Chiar și atunci când erau loviți de chemarea dorinţei, Amane a luptat cu disperare să reziste, nevrând să fie consumat de dorința fizică.

Trebuie să fi urât ideea de a fi cuprins de pofte.

Kouki și-a dat seama că în fiecare lună, în timpul căldurilor, Amane își amintea dureros de natura sa Omega, eliberând necontrolat feromoni. În ciuda acestui fapt, Amane nu a renunțat niciodată și a luptat din greu pentru a stăpâni utilizarea inhibitorilor, obținând un control complet al căldurilor.

Mândria sa de a-și putea controla perfect feromonii Omega l-a determinat probabil să meargă mai departe.

Dar apoi Kouki, “sufletul său pereche”, apăruse, aducând cu el o nouă provocare – chemarea dorinţei, ceva ce nicio pastilă nu putea suprima. Acest lucru trebuie să fi afectat puternicul sentiment de independență al lui Amane și l-a determinat să se teamă de riscul de a-și pierde slujba de detectiv din cauza căldurii.

Era ușor de imaginat cât de mult se temea Amane, care era mândru și puternic, să-și piardă rațiunea și să devină un sclav al plăcerii din cauza căldurii sale.

Totuși, Kouki dăduse curs dorinţelor sale…

(Eu sunt cel mai rău.)

În timp ce se cufunda în tristețe, Kouki se lupta cu dorința de a rămâne în Amane doar pentru încă puțin timp. După ce a atins punctul culminant, nodul i se micșorase înapoi la dimensiunea inițială, așa că și-a scos scula din trupul încă sensibil tremurând ușor. Amane, care se sprijinise moale de el, a tresărit. Încet, și-a ridicat fața, ochii săi încețoșați întâlnindu-i pe ai lui Kouki.

– Honjou-san, te simţi bine?

“…”

– Ar trebui să facem un duș. Suntem amândoi lipicioși…

Când Kouki a subliniat că amândoi erau acoperiți de sudoare, fluide și spermă, ochii lui Amane s-au lărgit brusc. În clipa următoare, viața i-a revenit în privire și l-a împins cu putere pe Kouki în piept. Luat prin surprindere, Kouki s-a împiedicat înapoi. Amane s-a îndepărtat rapid, punând ceva distanță între ei. Din acest unghi, Kouki putea vedea tot trupul lui Amane – și în acel moment, o dâră de lichid alb a alunecat pe interiorul picioarelor lungi ale lui Amane.

Amane a aruncat o privire în jos, ca și cum era atras de senzația ciudată. Realizând ce era acel lichid, Kouki a rostit:

– Ah!

(Așa este… eu… eu nu am folosit protecție…)

În frenezia situației neașteptate, nu pregătise un prezervativ – sau, mai degrabă, chemarea dorinţei îi ștersese complet gândurile raționale din minte. Ideea de a folosi unul nici măcar nu-i trecuse prin minte.

Data trecută, Amane îl obligase să poarte prezervativ. La momentul respectiv, Kouki se întrebase de ce, din moment ce amândoi erau bărbați. Dar după aceea, când a aflat că adevărata natură a lui Amane, pe care o ascunsese, era cea a unui Omega, și-a dat seama că era din cauză că Amane se temea de o sarcină.

Amintindu-și acest lucru, Kouki a oftat.

(O sarcină!)

Când această posibilitate l-a lovit, Amane, care se uitase fix la sperma care îi picura din dos, și-a ridicat brusc capul. Fața lui palidă era înroșită de furie. Expresia amețită de până atunci dispăruse, fiind înlocuită de o privire ucigașă.

– Ticălosule! Te-ai eliberat în mine! a strigat Amane cu o voce răgușită.

Kouki și-a cerut imediat scuze:

– Îmi pare atât de rău.

Nu era altă opțiune decât să-și ceară scuze. Dar, desigur, o scuză nu era suficientă pentru a potoli furia lui Amane.

– Crezi că scuzele vor rezolva asta?!

