Grayson a oftat din adâncul pieptului când a trecut pragul apartamentului. În liniștea dinăuntru, luminile s-au aprins una după alta. Fără să stea pe gânduri, a străbătut încăperile pustii și s-a îndreptat direct spre baie.

Cât timp cada se umplea cu apă fierbinte, şi-a turnat un pahar de băutură și l-a dat peste cap dintr-o înghițitură. Nici măcar tăria alcoolului nu a reușit să-i îmbunătățească dispoziția.

Şi-a umplut din nou paharul, s-a rezemat de peretele băii și a privit prin ferestrele uriașe, care se întindeau de la podea până la tavan. I-au trecut prin minte toate întâmplările agitate din ultimele săptămâni, iar ridul dintre sprâncene i s-a adâncit.

“Încă o noapte pierdută degeaba.”

A scrâșnit din dinți. S-a dus la petrecerea unui oarecare, de care nici măcar nu auzise până atunci, și a rămas acolo până aproape de răsărit. Iar acum s-a întors din nou cu mâna goală.

Situația era atât de absurdă, încât nici măcar nu-i venea să râdă.

Mai rău era că povestea se repeta la nesfârșit. Grayson începea să-și piardă răbdarea.

“Ar fi trebuit să apară până acum.”

A mormăit în gând de parcă ar fi amenințat pe cineva. Numai că, în lipsa unui ascultător, amenințarea nu însemna nimic. Iar asta nu a determinat decât să-l înfurie și mai tare. A mai luat o înghițitură zdravănă de alcool.

În ultima vreme, Grayson şi-a căutat perechea sortită cu și mai multă înverșunare decât înainte.

Motivul era, firește, vestea că doi dintre frații lui mai mici urmau să se căsătorească.

Nici ceilalți frați ai săi nu se aflau într-o situație prea diferită, dar existau două persoane a căror fericire îl scotea din sărite mai mult decât orice.

Chase și Bliss.

“Cei doi idioți fără speranță!”

Ani întregi Grayson şi-a făcut griji pentru ei, convins că erau atât de neajutorați, încât avea să fie nevoit să-i îngrijească toată viața.

Și acum tocmai ei se căsătoreau înaintea lui?

Ce întorsătură ridicolă mai era și asta?

Vestea l-a zguduit atât de tare, încât a avut impresia că lumea i se răstoarnă cu susul în jos. Culmea, a ajuns chiar să stea la pat.

O zi întreagă era chinuit de dureri musculare atât de cumplite, încât era nevoit să-și întrerupă temporar misiunea vieții sale: găsirea unei iubite.

Apoi şi-a revenit, s-a adunat și a pornit din nou la vânătoare, mai hotărât ca oricând.

Dacă până și cei doi nătărăi şi-au găsit jumătățile, nu exista niciun motiv pentru care el să nu reușească.

A început să meargă la petreceri la care nici măcar nu era invitat, să facă sex cu persoane care nu-l interesau în mod deosebit și chiar să caute o ghicitoare despre care se spunea că avea toate programările ocupate pentru următoarele luni. A găsit-o și a forţat-o pe biata femeie să-i ofere indicii despre perechea care îi era sortită.

Ba şi-a petrecut zile întregi cutreierând parcuri întinse, din zori până la lăsarea serii, în speranța că ea obișnuia cumva să iasă la alergat.

Și totuși, la naiba cu toate! Ce porcărie fără margini!

Zi după zi, singurul lucru cu care s-a ales erau niște dureri musculare absurde.

Era pe punctul de a-și pierde mințile când Koi a încercat să-l încurajeze:

— Ai tot timpul din lume, Grayson. De ce nu încerci să iei lucrurile mai încet?

Erau cuvinte rostite din grijă sinceră, dar Grayson nici nu a dorit să audă.

La urma urmei, Koi și Ashley erau modelele lui în viață. Amândoi şi-au cunoscut perechea pentru totdeauna încă din liceu.

“Ușor de zis când nu e problema ta.”

Putea să se gândească la asta cu oricâtă amărăciune dorea; situația tot nu se schimba.

Tata și Tati şi-au găsit sufletele-pereche. La fel și ceilalți frați ai lui. Până și cei doi idioți au reușit.

Numai Grayson a rămas singur.

“Să nu-mi spuneți că, undeva în lumea asta, nu există nimeni menit să fie alături de mine…”

Gândul înspăimântător abia i-a încolțit în minte, că îl și alungă.

“Nu. Imposibil.”

Ghicitoarele i-au făcut tot felul de preziceri contradictorii, dar într-o privință au căzut toate de acord: femeia alături de care Grayson urma să-și petreacă viața exista cu siguranță undeva pe lume. Și, mai devreme sau mai târziu, urmau să se întâlnească.

Nu trebuia decât s-o găsească.

“Doar s-o găsesc.”

Şi-a întărit din nou hotărârea și a golit paharul.

Încă privea încruntat spre un punct îndepărtat, de parcă ea ar fi putut apărea chiar acolo, când a auzit o melodie cunoscută. Cada s-a umplut.

A lăsat paharul deoparte, s-a dezbrăcat fără întârziere și s-a cufundat în apa fierbinte, închizând ochii.

“Aș vrea să fie aici, lângă mine. Să stăm amândoi în cada asta.”

S-a agățat cu disperare de imaginea aceea drăguţă, încercând să-și aline dorul pentru femeia pe care nici măcar n-a întâlnit-o.

Astfel s-a încheiat încă o zi în care nu a obținut absolut nimic.

Grayson abia a reușit să adoarmă când s-a făcut deja dimineață, așa că sunetul insistent al telefonului i-a smuls un geamăt chinuit.

“Dacă nu răspund, o să renunțe până la urmă.”

