Atenţionare: 🔞

 

Cu doar câteva clipe înainte, lumea din jur era încețoșată. Acum, ca printr-un miracol, totul a devenit dintr-odată limpede.

Poate că intrarea în călduri mi-a schimbat trupul.

Chipul lui Asgail, aplecat deasupra mea, mi-a apărut clar înaintea ochilor.

— Pe toți…

A mormăit, dar vocea era obosită, de parcă și el  şi-a pierdut controlul.

Respirația lui Asgail a devenit mai rapidă. Umerii i se ridicau și coborau în timp ce gâfâia deasupra mea. Ochii lui violet închis au strălucit pentru o clipă cu reflexe aurii, apoi au revenit la culoarea lor firească.

Reacționa la feromonii mei.

Când am înțeles asta, nu m-am mai putut gândi la nimic altceva.

Respiram sacadat.

Mi-am ridicat mâinile care tremurau, i-am cuprins obrazul și l-am tras spre mine. Un fior mi-a străbătut trupul până în vârful degetelor.

Simțeam o căldură chinuitoare în partea de jos a trupului, iar umezeala s-a adunat între coapse.

Dacă nu mă săruta acum, aveam impresia că nu voi mai putea respira.

“Hai… te rog, mai repede.”

— T…te rog.

Mi-a scăpat un geamăt, nu de durere, ci din cauza arsurii care m-a cuprins în pântece.

Oare căldurile erau mereu atât de greu de suportat?

Nu mi-am amintit.

M-am agățat de Asgail și mi-am lipit trupul de al lui, disperat să-l simt mai aproape.

— Ah…

Mi-am desfăcut picioarele și l-am tras spre mine. Sărutul nostru a devenit grăbit, aproape dezordonat.

— Acolo… te rog…

Cuvintele îmi ieșeau fără noimă.

Probabil mi-am pierdut mințile.

Dar nu-mi mai păsa.

Doream doar ca acea arsură să înceteze.

Mi-au dat lacrimile și am început să-l trag din nou spre mine. Lumina mi-a fulgerat în spatele pleoapelor, iar amețeala m-a cuprins.

“Îmi pierd mințile?”

— Mi-e frică!

Am strigat fără să-mi dau seama.

În clipa următoare, Asgail m-a cuprins în brațe.

— E bine.

Vocea lui, de obicei joasă și stăpânită, era acum răgușită.

M-a strâns tare.

— E bine. Liniștește-te. Respiră…

Mă mângâia pe spate ca pe un copil speriat.

Inima îmi bătea atât de tare, încât aveam impresia că-mi va sparge pieptul, dar am încercat să-mi reglez respirația.

Feromonii însă continuau să se elibereze din mine, fără să-i pot controla.

Trupul mi s-a încordat și m-a împins instinctiv spre el.

— Te rog… intră în mine.

Am rostit rugămintea fără să vreau, apoi am încremenit, speriat.

Dacă mă disprețuia pentru asta?

— Î…îmi pare rău…

— E în regulă.

A repetat blând.

— E bine, Yohan.

“Ah.”

Pentru o clipă, mintea mi s-a limpezit.

Am deschis ochii și l-am privit.

Asgail mă privea la rândul lui, îmbujorat și respirând greu.

— Numele meu…

— Da.

Asgail a zâmbit scurt, și-a înclinat capul și mi-a sărutat ușor buzele.

— Yohan.

Nu m-am mai putut abține și l-am îmbrățișat strâns.

Mintea, inima și întregul meu trup păreau înecate în feromoni.

Îl doream.

Îl doream atât de aproape, încât să nu mai rămână nimic între noi.

— Da… știu.

Am mormăit fără să înțeleg pe deplin ce am spus.

El s-a aplecat și mi-a șoptit:

— Știu și eu, Yohan.

M-a liniștit din nou, mângâindu-mi părul.

Apoi, în sfârșit, s-a apropiat de intrarea mea.

Am expirat și m-am lăsat în voia lui.

 

Dar la prima încercare a alunecat din cauza umezelii dintre noi.

— La naiba!

Asgail a înjurat, iar eu am izbucnit în lacrimi.

