuqi.

Jin Wuqi a oprit mașina și s-a uitat la figura care era aproape. A respirat adânc de mai multe ori, reprimându-și cu disperare bătăile nebune ale inimii. Apoi a oprit motorul și a deschis portiera.

Pe măsură ce se apropia pas cu pas, Jin Wuqi simțea că merge spre iad.

Feromonii Alfa deveneau tot mai puternici, stimulându-i simțul mirosului. Jin Wuqi și-a reprimat nevoia de a vomita și a mers încet spre el.

– Ce dorești?

Wei Yi a rânjit.

– Vreau să fii așa; speriat de moarte de mine.

– Îți pot da bani, te pot ajuta să-ți schimbi identitatea, te pot lăsa să trăiești în străinătate, a spus Jin Wuqi fiecare cuvânt cu dificultate.

– Atât de mult timp cât nu te mai arăți în fața mea.

– Mi-ai distrus familia. Și crezi că poți să-mi faci o favoare?

Wei Yi a întins brusc mâna, apucându-l dur de guler pe Jin Wuqi.

– Să nu crezi că nu știu. Mă vrei mort, nu-i așa? Ce, nu ești suficient de curajos să acționezi împotriva mea acum că ești în China?

Feromonii Alfa au crescut, ochii lui Jin Wuqi s-au înroșit. Lacrimile i-au țâșnit în ochi. Stomacul lui s-a agitat și a simțit un val de sufocare mai puternic decât înainte.

– Am înțeles. Ți-e teamă că voi vorbi, aşa e?

Wei Yi a râs pentru sine.

– Faimosul Jin este un Omega “marcat” permanent. Glandele și trupul tău sunt distruse și ești incapabil să rămâi însărcinat, aşa e?

El a mârâit cu răutate:

– Am toate fișele medicale și diagnosticele tale. Le voi trimite clienților tăi, acționarilor și prietenilor tăi, inclusiv acel cineva! O, cine este?… Yu Yang.

La auzul numelui, respirația lui Jin Wuqi s-a accelerat. Panica de pe fața lui era incontestabilă.

– El nu știe încă, nu-i așa? Dacă ar ști, cine știe cât de dezgustat ar fi de tine.

Wei Yi i-a dat drumul cu răceală. Jin Wuqi s-a sprijinit de un copac, gâfâind după aer, incapabil să mai spună un cuvânt.

– Nu vreau nimic altceva. Vreau doar să fii neliniștit.

Wei Yi s-a aplecat spre urechea lui.

– Mi-ai distrus familia atât de mizerabil. Vreau să nu dormi niciodată bine pentru tot restul vieții tale.

– Asta s-a întâmplat… din vina ta…

Jin Wuqi și-a ridicat încet capul, uitându-se la Wei Yi.

– Nu ai niciun drept să mă învinuiești că sunt nemilos după ce mi-ai făcut.

Ochii lui Wei Yi s-au întunecat. Era pe punctul de a ridica mâna, când mai multe raze de lumină au strălucit în fața lui. Erau lanternele patrulei de securitate.

– Hei! Cine e acolo? Ce faci stând acolo?

Jin Wuqi a respirat adânc și s-a ridicat încet în picioare. A ieșit din umbră.

– Domnule Jin?

Agentul de pază a alergat până acolo. S-a uitat la Wei Yi din spatele lui și a întrebat:

– Cine este domnul?

– E în regulă. Noi ne cunoaștem. Am avut doar o mică neînțelegere, a zâmbit Jin Wuqi.

– Totul s-a rezolvat acum.

Wei Yi a chicotit ușor, s-a întors și a plecat.

După ce gardianul a plecat, Jin Wuqi a rămas nemișcat. Imediat ce a coborât capul, a simțit mirosul feromonilor Alfa de pe gulerul său.

Neputând să mai suporte, s-a aplecat și a vomitat.

***

A doua zi, Jin Wuqi s-a trezit cu o fotografie trimisă de Song Zhimu.

Aceea îi arăta pe el și pe Wei Yi stând sub un copac. Fotografia era neclară. Dar, din perspectiva de sus în jos, Wei Yi se apleca extrem de aproape de el și postura lor părea că se sărută.

În acel moment, Jin Wuqi era prins de guler de Wei Yi. Feromonii Alfa l-au determinat să simtă greață.

Mesajul lui Song Zhimu: E de la paparazzi. Tipul urmărea de fapt o celebritate în afara zonei vilei când ți-a făcut din greșeală această fotografie. Fotografia s-a răspândit. Dar pentru că este neclară, nimeni nu știe cine sunt cele două persoane. Ei cred că sunt niște celebrități. Eu te-am recunoscut din cauza mașinii de pe marginea drumului. Așa că am ajutat la suprimarea ei pentru tine. Nu mai circulă.

Jin Wuqi: Înțeleg. Mulțumesc.

Song Zhimu: Bine, fii mai atent în viitor.

Jin Wuqi și-a odihnit fruntea pentru un moment. Apoi l-a sunat pe Du Yele.

– Am văzut acea fotografie! Cine este acel Alfa? Yu Yang? Dar nu pare la fel de înalt ca Yu Yang.