Cel puțin așa credea.

Telefonul a tăcut pentru scurt timp, dar a început apoi să sune din nou, și mai agasant, de parcă și-ar fi bătut joc de el.

— La naiba! Ce naiba mai vrei?

În cele din urmă, Grayson şi-a pierdut răbdarea, a înșfăcat telefonul și a ţipat în el.

De la celălalt capăt i-a răspuns însă o voce atât de veselă, încât părea să facă parte din cu totul altă lume.

— Grayson, sunt eu! Unde ești?

Pentru o clipă, Grayson nu era în stare să spună nimic. A clipit repede de două ori, s-a încruntat și a întrebat:

— Bliss?

Neîncrederea i se citea limpede în glas, dar cel de la celălalt capăt a răspuns încântat:

— Da, eu sunt! Cine altcineva? Unde ești? Ce faci acum?

“Ce i-o mai fi venit idiotului ăstuia?”

Grayson era atât de luat prin surprindere, încât şi-a uitat pentru câteva clipe furia.

Bliss nu trebuia să fie în Anglia?

Apoi şi-a amintit de ce a plecat fratele său acolo, iar enervarea l-a cuprins din nou.

“Puțin îmi pasă.”

Nătărăul acela nesuferit şi-a găsit perechea sortită înaintea lui și, ca și cum nu era de ajuns, a plecat să trăiască în Anglia. Grayson nu avea niciun chef să afle ce dorea de la el.

Cel mai înțelept era să închidă imediat.

Numai că nu era chiar atât de simplu.

Pentru că la telefon era Bliss.

“O să sune iar.”

După cât de stăruitor țârâise telefonul mai devreme, era cât se poate de limpede.

Desigur, putea să-l închidă de tot. Dar dacă tocmai atunci rata apelul unei necunoscute care a format greșit numărul și care s-ar fi dovedit a fi iubirea vieții lui?

“Poate așa îmi e sortit s-o întâlnesc. Printr-un telefon dat din greșeală.”

Până la urmă şi-a frecat fața, enervat, și a răbufnit:

— Ce te privește pe tine? Ce vrei? Spune odată, că aștept un telefon!

— Aha, deci stai degeaba și n-ai nimic de făcut. Am înțeles.

— Te-am întrebat ce naiba vrei!

Grayson s-a înfuriat din pricina concluziei absurde, dar pe Bliss nu a părut să-l deranjeze câtuși de puțin.

— Îți spun când ajung acolo.

La capătul firului s-a auzit un chicotit ștrengăresc.

Grayson era atât de furios, încât simțea că-l apasă un bolovan pe piept. A scrâșnit din dinți și a întrebat cu sarcasm:

— Și de unde naiba știi tu unde sunt?

Chiar în clipa aceea, un fior rece i-a străbătut șira spinării.

Aproape în același timp, a întors instinctiv capul, iar ușa dormitorului s-a deschis larg, dintr-o mișcare.

— Păi, aici!

Bliss i-a strigat triumfător lui Grayson, care a rămas împietrit, cu telefonul încă lipit de ureche. Apoi s-a repezit spre pat și i-a sărit de gât.

— Mi-a fost tare dor de tine! Ce mai faci?

Şi-a apropiat buzele când de un obraz, când de celălalt, prefăcându-se că-l sărută și făcând zgomote exagerate de pupici.

Grayson l-a îmbrâncit fără menajamente.

— Ești o pacoste. Cară-te!

— Aaa!

Bliss a țipat și s-a rostogolit într-o parte.

În aceeași clipă, Grayson şi-a amintit că fratele lui era însărcinat. A devenit alb la față.

“Oare se pune la legitimă apărare?”

Avea nevoie de o justificare cât de cât plauzibilă pentru faptul că l-a împins. Şi-a pus mintea la contribuție, amintindu-și o expresie pe care Ashley Miller o folosea adesea, în căutarea unui motiv care să-l scoată basma curată.

Dar chiar sub ochii lui, Bliss şi-a răsucit trupul și s-a rostogolit cu îndemânare pe pat.

— Ta-da! N-am căzut!

Şi-a pus mâinile în șolduri, mândru de isprava lui.

Grayson a răsuflat ușurat. Scăpase ca prin urechile acului de o nenorocire.

Din păcate, ușurarea nu a durat decât câteva clipe, înainte ca enervarea să-l cuprindă din nou.

— Cum naiba ai știut că sunt aici?

Penthouse-ul aparținea familiei de generații întregi și putea fi folosit de oricare dintre ai casei. Până nu demult, Nathaniel a locuit acolo, dar în ultima vreme apartamentul era mai mult gol.

Și totuși, cum a aflat Bliss să-l caute tocmai acolo?

Fără să se lase intimidat de tonul fratelui său, Bliss a răspuns cu o încredere de nezdruncinat:

— Păi, e firesc! Trebuie să fii aici ca să-mi fie ușor să vin să te văd.

— Ce naiba tot îndrugi, idiotule?

Grayson s-a răstit la el, nevenindu-i să creadă ce auzea.

A greșit încă din clipa în care a încercat să poarte o discuție serioasă cu Bliss.

Tot ce-și dorea era să-l dea afară pe micul nesuferit gălăgios. Dar dacă Bliss a bătut atâta drum până acolo, însemna că avea un motiv. Iar până nu obținea ce dorea, n-avea să plece.

— Bun, atunci de ce naiba ai venit până aici?

În glasul lui Grayson se simțea o oboseală fără margini.

Abia atunci Bliss a părut să-și amintească scopul vizitei.

— A, da!

Şi-a scos de pe umeri rucsacul mic, a scotocit înăuntru și a scos ceva.

— Uite, Grayson! E invitația la nunta mea!

— CARĂ-TE NAIBII DE AICI!