În tăcerea înfiorătoare, Chrissy a rămas mut, putând doar să-l privească în tăcere pe bărbatul din fața lui. Văzând expresia vizibil tulburată a lui Chrissy, bărbatul care se numea Ben nu se putu abține să nu izbucnească într-un râs incontrolabil, umerii lui tremurând de bucurie.

– Cum…?

Buzele lui Chrissy se mișcară, încercând cu greu să scoată un sunet. Cu ochii încă incapabili să clipească, îl privi în sus, iar vocea i se frânse în timp ce continua să întrebe:

– Cum… De ce? Era plănuit de la început? De când…?

Vocea îi tremura, dar creierul său încerca frenetic să pună cap la cap fragmentele adevărului. Oare chiar de la început?

Apariţia lui în fața marelui juriu pentru a sabota procesul era planificată de la început…?

– Ha, ha, ha! Nu trage concluzii pripite, superstarule. Nu e deloc așa. Faptul că m-am dus acolo era o problemă personală, n-are nicio legătură cu nimeni altcineva.

Râse cu voce tare, respingând speculațiile lui Chrissy, dar tot nu-i venea să creadă. Cine ar putea crede cuvintele unui criminal care comite astfel de fapte atroce, și cum ar putea să creadă asta?

Chrissy s-a uitat la el cu o privire aprigă, presându-l să dea un răspuns:

– Nu are nicio legătură? Vrei să spui că asta nu are absolut nicio legătură cu Anthony Smith? Nu e o încercare intenționată de a sabota procesul?

– Nu are absolut nicio legătură.

El continua să chicotească. Văzând acea reacție, chiar dacă era șocat, Chrissy era nevoit să creadă că ceea ce spunea el era adevărat.

– Atunci, de ce? E doar o coincidență? a întrebat Chrissy, pe jumătate convins.

– Vrei să spui că prezența ta acolo, în calitate de jurat, era pur întâmplătoare? Erai selectat la întâmplare?

– O, nu, nu e asta, a răspuns Ben cu o expresie calmă.

– Faptul că am ajuns acolo nu era o coincidență. Deși m-a costat destul de mult, rezultatele erau cu adevărat satisfăcătoare.

Apoi, a afișat o expresie de fascinație, întregul său trup a tremurat ușor și a scos un suspin de entuziasm.

– Nu am apucat să văd și să vorbesc cu fosta mea vedetă? N-ai idee cât de fericit eram în ziua aceea. Eram atât de încântat, încât abia așteptam să ajung acasă; m-am stimulat de două ori în toaleta tribunalului. Doar gândindu-mă la asta acum…

Ben a arătat cu mândrie spre partea de jos a trupului său. Văzând fermoarul pantalonilor lui umflat în mod grosolan, fața lui Chrissy s-a contorsionat de dezgust.

Totuși, mai era un lucru pe care nu-l putea înțelege. Fie că hobby-ul acestui nemernic pervers era să urmărească oameni în instanță sau să se dtimuleze în fața lui, nu conta. Ceea ce îl deranja erau cuvintele care se repetau.

– Superstar, vedetă… Ce naiba tot bolborosești acolo? Ai venit la tribunal ca să mă găsești? De unde mă cunoști?

Deoarece cazul era relatat de nenumărate ori în ziare, nu lipseau fotografiile cu el. Deși ar fi putut fi considerat un lucru banal, Chrissy simțea un fior constant care îi cobora pe șira spinării. Cu siguranță se întâmpla ceva. Omul acesta nu îl cunoștea pur și simplu din astfel de incidente. Probabil era ceva mai profund, ceva mai vechi…

Ochii lui Ben se îngustară, iar colțurile gurii i se curbară încet într-un zâmbet ciudat și înfiorător.

– Știi asta.

Se aplecă, strângând barele cu mâinile. Privirile lui Chrissy – cel prins în cușcă – și cel din afară se întâlniră în aer. Râse încet, apoi vorbi cu o voce profundă și răgușită:

– Hope, speranța mea.

În clipa în care a auzit acel nume, Chrissy a simțit cum i se strânge inima. În timp ce stătea acolo uluit, cu fața palidă, celălalt bărbat părea nespus de bucuros, continuând să vorbească:

– Am toate videoclipurile cu tine. Nu știu de câte ori m-am stimulat uitându-mă la fundulețul tău mic și alb. Am văzut atâția alți puști, dar încă n-am văzut pe nimeni mai sexy ca tine. Membrii îți duc atât de mult dorul…

Respirația lui greoaie și râsul plin de poftă ajungeau la urechile lui Chrissy, dar el nu putea decât să asculte în tăcere. Voia să-și acopere urechile, dar degetele nu i se mișcau. Nu putea decât să-și lipească spatele de un colț al cuștii, ghemuindu-se cât mai mult posibil, privindu-l fix. Bărbatul a scos un suspin de ușurare, apoi pe chipul lui a apărut o expresie de regret:

