El știa de mult timp că Zhou Zhou era un Omega. De asemenea, era conștient că feromonii lui aveau mirosul de milkshake de căpșuni. În afară de asta, el știa că Zhou Zhou îl plăcea. Știa că acest mic Omega găsise mereu scuze pentru a se apropia de el.

De fapt, chiar înainte ca Cheng Che să știe că Zhou Zhou era un Omega, îl observase deja.

Acest Alfa din clasa a 2 avea mereu zâmbetul pe buze – părea răutăcios, vesel, viclean și un pic obraznic. Avea o pereche de ochi migdalați extrem de clari și frumoși. Trăsăturile feței sale erau excepționale, mici și delicate. Era lipsit de orice cochetărie. Ci mai degrabă avea o privire curată și translucidă. Era inocent și totuși viu.

El știa că și personalitatea lui Zhou Zhou era remarcabilă. Nu ar fi provocat pe alții. Dar odată provocat, nu ar ezita să riposteze. Cheng Che era norocos să îl vadă pe Zhou Zhou lovind pe cineva o dată. În acel moment, tot ce a putut gândi era: “Într-adevăr, exact cum au spus ei. Este un motănaş sălbatic frumos și feroce.”

Dar în inima lui Cheng Che, Zhou Zhou era mai mult ca un cățeluș.

L-a văzut pe Zhou Zhou ghemuit într-un colț, hrănind cei doi câini vagabonzi. Le turna cu grijă lapte în gură. Avea un zâmbet simplu pe buze. Îl văzuse pe Zhou Zhou plimbându-se printre un grup de Alfa înalți, discutând cu ei vesel, primind adesea bătăi îngăduitoare pe cap.

În legătură cu asta, Cheng Che chiar ura când alții îi atingeau capul lui Zhou Zhou.

Își pusese întrebări, întrebându-se de ce îi păsa atât de mult de un Alfa chipeş și drăguț. Abia mai târziu, în biroul unchiului său – cel mai tânăr profesor de chimie din oraș – când a văzut o poză cu Zhou Zhou, a aflat de ce.

Mai exact, era o fotografie a lui Zhou Zhou și a surorii sale, Zhou Qiao.

Atunci a aflat că unchiul său și sora lui Zhou Zhou erau un cuplu. Deși unchiul său a menționat cu neputință că Zhou Qiao era întotdeauna reticentă în a recunoaște relația lor.

În acel moment, Cheng Che s-a uitat la poza lui Zhou Zhou cu o expresie veselă și a spus: “Zhou Zhou și cu mine mergem la aceeași școală.”

Unchiul său a dat din cap.

– Acest copil este un Beta.

Cheng Che nu voia să recunoască. Dar trebuia să admită că, atunci când a auzit acele cuvinte, inima lui a tresărit. A crezut că fiind un Beta era destul de bun. Era deja destul de bine.

– Cu toate astea, tatăl său crede că va fi cu siguranță un Alfa în viitor. Așa că a aranjat ca el să meargă la școala voastră, a spus unchiul său.

– Dar eu cred că el ar fi un Omega. La fel ca Qiao Qiao.

În inima sa, Cheng Che a spus: “De asemenea, sper că Zhou Zhou va deveni un Omega.”

De atunci, Cheng Che a acordat și mai multă atenție lui Zhou Zhou. Întotdeauna le cerea profesorilor să îi așeze scaunul lângă fereastră, pentru că, astfel, îl putea vedea adesea pe Zhou Zhou frecvent în spatele clădirii de învățământ. Zhou Zhou părea să îi placă foarte mult pe cei doi cățeluși și îi plăcea să cumpere gustări lângă zidul școlii împreună cu prietenii săi – uneori cu Yu Yang, alteori cu alți Alfa. Vorbeau și râdeau. Vântul se juca cu părul moale al lui Zhou Zhou. Privind la el, inima lui Cheng Che se legăna și se agita.

Într-o zi, pe când Cheng Che trecea pe lângă Zhou Zhou, a simțit un miros slab de milkshake de căpșuni.

La început, a crezut că era aroma persistentă a vreunui desert pe care îl mâncase Zhou Zhou. Cu toate astea, în zilele următoare, când a trecut pe lângă Zhou Zhou pe coridor, încă mai putea simți mirosul de milkshake de căpșuni.

Mirosul era foarte slab. Era clar suprimat de inhibitori. Dar Cheng Che încă îl putea detecta.

El și-a reprimat un zâmbet. Știa că Zhou Zhou se diferențiase. Devenise un Omega.

Apoi și-a dat seama că Zhou Zhou ar putea avea sentimente pentru el. Fie că era vorba de capul care îl privea pe furiș din spatele unui copac în timp ce hrănea cățeii, fie de ochii pe care Zhou Zhou îi fixase atunci când se întâlniseră față în față, fie chiar de remarca pe care Zhou Zhou o făcuse cu Yu Yang că “…acei canini ai lui arată de parcă ar fi perfecţi pentru el să-l muște de glandă”.

Acest gând era foarte interesant și destul de psobil. Cheng Che și-a trecut limba peste micul său canin ascuțit și nu s-a putut abține să nu zâmbească.