M-a prins neliniștit de cap și mi-a șoptit la ureche:

— E bine. Imediat… știu. Știu.

Mâinile lui mi-au prins șoldurile și m-au ținut ferm.

A încercat din nou.

De data asta a reușit.

Pătrunderea m-a determinat să-mi țin respirația, iar trupul meu s-a încordat reflex înainte să cedeze treptat.

Am simțit pulsul lui în mine și mi s-a tăiat răsuflarea.

Pentru o clipă, cred că mi-am pierdut cunoștința.

Când Asgail s-a retras puțin și a pătruns din nou, mi-am revenit brusc.

— Rămâi cu mine. Abia am început.

Vocea lui era răgușită.

M-a prins de talie și și-a schimbat poziția, continuând într-un ritm tot mai sigur.

La fiecare mișcare, gemetele îmi scăpau fără să le pot opri.

Plăcere, teamă, foame — toate se amestecau.

— Ah… nu… da…

Nici eu nu mai știam ce spuneam.

Mi-am prins brațele de umerii lui și, când s-a aplecat spre mine, i-am mușcat umărul.

Asgail a tresărit.

— Omega neruşinat!

A spus-o printre dinți, dar nu m-am speriat.

L-am mușcat din nou, așa cum m-a mușcat și el pe mine de atâtea ori.

În loc să se înfurie, Asgail m-a ridicat și m-a tras mai aproape de el.

M-am așezat peste șoldurile lui, iar trupul meu a început să urmeze ritmul pe care îl impunea.

— Ah! Aah!

A râs încet când m-a simțit tremurând.

Apoi palma lui m-a lovit peste șold, iar sunetul a răsunat în cameră.

Am încremenit o clipă, iar trupul mi s-a strâns în jurul lui.

Un oftat greu și mulțumit mi-a atins urechea.

Nu știu exact când ne-am schimbat poziția.

Când mi-am revenit, Asgail era întins, iar eu mă mișcam deasupra lui.

Încă nu-mi ajungea.

Căldura din pântece continua să mă mistuie.

M-am agățat de el și am implorat:

— Te rog… eliberează-te în mine.

Lacrimile mi-au umplut iar ochii.

— Te rog…

Feromonii mei au devenit și mai puternici, umplând camera.

Asgail a expirat adânc.

Apoi m-a tras din nou spre el și și-a schimbat poziția.

Mișcările au devenit mai rapide și mai ferme.

Trupul meu tremura la fiecare pătrundere.

— Ah… ah…

Dintr-odată am înțeles.

Era aproape.

Gândul acela mi-a adus o ușurare atât de puternică, încât aproape am plâns din nou.

Ritmul lui s-a oprit brusc.

Trupul lui s-a încordat în mine.

— Ah…

Am gemut ca într-un oftat.

Căldura s-a revărsat înăuntru, iar o liniște profundă mi-a cuprins trupul.

M-am lăsat moale, respirând greu.

Vederea mi s-a încețoșat din nou.

Am clipit, dar nu am mai putut focaliza.

Asgail m-a tras aproape când m-am prăbușit lângă el.

Mi-a sărutat chipul, încet și repetat.

Am ridicat puțin pleoapele și i-am privit fața prin ceața din ochi.

Respira la fel de greu ca mine.

M-a sărutat din nou.

— Yohan.

Când i-am auzit vocea joasă, ochii mi s-au umplut de lacrimi.

Emoția a izbucnit înainte să o pot opri.

— Te iubesc.

Am șoptit și mi-am deschis brațele spre el.

Chipul lui s-a îmblânzit și s-a aplecat din nou.

Când buzele lui s-au apropiat de ale mele, am închis ochii și am lăsat cuvintele să-mi scape.

— Te iubesc, Kamar.

Trupul lui Asgail a încremenit.

Căldura sărutului s-a retras.

Am rămas lipiți unul de celălalt, dar atmosfera s-a schimbat dintr-odată.

— Ce ai spus?

Vocea lui joasă mi-a străpuns gândurile.

— Ce ai spus acum?

Pentru prima dată, vocea prințului moștenitor tremura.