– Cum ai crescut atât de repede, Hope? Mai așteptai încă un an și ai fi putut să-ți faci marele debut pe o scenă importantă. Toată lumea e atât de dezamăgită. Acum nu mai putem decât să te admirăm prin intermediul unor înregistrări vechi…

Își exprima regretul cu sinceritate. În schimb, Chrissy a ajuns la limita puterii de a-și stăpâni greața care îi urca în gât. Văzându-l că stătea nemișcat, zâmbi și adăugă:

– Știu, îți plângi de milă, nu-i așa? Știm cu toții cât de promiscuu erai. Am fi putut să facem sex cu tine de câte ori am fi vrut. Dar, din păcate, acum ești prea bătrân…

Ultimele lui cuvinte erau sfâșietoare; părea că e pe punctul de a izbucni în lacrimi. Ratat nebun și mizerabil ce ești.

Chrissy dorea să-l scuipe pe Ben în față, dar înainte să apuce să o facă, Ben a dat drumul gratiilor și s-a ridicat în picioare.

– Rămâi pe loc, pentru că încă nu s-a luat nicio decizie cu privire la ce se va întâmpla cu tine. Oricum, evadarea e imposibilă, așa că nu-ți irosi energia.

Ben și-a dus mâna la partea din față a pantalonilor, s-a uitat la Chrissy și a întrebat:

– Dacă ți-e foame, ai vrea să mănânci asta? E ceva ce-ți plăcea odată.

Chrissy își dorea în secret ca acesta să-l scoată și să i-l bage în gură. Dacă ar fi făcut-o, ar fi folosit toată puterea să-l muște în două. Din păcate, asta nu s-a întâmplat.

– Așteaptă o clipă, îți aduc mâncarea imediat.

Zâmbi ironic, apoi se întoarse cu spatele și ieși. Ușa se închise, iar o tăcere înfiorătoare se așternu. Se auzeau suspinele copiilor înainte ca totul să se liniştească.

Între timp, Chrissy a tras aer adânc în piept, încercând să proceseze faptele pe care tocmai le aflase. O furie copleșitoare l-a adus înapoi la realitate. Ei îi cunoșteau trecutul. Din fericire, Chrissy era “prea bătrân” pentru gustul lor, dar, din păcate, existau nenumărați alți “copii” exact pe gustul lor, ținuți captivi. Scopul pentru care au adus copiii aici era prea clar. Orice încercare de a nega sau de a găsi un alt motiv pentru care se aflau aici, era inutilă. Mai mult, ei dețineau trecutul lui ascuns în mâinile lor.

O să fie îngrozitor.

Chrissy aruncă o privire rapidă în afara cuștilor. Probabil erau cel puțin 20 de astfel de cuști. Dacă era așa, numărul copiilor răpiți era de cel puțin 20, sau poate chiar mai mulți. Gândindu-se la ceea ce urmau să înfrunte copiii, nu putea rămâne calm. În acea zi, nimeni nu l-a ajutat pe Chrissy. A îndurat totul singur, iar singurul motiv pentru care a scăpat din acel iad era pur și simplu faptul că timpul a trecut și trupul lui a crescut. În ceea ce-i privește pe acești copii, poate că nici măcar nu au avut șansa să crească.

Nu, mai întâi trebuie să găsim o cale de a-i scoate pe copii de acolo. Orice i s-ar întâmpla lui, nu contează. În cel mai rău caz, va fi bătut până la moarte, sau… va muri. Chrissy se opri pentru o clipă, apoi își îndreptă imediat gândurile într-o altă direcție. Nu a spus și tipul acela același lucru? Era prea bătrân pentru gusturile lor. Chiar dacă s-ar întâmpla ce e mai rău, trecuse deja prin asta, așa că era în regulă. În plus, era adult. Se putea descurca. Da, hai s-o facem.

Chrissy a tras aer adânc în piept și s-a îndreptat spre gratii. Deși, practic, gestul consta doar în a-și apleca trupul încordat înainte pentru a se sprijini de ele.

– Hei, ascultă, Scott, Scott!

Îi strigă încet numele băiatului și văzu cum trupul ghemuit din cușca alăturată reacționa ușor. Scott îl privi pe Chrissy. Așteptând până când privirile lor se întâlniră, îi zâmbi liniștitor.

– Tipul ăla de mai devreme, vine des pe aici?

Scott ezită o clipă, apoi dădu din cap.

– Nu mereu… dar de cele mai multe ori da…

– Deci asta e.

Chrissy a continuat să vorbească pe un ton mult mai blând decât de obicei:

– Am nevoie de ajutorul tău pentru ceva, poți să mă ajuți?

Văzând expresia nedumerită a băiatului, Chrissy a adăugat pe un ton ferm:

– Dacă reușim, putem ieși de aici.

Auzind asta, ochii lui Scott se măriră de uimire.