Când senzația i-a ajuns la piept, inima i-a bătut puternic. Era ca și cum era trezită. Asta părea să declanșeze ceva. Pulsul a început să-i bată cu putere în piept. Porii i s-au deschis larg, iar transpirația i-a ieșit din piele.

(Ce… Ce se întâmplă cu mine?)

Kouki era dezorientat de schimbările din trupul său. Apoi a observat că și Amane reacționa la ceva.

Ochii ascuțiți ai lui Amane erau larg deschiși, pielea lui albă era înroșită, iar sudoarea îi mărginea fruntea. Gâfâia în timp ce se uita intens la brațul de care se agăța Kouki.

(…Este la fel?)

Amane simțea aceleași furnicături, transpirații și căldură? Simțeau amândoi același lucru?

(De ce?)

De ce atingerea lui Amane a provocat ca electricitatea să treacă prin el, căldura să se acumuleze și inima să îi bată cu putere?

Nu mai reacționase niciodată așa când atingea pe altcineva.

Atunci de ce era doar cu Amane? Ce era diferit la el față de alți oameni?

În timp ce Kouki se gândea la acest fenomen ciudat, a devenit conștient de o altă schimbare care se petrecea în interiorul său. Căldura care îi străbătea trupul se adunase acum în abdomenul inferior.

Putea să simtă căldura concentrată apăsându-l, o senzație cunoscută pe măsură ce începea să i se ridice în vine. Era un răspuns fiziologic natural perfect pe care orice bărbat l-ar fi recunoscut.

Dar cu siguranță nu era momentul să se întâmple asta.

Furia a crescut în el, întunecându-i vederea, deoarece nu-i venea să creadă ce făcea trupul său. Sigur, se ținuse intenționat departe de astfel de situații în ultima vreme. Dar totuși…

Calm. Linișteşte-te.

A închis ochii și a repetat-o de mai multe ori.

Dar oricât de sever ar fi poruncit maestrul din capul lui Kouki, trupul său nu voia să asculte. De fapt, era complet împotriva voinței lui. Se încălzea din minut în minut și pantalonii i se simțeau deja strânși în față. Se simțea de parcă în creierul lui ar fi apărut o problemă inimaginabilă, sinapsele ar fi intrat în scurtcircuit și el ar fi pierdut controlul.

Dar împotriva cui era îndreptată această reacție în primul rând?

Dacă se întoarce la elementele de bază, singurul pe care-l are la îndemână este Amane.

Își simțea mintea în gol, incapabil să accepte acest fapt incredibil.

Nu contează cât de perfect arată, Amane este un bărbat. În plus, este superiorul său la locul de muncă, partenerul său.

Să poftești după o astfel de persoană este de neconceput. Nu, nu trebuie să se întâmple.

Trebuie să facă ceva până nu e prea târziu…

Simțind transpirația rece curgându-i pe ceafă, Kouki a deschis încet ochii, când a simțit o privire puternică pe fruntea lui. Urmărind privirea, ochii i-au întâlnit irisurile negre.

Ochii migdalați, care înainte fuseseră mari de șoc, erau acum umezi și sclipeau. În adâncul globilor oculari acoperiți de o membrană transparentă, o flacără roșie pâlpâitoare se agita.

Hipnotizat de ochii umezi și sclipitori, Kouki și-a dat seama curând de natura acelei flăcări pâlpâitoare. Și-a ținut respirația.

(Este… în călduri?)

Amane, aflat în câmpul său vizual, și-a încruntat sprâncenele într-un aparent disconfort. Și-a îngustat ușor ochii, apoi a început să gâfâie puternic. Transpirația se înrăutățise clar în comparație cu înainte.

Gâtul îi era ud de sudoare, iar brațul pe care îl ținea Kouki era anormal de fierbinte.

– Honjou-san?

Nu a primit niciun răspuns. Amane își mușca buza, pieptul zvâcnindu-i rapid. Văzând această stare neobișnuită, o suspiciune tulburătoare i-a trecut brusc prin minte lui Kouki.

Era asemănător cu ceva ce mai văzuse o dată, în copilărie.

(Nu se poate… ar putea fi?)

Nu, asta nu putea fi posibil. Pur și simplu nu putea fi.

– Opreşte-te!

Amane şi-a dres vocea răgușită, ca și cum și-ar fi adunat ultimele puteri, și a îndepărtat mâna lui Kouki. Trupul său nesprijinit s-a prăbușit pe covor.

– Ah… Aah…

Întins cu fața în jos pe covor, Amane își înfipse unghiile în el în timp ce ofta puternic. Văzând asta, Kouki s-a ridicat de pe canapea.

– Honjou-san!

– Nu… veni lângă mine.

Vocea slabă era clar diferită de cea obișnuită. Era clar că asta nu era o situație pe care o putea lăsa pur și simplu în pace. Așa că şi Kouki a nesocotit ordinul și s-a ridicat de pe canapea, îngenunchind pe covor.

– Te simţi bine?

În momentul în care Kouki a apucat umărul lui Amane, era lovit de un al doilea șoc. Un curent electric a pornit din palma lui, străbătându-i întregul trup.

– Ah!

– Ah, Ah…

Amane și-a arcuit spatele dramatic. Înclinându-și capul pe spate, s-a auzit o voce senzuală:

– Ah, ah, ah.

Vederea gâtului său frumos expus și vocea ca un geamăt seducător au acționat ca un declanșator, lovind abdomenul inferior al lui Kouki cu o lovitură puternică.

(E periculos. Am depășit punctul fără întoarcere.)

În acea clipă, a simțit un val de flăcări luxuriante izvorând din fiecare parte a corpului său.

Gâtul său uscat îl ustura și era cuprins de o sete intensă.

O poftă primară, asemănătoare unui animal înfometat care își caută prada, ceva ce nu mai experimentase până atunci.

(Îl vreau. Îl vreau. Îl vreau!)

Impulsionat de dorința care creștea rapid, l-a tras pe bărbat în sus și l-a aruncat pe spate. Un “parfum” dulce, asemănător cu cel al fructelor coapte, se răspândea dinspre bărbat.

Mirosul acela lipicios și agățător era feromon.

În momentul în care Kouki l-a recunoscut, era deja prins de feromoni. Nu a avut de ales decât să renunțe la frâiele rațiunii sale.