Mai târziu, a aflat de la unchiul său că Zhou Qiao ceruse inhibitori speciali, puternici. Din acel moment, Cheng Che a observat că nu mai putea detecta mirosul de milkshake de căpșuni la Zhou Zhou.

Inițial a crezut că Zhou Zhou voia să ascundă complet faptul că era un Omega. Cu toate astea, a descoperit că scopul lui Zhou Zhou era să se poată apropia de el.

Cu toate astea, Cheng Che își dorea și mai mult ca Zhou Zhou să se apropie de el cu adevărata sa identitate. Voia să îi spună asta lui Zhou Zhou: “Indiferent dacă ești Alfa, Beta sau Omega, eu te plac. E vorba de tine ca persoană. Nu de genul tău.”

Dar Zhou Zhou era în mod evident foarte precaut, nu a dezvăluit nimic, cu excepția acelei singure dăți când i-a mărturisit lui Cheng Che în timp ce se prefăcea că doarme.

Cheng Che a auzit tare și clar. Când Zhou Zhou s-a aplecat pentru a-i săruta colțul gurii, și-a dat seama clar că nu-și mai putea reprima feromonii. Era aproape să rupă actul.

Din fericire, Zhou Zhou nu s-a gândit prea mult și a crezut de fapt explicația lui Cheng Che că creșterea feromonilor se datora fluctuațiilor emoționale din cauza unui vis.

Și apoi, când Zhou Zhou l-a luat personal de mână și i-a cerut o îmbrățișare… Inima lui Cheng Che s-a simțit obosită. Era sedus. Și era greu pentru el. Cu toate acestea, Zhou Zhou era încă afundat în interpretarea dramei că era încă un Alfa, care nu arăta înțelegere și nu știa când să păstreze o distanță adecvată.

Azi, când angajatul magazinului de deserturi a menționat cardul de cuplu, Zhou Zhou a refuzat imediat și a insistat că el era un Alfa, declarând că erau doar prieteni.

El a înrăutățit lucrurile. Ar fi putut pur și simplu să refuze și să spună că nu vrea cardul. De ce a trebuit să spună aceste lucruri inutile?

Deci, Cheng Che s-a distanțat intenționat după-amiază. Știa că Zhou Zhou se simțea nedreptățit. Așa că seara, a găsit o scuză pentru a merge la casa lui Zhou Zhou. Inițial a plănuit să fie sincer cu el. Cu toate astea, nu se aștepta ca Zhou Zhou să plângă atât de intens, dând semne că este în pragul căldurii.

Cheng Che știa că feromonii lui afectaseră eficiența inhibitorilor, determinându-l pe Zhou Zhou să-i fie greu să reziste. Dar Cheng Che nu o ducea mai bine. Își amintea că de fiecare dată când se uita la glanda lui Zhou Zhou, îl mâncau caninii ascuțiți. Era tentat să se aplece și să ia o mușcătură.

A ales să folosească sărutările pentru a atenua căldura lui Zhou Zhou. A crezut că Zhou Zhou va fi bine după ce se va calma puțin. Așa că, atunci când s-a dus să aducă apă, Cheng Che și-a pus brățara de izolare pentru a preveni ca feromonii lui să-l afecteze din nou pe Zhou Zhou și pentru a evita pierderea controlului asupra propriilor dorințe. Nu știa că Zhou Zhou se va așeza pe birou, arătând deplorabil și cerând o îmbrățișare.

Cheng Che se simțea chinuit. Lui Zhou Zhou i se părea comod să fie sărutat. Dar el nu știa că Cheng Che își pierdea controlul.

Așa că a trebuit să părăsească locuinţa lui Zhou Zhou pentru moment. Îl va determina încet pe Zhou Zhou să mărturisească după seara asta.

Cheng Che știa despre efectele secundare ale inhibitorilor pe care îi folosea Zhou Zhou. Se întreba de ce se simțea deja atât de copleșit, chiar dacă nu putea detecta nici măcar o urmă de feromoni de la Zhou Zhou. Deci, ce se va întâmpla când Zhou Zhou va înceta să mai folosească inhibitorii? Când acel val de feromoni de milkshake de căpșuni îl va cuprinde, cum se va controla?

Să fii Alfa este foarte greu, se gândea Cheng Che. Era deosebit de greu atunci când se confrunta cu gânduri neașteptate și deplasate ale micului său Omega. Când l-a întrebat mai devreme pe Zhou Zhou: “Nu ai nimic să-mi spui?”, a sperat că Zhou Zhou va dezvălui adevărul. Dar cine s-ar fi așteptat ca Zhou Zhou să întrebe: “Pot să te îmbrățișez?”

Cheng Che a suspinat. Zhou Zhou chiar nu știa deloc că este un Omega. Nu-și dădea seama cât de periculos era să facă astfel de cereri unui Alfa?

Cheng Che nu s-a considerat niciodată un sfânt reținut și cast. Posesivitatea inerentă a unui Alfa îl chinuia constant. Ceea ce îl chinuia și mai mult era afecțiunea lui pentru Zhou Zhou. Cu toate astea, nu era încă momentul potrivit. Trebuia să îndure și să aștepte momentul potrivit pentru ca totul să se întâmple natural.

Într-adevăr, nu era momentul potrivit. La urma urmei, atât el, cât și Zhou Zhou nu erau încă majori.