Jin Wuqi a suspinat obosit:

– Este Wei Yi.

– Ce?! L-ai văzut ieri? De ce nu mi-ai spus?! a exclamat Du Yele.

– Te-ai simțit din nou incomod din cauza feromonilor lui? Vrei să chem un doctor pentru tine?

– Nu e nevoie. Sunt doar obosit. Nu voi merge la birou azi. Am vrut să-ți spun că dacă e ceva important, dă-mi un telefon.

– Bine, bine. Odihnește-te bine, a făcut Du Yele o pauză.

– Atunci nu vei merge la banchet în seara asta, aşa e?

– Trebuie să merg. Cu lansarea unui proiect atât de mare, ca investitor, trebuie să particip, a spus Jin Wuqi.

– Vino să mă iei diseară.

– Bine. Atunci dormi în timpul zilei. Nu te gândi la nimic altceva. Voi veni la tine diseară.

– Bine.

***

Seara, Du Yele a mers cu mașina să-l ia pe Jin Wuqi. L-a ajutat pe Jin Wuqi să-și pună haina și l-a urmat în mașină.

– Ce ți-a spus? A menționat vreo condiție?

Du Yele a întrebat nerăbdător în timp ce pornea mașina.

Jin Wuqi a scuturat din cap.

– Vrea doar să se răzbune pe mine. Are fișele mele chirurgicale și diagnosticul.

– Nenorocitul!

Du Yele și-a trântit mâinile pe volan.

– Să folosești așa ceva ca să ameninți un Omega, e dezgustător. Nu știe că el e cel responsabil pentru toate astea?

– Dacă nu există altă cale, nu mă deranjează dacă o dezvăluie, a spus Jin Wuqi ușor în timp ce privea înainte.

– I-am dat o șansă. Când va veni acel moment, nu va avea cu ce să mă amenințe. Mă voi asigura că va avea o moarte mizerabilă.

– Dar sper că vei fi bine. Sper că cicatricile tale nu vor fi expuse în fața atâtor oameni.

Du Yele s-a calmat brusc.

– Jin, ai suferit atât de mult. Acum că în sfârșit ai propria ta firmă și poți începe o nouă viață, nu vreau să fii rănit din nou.

Jin Wuqi știa prea bine că, indiferent de motivele din spatele acelor înregistrări, pentru el era, fără îndoială, o reluare a unui dezastru. Acțiunile, investițiile și colaborările firmai erau inevitabil afectate. Nimănui nu i-ar fi păsat de motivele din spatele lor. Toată lumea ar vedea doar care era rezultatul.

– Sunt atât de obosit, a spus Jin Wuqi.

– Dacă nu te-ai fi întors să fii cu mine, nu știu cu cine aș fi putut vorbi. M-aș fi prăbușit până acum.

– Nu-ți fie teamă, a spus Du Yele, mângâind umărul lui Jin Wuqi cu mâna liberă.

– Voi fi cu tine. Vom rezolva asta

***

Mulți oameni au sosit la banchet, majoritatea figuri proeminente din lumea afacerilor. Erau, de asemenea, mulți moștenitori din a doua generație, precum Yu Yang, Song Zhimu și Chen Antong.

Yu Yang nici măcar nu a avut dorința de a întâlni privirea lui Jin Wuqi. Chiar când ochii lor erau pe punctul de a se întâlni prin mulțime, el s-a întors cu indiferență. Văzuse și el fotografia de ieri. Ca și Song Zhimu, se pricepea să recunoască oamenii după mașinile lor. De fapt, bazându-se pe sentimentele lui Yu Yang pentru Jin Wuqi, a putut chiar să determine că era Jin Wuqi doar din figura neclară.

– Yu Yang nu arată prea bine, a spus Song Zhimu stând lângă Jin Wuqi și zâmbind.

– Deși nu știu ce s-a întâmplat între voi doi, tot trebuie să găsesc o ocazie să îi mulțumesc pentru ce s-a întâmplat înainte.

– Ce s-a întâmplat? a întrebat  Jin Wuqi.

– Acum aproximativ o jumătate de lună, Jiahan era aranjată cu forța să se întâlnească cu logodnicul ei. După cină, acel Alfa trăgea de ea și nu o lăsa să plece. Yu Yang a văzut-o întâmplător și a ajutat-o. Jiahan era foarte speriată. Yu Yang a dus-o mai întâi la el acasă și m-a sunat pe drum. Mai târziu, m-am dus la el acasă să o iau.

Jin Wuqi se uita în gol la Yu Yang în lumină. Scena pe care o văzuse în afara vilei în acea zi se dovedise a fi asta. Jin Wuqi a crezut întotdeauna că Yu Yang era gata să meargă mai departe.

Când, mai târziu, i-a spus lui Yu Yang în salon să o ia de la capăt, lui Yu Yang trebuie să i se fi părut atât de inexplicabil și nefondat. Trebuie să fi fost foarte trist…

De aceea a spus că regretă totul între ei. De aceea a plecat fără să se uite înapoi.

Du Yele a mormăit pe margine:

– Șefule… Vrei să mergi să vorbești cu domnul Yu?

– Să așteptăm până se termină banchetul, a șoptit Jin Wuqi.