A doua zi, Zhou Zhou s-a trezit odihnit. Când era pe cale să iasă din casă, a auzit înjurături venind din camera surorii sale. Nu s-a putut abține să nu-i pară rău pentru cumnatul său și apoi s-a dus la școală cu o dispoziție veselă.

Nu-l cunoscuse până atunci pe iubitul surorii sale. Zhou Qiao nu l-ar fi lăsat să-i spună “cumnat”. Dar Zhou Zhou era o persoană răutăcioasă! Cu cât îi spuneai mai mult să nu facă ceva, cu atât mai mult voia să facă. Îi spunea așa pe un ton răspicat, ceea ce a înfuriat-o pe Zhou Qiao de nenumărate ori și a determinat-o să ia un papuc pentru a-l bate.

Zhou Zhou nu era sigur cu ce se ocupa iubitul surorii sale sau câți ani avea. Știa doar că era o persoană bună pentru că numai o persoană bună putea îndura temperamentul surorii sale, care putea fi lesne comparat cu o bombă cu hidrogen.

Zhou Zhou își iubea mult cumnatul. Chiar dacă nu se întâlniseră, discutau frecvent pe WeChat și uneori dădeau telefoane. Dar nu despre asta era vorba. Cumnatul său era foarte generos și îi dădea adesea bani de buzunar.

De fiecare dată când primea bani, îi spunea lui Zhou Qiao:

– Cumnatul mi-a trimis din nou bani. De data asta, a trimis atât de mult…

Zhou Qiao nu răspundea. Ea doar își dădea ochii peste cap și transfera banii înapoi chiar ea. Apoi l-a avertizat pe Zhou Zhou că, dacă nu îi returnează data viitoare, să nu îl mai contacteze. Ea chiar a spus că şi cheltuielile de trai ale fratelui ei nu pot fi risipite deloc. Dacă va îndrăzni să îi trimită bani din nou, îl va înfrunta pe față.

Cu toate astea, cumnatul lui Zhou Zhou a continuat să-i trimită bani. Prin urmare, la fiecare câteva zile, Zhou Zhou o auzea pe sora sa înjurând la telefon.

***

În timp ce își ronțăia micul dejun, Zhou Zhou a dat peste Yu Yang la poarta școlii.

Yu Yang părea să fi ieșit din umbra cârnaților. Stătea lângă semnul școlii, mâncând o chiflă aburindă. Indiferent de personalitatea sa, încă arăta bine stând așa.

– Hei!

Zhou Zhou s-a apropiat de el și l-a bătut pe umăr. El l-a salutat cu un zâmbet prietenos.

– Bună dimineața, cârnăcior de 1,9 metri lungime!

Yu Yang și-a aruncat micul dejun pe jos.

– La naiba! Zhou Zhou, ce naiba…

Nici nu apucase să spună “nenorocitule” când o mătură i-a măturat orizontal sub picioare. Un student Alfa furios de serviciu a strigat la el:

– Tocmai am terminat de curățat zona. Dar tu te-ai dus și ai vomitat acolo. În ce clasă ești?! Cum te cheamă?! Deducere de puncte!

– Ai vomitat chiar și sub semnul școlii. Este o insultă la adresa școlii noastre! a intervenit Zhou Zhou nepăsător:

– Bună, colegule elev. Numele lui este Yu…

Yu Yang i-a acoperit gura lui Zhou Zhou și l-a târât în școală. Elevul de serviciu cu mătura îl urmărea îndeaproape.

Rezultatul final era că Zhou Zhou și Yu Yang erau pedepsiți să curețe zona porții școlii timp de o săptămână.

***

Starea de spirit a lui Zhou Zhou era plină de anticipare pe parcursul întregii zile. El a ghicit că Cheng Che va veni să-l caute în timpul ultimei sesiuni de studiu individual de după-amiază. Cât de interesant!

Așa cum se aștepta, la doar câteva minute după începerea sesiunii de studiu individual, cineva l-a mângâiat pe spate pe Zhou Zhou. O voce drăguţă a spus:

– Zhou Zhou, Cheng Che te caută.

