După studiul individual de seară, Zhou Zhou, Cheng Che și Yu Yang au ieșit împreună pe poarta școlii și s-au îndreptat puțin mai departe pe drum. Yu Yang și-a luat rămas bun cu tact când erau la o distanță de școală:

– Mă duc să iau niște gustări de seară. Voi mergeți înainte.

– Bine, a dat Zhou Zhou din cap, fără să spună prea multe pe parcurs.

După ce Yu Yang a plecat, Cheng Che a întins mâna și a atins ușor fața lui Zhou Zhou cu dosul degetelor.

– Nu-ți fie teamă. De acum înainte voi vorbi mai puțin cu tine la școală și nu te voi mai necăji ca înainte.

Luminile de pe stradă aruncau o strălucire slabă. Zhou Zhou își ținea capul ușor coborât. Cheng Che nu-i putea vedea clar expresia. Dar știa că micul său Omega se simțea trist și speriat.

Zhou Zhou l-a ținut de mână pe Cheng Che și a ridicat privirea.

– Mă gândeam, poate că He Linze și Chen Yi sunt și ei ca noi. În ciuda faptului că știau consecințele dacă erau descoperiți, au rămas în aceeași școală pentru că nu puteau suporta să se despartă. Și-au asumat riscul de dragul de a fi împreună.

Fără să-l aștepte pe Cheng Che să răspundă, Zhou Zhou a continuat. Încă îl ținea de mână. Și-a coborât capul pentru a continua:

– Mă gândesc, de asemenea, dacă merită să pariez pe aceste momente cu examenele de admitere la facultate. De fapt, merită. Vreau să fiu cu tine în fiecare zi, să te văd după ore și să te zăresc pe hol doar cu o privire. Dar, nu e nevoie să fiu atât de fixat pe aceste lucruri, aşa e? Costul este un pic prea mare.

Zhou Zhou era mai rațional și mai calm decât își imaginase Cheng Che. Nu era cineva îndrăgostit orbește. Întotdeauna gândise lucrurile limpede. Doar că, înainte de incidentul cu He Linze și Chen Yi, a existat întotdeauna o speranță de noroc în inima lui. Așa că și-a permis să continue în acest fel. Cu toate astea, cu lecția dată de ceea ce s-a întâmplat colegilor lor de școală, Zhou Zhou a revenit la sobrietate. Știa exact ce trebuie să facă.

– Este bine că te-ai decis, Zhou Zhou, Cheng Che a strâns mâna lui Zhou Zhou.

– Nu-ți fie teamă și nu-ți face griji. Doar ia decizia care te determină să te simți cel mai în largul tău.

– Nu este deloc ușor să iau o decizie, a suspinat Zhou Zhou.

– Nu vreau să fiu separat de tine. Dar, de asemenea, nu vreau să fiu descoperit. Ah, să te prefaci a fi un Alfa este atât de dificil.

Cheng Che a chicotit ușor.

– Nu ți-a fost frică când te prefăceai că ești un Alfa?

– Pe atunci, mintea mea era plină de hotărârea de a te urmări. Nu aveam spațiu mental pentru nimic altceva, așa că era mult mai ușor.

Zhou Zhou le-a strâns mâinile împreunate și a vorbit cu hotărâre.

– Acum că m-am maturizat mult, trebuie să mă gândesc la lucruri mai importante.

– Iubitul tău este mândru de tine, a spus Cheng Che.

– Nu profita mereu de mine!

***

După ce a ajuns acasă, Cheng Che a făcut mai întâi un duș. Zhou Zhou le-a agățat hainele în dulap, înclinându-și capul pentru a se uita la cele patru seturi de uniforme. Două seturi sunt mari, în timp ce celelalte două sunt mici. Ele sunt amestecate împreună. El a chicotit pentru sine pentru o vreme.

Dintr-o dată, a simțit că transferul de școală nu era o problemă atât de mare. La urma urmei, puteau încă să doarmă împreună în fiecare zi și să plece la școală împreună dimineața.

Zhou Zhou și-a terminat dușul, și-a uscat părul și a intrat în cameră. L-a văzut pe Cheng Che întins pe pat, purtând un tricou lejer și uitându-se la telefonul său. Brațele lui erau subțiri și netede, aproape reflectând lumina sub iluminarea camerei.

– Vino aici, s-a întins Cheng Che pe pat, făcându-i semn lui Zhou Zhou când a intrat.

Zhou Zhou s-a urcat obedient pe pat, îngenunchind ca un cățeluș. Și-a sprijinit mâinile pe pat și s-a aplecat spre Cheng Che.

– Ce s-a întâmplat?

Cheng Che și-a pus telefonul jos și s-a uitat la Zhou Zhou.

– I-am întrebat pe cei din grupa a 8-a. Ei au spus că He Linze și Chen Yi au finalizat procedurile de transfer la un liceu obișnuit. Nu ar trebui să le afecteze examenele de admitere la facultate.

– Serios?!

Zhou Zhou era foarte bucuros. Ochii i-au strălucit când l-a sărutat pe Cheng Che pe obraz și apoi, ca o pisică, s-a întins pe pat. Spatele îi era arcuit în timp ce bocea leneș cu ochii satisfăcuți.

– Atât timp cât nu afectează examenele de admitere la facultate, e bine!

Postura lui era drăguță și leneșă. Cheng Che l-a privit timp de câteva secunde înainte de a întinde mâna și a-i mângâia fesele ridicate.

– Cățelușule, vino și dă din coadă.

Fața mică a lui Zhou Zhou se odihnea pe pat, clipind la Cheng Che. Apoi și-a mișcat obedient fesele.

Cheng Che intenționase doar să îl necăjească. Nu se aștepta ca Zhou Zhou să urmeze de fapt comanda jucăușă. Fesele lui mici se legănau în timp ce fața lui avea un zâmbet inocent și vesel. Ochii lui clipitori păreau incredibil de naivi. Cu toate astea, au reușit să stârnească cele mai profunde dorințe din inima lui Cheng Che.

Zhou Zhou avea o reacție semnificativă de fiecare dată când Cheng Che îl necăjea cu cuvinte sugestive. Dar în momente ca acesta, când devenea remarcabil de ascultător și aproape prostește de supus, era complet inconștient de consecințele ascultării sale. Era complet lipsit de apărare.

Cheng Che a ținut strâns talia lui Zhou Zhou și a spus cu voce joasă:

– Bine, nu te mai mișca.

Zhou Zhou, încă confuz, și-a clătinat talia de câteva ori pe mâna lui Cheng Che.

– Ce s-a întâmplat? Nu mi-ai spus să-mi mișc coada?

– Fă asta din nou și mâine nu vei mai merge la școală, a avertizat Cheng Che. După ce a vorbit, și-a înfășurat brațele în jurul taliei lui Zhou Zhou și l-a împins pe pat. Apoi a ridicat pătura și și-a îngropat capul în strânsoarea gâtului lui Zhou Zhou. A mormăit:

– Culcă-te.

Zhou Zhou, nedumerit de schimbarea bruscă de atitudine a lui Cheng Che, a ridicat o sprânceană confuz.

***

– 11:47 –

@5bcc: Cum poate micuța mea căpșună să adoarmă atât de repede?!

– 00:33 –

@5bcc: Regret acum. Chiar vreau să merg acasă. Cum aș putea să dorm așa?