În încăpere răsunau semnale sonore scurte, la intervale regulate.

Cassian stătea întins cu ochii închiși, ascultând ritmul lor monoton. Şi-a ridicat încet pleoapele și s-a încruntat, încercând să-și limpezească privirea. Treptat, a reușit să distingă modelul în carouri mari de pe tavan. Când a întors ochii într-o parte, a zărit un bărbat care studia un grafic în fața unui aparat necunoscut.

Abia după câteva clipe, bărbatul a părut să observe că era privit. A întors capul și a zâmbit.

— Am terminat. Vă puteți ridica.

Cassian s-a ridicat în capul oaselor fără să spună nimic. Bărbatul s-a apropiat imediat și a început să-i desprindă firele conectate la trup.

— Nu simțiți niciun disconfort, nu-i așa? Dacă vă supără ceva…

— Mă simt bine.

Cassian i-a retezat întrebarea de rutină. La urma urmei, examinarea nu a presupus decât să i se atașeze câteva dispozitive. N-avea niciun motiv să se simtă rău din pricina lor.

Doctorul Norman Steward, care i-a urmat tatălui său ca principal specialist în cercetarea celui de-al doilea gen, a încuviințat și a luat raportul abia tipărit.

— Rezultatele sunt excelente. Toți indicatorii se încadrează în limitele normale. Îi pot prezenta raportul domnului Miller fără nicio problemă.

Zâmbetul pe care i-l adresă îi lăsă lui Cassian o impresie vag neplăcută.

Fără să răspundă, coborî de pe masa de consultație și își aranjă hainele, amintindu-și cum a ajuns acolo.

Imediat după ce şi-a dat, cu mare greutate, acordul pentru căsătoria lor, Ashley Miller i-a cerut lui Cassian să se supună unei examinări medicale amănunțite. Era mai degrabă un ordin deghizat în recomandare.

“Ai suferit o mutație. Cine știe ce probleme ți-ar fi putut provoca! Du-te și fă-ți un control.”

Cassian a acceptat, firește, dar a invocat nevoia de a le cere mai întâi permisiunea părinților săi și s-a întors în Anglia împreună cu Bliss. După aceea, aproape că a uitat cu totul de examinare.

Ashley Miller însă nu a uitat. Iar acum Cassian era invitat aici.

Amintindu-și împrejurările, a clătinat fără voie din cap.

“Am făcut o promisiune, așa că n-am avut de ales. Trebuia să mă supun controlului.”

Desigur, dacă rezultatele ar fi indicat fie și cea mai mică problemă, Ashley Miller s-ar fi opus pe loc căsătoriei.

Din fericire, examinarea a decurs bine, așa că tentativa lui de a împiedica nunta nu a dus nicăieri.

Totuși…

— Se știe deja că feromonii unui Omega Extrem pot modifica al doilea gen al unei persoane. Dar o mutație într-un Alfa Extrem? Asta se întâmplă extrem de rar.

Remarca imprevizibilă l-a determinat pe Cassian să se oprească.

S-a întors încet. Steward continua să cerceteze documentele pe care le ținea în mână.

— Au existat foarte puține cazuri asemănătoare. Și, pe deasupra, să devină un Alfa Extrem, nu unul banal…

Abia atunci medicul şi-a ridicat privirea din hârtii și l-a privit direct. Şi-a mângâiat bărbia, studiindu-l pe Cassian, care aștepta în tăcere, apoi a continuat pe un ton domol:

— Aveți vreo idee cum s-a întâmplat?

Cassian i-a susținut privirea câteva clipe, fără să spună nimic, apoi a răspuns indiferent:

— Dacă nici un specialist nu știe, de unde aș putea ști eu?

Şi-a îndreptat ochii spre oglinda de pe peretele opus și şi-a potrivit cravata.

— Dacă spuneți că au existat foarte puține cazuri, înseamnă că tot mai erau câteva, aşa e? N-ați putea găsi răspunsul studiindu-le?

Când s-a întors din nou, pe buzele lui Steward a apărut un zâmbet ciudat.

Cassian şi-a îngustat încet ochii, intrigat de acea reacție plină de subînțelesuri.

— Desigur că le-am studiat. Am ajuns chiar și la o ipoteză. Doar că numărul cazurilor era atât de mic, încât nu pot spune cu certitudine dacă am tras concluzia corectă.

Steward a lăsat intenționat fraza neterminată.

Cassian l-a privit fără să trădeze vreo emoție, așteptând continuarea. Dar medicul nu părea deloc grăbit să-i dea explicația. Dimpotrivă, prelungea tăcerea.

În cele din urmă, Cassian a vorbit primul, nemaiputând suporta atmosfera neplăcută.

— Dacă problema este numărul prea mic de cazuri…

— A existat unul singur.

Răspunsul imprevizibil l-a determinat din nou să amuțească.

Steward i-a zâmbit larg.

— Cu dumneavoastră sunt două. Desigur, e posibil să mai existe și alte cazuri despre care nu știu, dar, din câte cunosc eu, acestea sunt toate.

Cu alte cuvinte, se știa despre numai două persoane care au suferit o mutație într-un Alfa Extrem sub influența feromonilor unui Omega Extrem.

La un număr atât de mic de cazuri, nici nu era de mirare că nu s-au putut realiza cercetări temeinice. Și totuși…

— Dacă îmi satisfaceți curiozitatea, vă spun tot ce știu.

Steward i-a propus schimbul cu o expresie veselă.

Cassian ar fi putut foarte bine să-l ignore, dar a hotărât să-l asculte.

— Ce anume vreți să știți despre mine?