Vocea lui Amane s-a ridicat în timp ce lichidul alb i se prelingea din nou pe interiorul coapselor. Cantitatea de spermă de la un Alfa părea să fie semnificativ mai mare în comparație cu un Beta sau un Omega. Deși Kouki nu a comparat de fapt, asta era presupunerea sa generală.

În timp ce sperma continua să curgă, Kouki a simțit atât vinovăție, cât și o străfulgerare a unei alte posibilități.

Dacă Amane ajunge să-i poarte copilul?

Cu siguranță nici măcar Amane nu ar fi vrut ca şi copilul său să crească fără tată. Șansele ca el să accepte propunerea lui Kouki ar fi mari. Dacă s-ar întâmpla, ei ar putea deveni o familie.

Opoziția părinților și a rudelor sale? Asta nu conta. Kouki putea pur și simplu să plece din casa Shutou. Nu l-ar deranja să fie renegat.

Atâta timp cât îl putea avea pe Amane pentru el și să trăiască alături de adorabilul lor copil, ar fi renunțat la orice.

– Cât timp am fost leşinat?

Vocea joasă a spulberat dulcea iluzie a lui Kouki.

– O… păi… probabil cam douăzeci de minute.

– Mai e încă timp.

Mormăind în sinea lui, Amane a început să adune hainele împrăștiate pe podea. Și-a găsit jacheta de frac și a băgat mâna în buzunar, scoțând o mică cutie cu pastile.

– Apă!

Vocea lui Amane era ascuțită și autoritară, determinându-l pe Kouki să tresară.

– Nu m-ai auzit? Apă!! a strigat el din nou.

Și în cele din urmă, Kouki s-a mișcat, mergând spre masa rotundă unde era așezat ulciorul cu apă. A luat cana care servea drept capac, a turnat puțină apă și s-a grăbit să se întoarcă la Amane.

Amane i-a smuls ceașca din mână lui Kouki, şi-a băgat o pastilă în gură și a înghițit apa cu putere.

Cu un oftat, și-a șters gura cu dosul mâinii.

– Ce-a fost asta?

– Pilula de a doua zi – un contraceptiv de urgență. Este eficientă în proporție de 80,9% dacă este luată în termen de 30 de minute de la actul sexual. Întotdeauna o port cu mine împreună cu supresoarele mele. Sunt norocos că am avut-o.

Auzind explicația lui Amane, Kouki a simțit un val de dezamăgire care l-a cuprins. Împreună cu dezamăgirea a venit și un sentiment profund de vinovăție.

(Ce-a fost în capul meu?!…)

Aroganța de a încerca să-l protejeze pe Amane și un copil dintr-o sarcină nedorită.

Amane disprețuia această mentalitate Alfa.

Nu e de mirare că Amane nu avea încredere în el. Era firesc ca Amane să-l prefere pe Odagiri ca partener.

(Nu sunt nici măcar aproape de nivelul lui…)

În timp ce Kouki se îneca în dezgustul de sine, a observat că Amane începuse să-și pună hainele la loc. A strigat:

– Honjou-san! Te rog să faci un duș înainte să te îmbraci. Baia este după ușa aceea, a spus el arătând spre ea.

Amane s-a uitat scurt la ușa indicată de Kouki, apoi s-a ridicat cu hainele în mână. Fără un cuvânt, a trecut pe lângă Kouki și s-a îndreptat spre ușa de la baie. Chiar când era pe punctul de a păși înăuntru, s-a întors.

– Pun capăt parteneriatului nostru.

Vocea lui rece a străbătut camera înainte ca ușa să se trântească. O clipă mai târziu, sunetul încuietoarei s-a auzit.

“…”

Încheierea parteneriatului lor – Kouki nu avea dreptul să se opună acestei declarații unilaterale.

La urma urmei, el făcuse ceva de neiertat.

Privind ușa închisă la fel de strâns ca inima lui Amane, Kouki era copleșit de un sentiment zdrobitor de rușine.