Zhou Zhou se lupta cu o problemă de chimie. Auzind asta, și-a întors imediat capul spre ușa din spate. Cheng Che stătea înalt și dezinvolt, ținând o carte într-o mână, în timp ce cealaltă era băgată în buzunarul pantalonilor uniformei sale școlare. Razele aurii ale soarelui de seară aruncau o lumină oblică pe partea lui, determinându-l să arate ca un tablou desenat cu îndemânare.

Zhou Zhou i-a arătat lui Cheng Che un gest cu mâna de “Ok”. Apoi și-a împachetat prompt cărțile și a luat o portocală din sertarul său.

După ce s-a îndepărtat câțiva pași de locul său, Zhou Zhou s-a întors la biroul său, luând o bucată de ciocolată din rucsac.

După alți câțiva pași, s-a întors și a luat o sticlă de lapte.

Alţi pași și Zhou Zhou s-a întors din nou pentru a lua o mână de acadele. Apoi Zhou Zhou…

Colegul său de birou a spus:

– Ai putea la fel de bine să cari tot biroul cu tine, Zhou Zhou.

Zhou Zhou a chicotit malițios și a luat un pachet de prăjituri. În cele din urmă, a fugit spre ușa din spate fără să se uite înapoi.

Cheng Che l-a așteptat răbdător. Când l-a văzut pe Zhou Zhou ieșind cu o grămadă de gustări în brațe, l-a întrebat:

– Pleci într-o excursie de primăvară?

– O, nu, nu chiar. Mi-a fost teamă că îndrumarea mea îți va obosi creierul. Așa că ți-am adus niște gustări pentru un plus de energie.

Zhou Zhou avea ceva probleme în a ține toate gustările în brațe. A luat ciocolata și fursecurile, înmânându-i-le lui Cheng Che.

– Poți să ții astea pentru mine?

Cheng Che a făcut o pauză pentru o clipă înainte de a întinde mâna să le ia. Apoi a scos cele două cărți pe care Zhou Zhou le ascunsese sub braț. El a spus:

– Hai să mergem în camera de studiu individual.

Camera de studiu individual era de obicei folosită de Alfa cu performanțe înalte. Ei nu aveau nevoie să asculte profesorii în timpul orelor de curs. Așa că veneau aici să studieze și să facă exerciții pe cont propriu. Cu toate astea, deoarece era deja o perioadă de studiu individual , nu erau mulți oameni în cameră.

Cheng Che și Zhou Zhou au găsit un loc relativ liber în sala de studiu individual. Cheng Che părea să aibă o preferință pentru a sta lângă fereastră. Așa că s-a îndreptat direct spre un loc lângă fereastră.

Zhou Zhou nu a avut nicio obiecție. La urma urmei, locurile de lângă fereastră aveau o iluminare bună și o ventilație mai bună. În plus, te puteai uita afară la peisaj când te săturai de învățat.

La naiba! Chiar dacă Cheng Che l-ar duce pe Zhou Zhou la toaletă și s-ar așeza pe el, tot ar crede că este cel mai grozav lucru.

După ce Cheng Che s-a așezat, a observat că Zhou Zhou alesese un loc care lăsa un scaun liber între ei. Cheng Che și-a întors capul și a întrebat calm în timp ce își răsfoia cartea:

– Ai de gând să faci meditații telefonice cu mine?

– Se pare că nu pot. Nu mi-am adus telefonul.

Văzând că Cheng Che nu era deosebit de refractar la prezența lui, Zhou Zhou s-a mutat fericit să stea lângă el, încercând să pară calm:

– Eram îngrijorat că s-ar putea să nu-ți placă să fii prea aproape de alții. Așa că am luat în considerare pe deplin sentimentele tale.

Cheng Che s-a uitat la cartea lui.

– Mi-e bine.

Zhou Zhou a dat din cap și apoi și-a lăsat subtil ochii să se uite în jos la picioarele lui Cheng Che. Emoțiile sale interioare erau destul de intense în timp ce se gândea: “Din moment ce stau deja lângă Cheng Che, există într-adevăr o mare diferență între asta și a sta pe coapsa lui?”