Tonul rece nu a părut să-l deranjeze deloc pe Steward.

— Înainte să fiți prins în recenta perioadă de călduri a lui Bliss, vi s-a mai întâmplat vreodată să fiți copleșit de feromonii lui?

Între ei s-a așternut iar tăcerea, dar de data asta nu a durat mult.

— Da.

Cassian a continuat cu o voce lipsită de emoție:

— Acum vreo zece ani, eram lângă Bliss când s-a diferențiat pentru prima dată. Atunci a eliberat o cantitate uriașă de feromoni.

— Înțeleg. Exact cum am bănuit.

Steward a dat din cap, mulțumit.

Acum era rândul lui Cassian să ceară lămuriri.

— Există vreo asemănare între cazul meu și celălalt?

— Da, există.

Steward a răspuns fără ezitare:

— O mutație incompletă.

Cassian s-a încruntat la auzul termenului necunoscut.

Observându-i nedumerirea, Steward a zâmbit.

— Când o mutație nu are loc dintr-odată, ci se desfășoară în mai multe etape înainte să se încheie, sau când procesul se oprește la jumătate, o numim mutație incompletă. Termenul cuprinde și alte situații în care procesul se abate de la cursul firesc. Fenomenul este rar și nu foarte cunoscut, dar nici cu totul fără precedent.

L-a mai cercetat o dată din priviri, apoi a continuat:

— Bărbatul al cărui caz seamănă cu al dumneavoastră era inițial Beta. Era expus la feromonii unui Omega Extrem, dar mutația nu s-a produs complet. Au apărut câteva schimbări temporare, însă în scurt timp a redevenit Beta. După o vreme, a intrat din nou în contact cu feromonii aceluiași Omega Extrem. A doua expunere a dus mutația la capăt și l-a transformat într-un Alfa Extrem.

Steward a făcut o scurtă pauză.

— Analizele nu au arătat probleme de sănătate semnificative, dar au existat câteva efecte secundare. Bănuiesc că și dumneavoastră ați trecut prin ceva asemănător. Poate ați observat anumite schimbări față de cum erați înainte.

Cassian şi-a amintit imediat de insomnia cumplită și de durerile de cap care l-au chinuit.

Dar, în loc să recunoască, s-a mulțumit cu un răspuns evaziv:

— Înțeleg.

Apoi a tăcut.

Steward l-a privit insistent.

Chiar și în scurta liniște care a urmat, era cât se poate de limpede ce dorea medicul să afle.

Cassian însă s-a mulțumit să zâmbească vag.

— Asta e tot? V-am povestit deja ce mi s-a întâmplat, așa că mă tem că nu mai am nimic de adăugat.

Steward, care a sperat să obțină de la Cassian niște dezvăluiri interesante, a părut dezamăgit.

Totuși, nu avea de gând să-l silească să vorbească și şi-a recăpătat repede expresia firească.

— Dacă vă mai amintiți ceva ce ați dori să-mi împărtășiți, vă rog să-mi spuneți. Cu cât avem mai multe informații, cu atât cercetarea ne va fi mai utilă.

Era și o modalitate indirectă de a-i sugera că rezultatele cercetării i-ar putea folosi chiar şi lui Cassian.

Acesta a încuviințat scurt, fără să răspundă, apoi a schimbat subiectul.

— Așadar, nu mai există nicio problemă legată de al doilea meu gen? Nu s-a constatat nicio anomalie?

— Exact. Mutația s-a încheiat acum. Ei bine, trebuie să-i duc raportul domnului Miller. Mai aveți alte întrebări?

Văzând că Steward se uită la ceas, Cassian a încuviințat din nou și s-a întors spre ieșire.

— Atunci, eu mă retrag.

După acest rămas-bun scurt, Cassian a plecat.

La scurt timp, Steward a ieșit și el din sala de examinare și s-a îndreptat spre altă încăpere.

A ciocănit încet la ușă, apoi a deschis-o. Înăuntru îl aștepta un alt bărbat.

Steward a intrat fără ezitare și s-a așezat pe canapeaua din fața lui.

— Domnule Miller, îmi cer scuze că v-am determinat să așteptați.

La salutul lui însoțit de un zâmbet, Ashley Miller şi-a coborât ceașca de la buze și a pus-o pe masă.

— Unde-i obraznicul ăla?

Steward i-a răspuns imediat:

— A plecat după ce a aflat rezultatele.

Sprânceana lui Ashley a tresărit.

Ashley a plescăit nemulțumit și şi-a dus din nou ceașca la buze.

Au venit separat la centru.

Cassian i-a spus, de parcă era cel mai firesc lucru din lume:

— Voi veni cu avionul meu.

Și asta nu era tot.

De când au ajuns, nici măcar nu s-au văzut la față.

Au venit cu mașini diferite și au așteptat în încăperi separate: unul a trecut prin examinare, iar celălalt a așteptat rezultatele.

Iar acum, imediat ce controlul s-a încheiat, Cassian pur și simplu a plecat.

De parcă, odată ce şi-a rezolvat problema, nimic altceva nu mai conta.

“Arogant nenorocit.”

Ashley a scrâșnit din dinți, apoi a pus ceașca jos și a întins mâna.

Steward a așezat în tăcere documentele aduse în mâna lui.

În timp ce Ashley a răsfoit raportul, medicul a început să-i explice:

— Nu am descoperit nicio anomalie semnificativă. Nivelul feromonilor este adecvat și stabil. Cel puțin deocamdată, nu cred că există motive serioase de îngrijorare.

Ashley s-a încruntat, a întors câteva pagini, apoi a aruncat raportul pe masă.

— Mă bucur să aud asta.