Era în fața intrării unei clădiri mixte dărăpănate care arăta aproape ca o ruină. În acest moment, zgomotul de pe strada principală nu se mai auzea. Singurele sunete erau zăngănitul plăcilor de mahjong dintr-o cameră de la etajul superior al clădirii și râsul de la televizorul din camera cuiva. Printre acestea se amesteca și foșnetul hârtiei și al gunoaielor purtate de vântul nopții. Deși era luna mai, vântul de noapte era încă rece. Undeva, o pisică rătăcită miauna încet.
După ce a verificat că nu era nimeni prin preajmă, Amane a început să coboare scara îngustă a clădirii până la subsol. Scările de beton, acoperite de graffiti și crăpate pe alocuri, duceau la un hol slab luminat. Pe partea dreaptă a coridorului, ușile de fier erau distanțate uniform. Amane a mers pe coridor și s-a oprit în fața celei de-a treia uși. Nu era nicio plăcuță cu nume pe ușă.
A bătut la ușa ruginită. După ce a așteptat o vreme, a simțit că cineva îl privea printr-un mic vizor rotund. Imediat după aceea, a răsunat sunetul unui lacăt care se învârtea, iar ușa s-a deschis din interior.
În timp ce ușa se deschidea scârțâind. Pe partea cealaltă se afla un bătrân cu părul alb și o barbă albă. Purta o cămașă cu guler înalt și pantaloni asortați, cu picioarele încălțate în sandale geta. Șoldurile sale palide, vizibile sub tivul pantalonilor, erau subțiri ca oasele de pui, cu venele proeminente. Ochii scufundați din spatele ochelarilor de citit îl priveau pe Amane.
– Intră.
Auzind vocea caldă care îl îndemna, l-a urmat pe bătrân care i-a întors spatele și s-a retras mai înăuntru. Trecând pe lângă o bucătărie veche, a pășit într-o cameră dezordonată. În dreapta, un pat simplu era lipit de perete, un dulap de sticlă se afla în față, iar un birou și un scaun erau așezate pe peretele din stânga. Sticle goale de plastic, cutii de conserve și sticle de sticlă erau împrăștiate neglijent pe podea. Biroul era atât de aglomerat cu obiecte și hârtii, încât suprafața lui era complet ascunsă.
– Ce vă trebuie azi?
Bătrânul, care se așezase pe scaun, a întrebat brusc.
– Am rămas fără medicamente.
Când Amane a răspuns concis, bătrânul a mormăit ceva în sinea lui.
– Nu te aud!
– În ultima vreme, represiunile au fost dure. Nu este ușor să faci rost de ceva.
– Și?
– Plătește un pic mai mult.
Enervat de cererea bătrânului lacom, Amane și-a pocnit limba și a mârâit cu voce joasă:
– Hei! Nu uita că te las să-ți conduci afacerea ilegală de medic. Licența ta medicală a fost revocată cu mult timp în urmă.
– Ai nevoie de acest doctor ilegal, nu-i așa?
Ridicându-și ochelarii alunecoși cu un deget ofilit, bătrânul doctor s-a uitat la el cu o privire șireată. Amane s-a uitat fix la ochii șireți ai bătrânului timp de vreo zece secunde, apoi a băgat cu nonșalanță mâna în buzunarul hainei sale de modă.
A scos un portofel, apoi câteva bancnote și le-a aruncat cu putere în poala bătrânului doctor. Bătrânul a adunat în grabă bancnotele împrăștiate pe podea, mâinile ușor tremurânde numărând banii strânși. Amane, din ce în ce mai nerăbdător, a cerut brusc:
– Grăbește-te și dă-l încoace.
Mulțumit de sumă, bătrânul doctor a zâmbit, dezvăluind o gaură în dinți. S-a ridicat în picioare și s-a îndreptat spre dulap. A ales o cutie dintre multele cutii de hârtie aliniate și a deschis capacul. Din interior, a scos un pachet de foi de pastile argintii.
– Poftim, pentru trei luni.
Amane a înșfăcat pachetul de foi cu pastile pe care i l-a înmânat bătrânul doctor, l-a băgat în buzunar și s-a întors imediat cu spatele, ca și cum ar fi vrut să arate că nu mai are probleme acolo. Dar chiar înainte de a ajunge la ușa din față, s-a uitat înapoi.
– Nu exagera cu băutura.
A arătat spre o sticlă pe jumătate goală de lichior distilat, așezată pe birou, în timp ce își rostea avertismentul.
– O… îți faci griji pentru mine?
– În niciun caz. Dacă dai cu piciorul la găleată, o să am și eu probleme.
Cu această remarcă, Amane a părăsit clinica-reședință a bătrânului doctor.
– Bețiv bătrân și lacom!
A blestemat în spatele ușii închise. Apoi și-a băgat mâinile în buzunarele hainei și a revenit pe hol. În timp ce mergea, a scos un pachet de țigări din buzunarul drept și și-a băgat una între buze.
Căutând din nou în buzunar pentru a găsi o brichetă, mâna lui a atins pastilele pe care tocmai le achiziționase. Simțind grosimea pastilelor, i-a scăpat un oftat de ușurare.
Era enervant să fie așa. Dar, cel puțin, asta îl va ține trei luni…
S-a oprit în vârful scărilor, și-a scos bricheta și a apăsat pe ea pentru a-și aprinde vârful țigării. A inhalat fumul adânc în plămâni și a expirat încet. Ținând țigara între degetul mare și arătător, Amane a început să urce încet scările de beton murdare.
10 comments
-
-
Mulţumesc frumos pentru acest comentariu. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️
Ce am citit ieri,cred ca este ceva in continuare Acum am inceput ,si vad cum s-au cunoscut cei doi Imi place.Multumesc
-
Web Novel-ul respectiv are 4 volume. În volumul 2 aflăm frânturi din trecutul celor 2 detectivi.🤗
Foarte ,foarte dragut. Multumesc
-
Mă bucur că vă place. Multă sănătate să aveţi! 💕
Asteptam cu interes următoarele volume.Multumim pentru traducere!
-
Da, seria Resonance mai are 2 volume. Vor fi traduse în curând şi acestea. Mulţumim pentru comentariu. 🤗🥰
Aștept următoarele volume. Acesta trebuia să fie primul. Oricum, în orice ordine l-aș fi citit,mi-a plăcut foarte mult. Tare aș vrea să găsească o cale să rămână împreună! Mulțumesc.
-
Poţi citi deja capitole din următorul volum aici pe blog, dar personajele sunt altele. Aşa a ales autorul/ea…
Leave a Reply
-
Diana O -
Lumea fascinanta omegaverse…Amane.. pare un tip grozav….Un început incitant … ne introduce într o lume controversata ,o lume aflata la subsolul societății…dar în care totuși trăiesc oameni…!!!
Mulțumesc…bun început …pupici 🥰🌸!!!