Ariel l-a întrebat pe Koi, care se pregătea să plece acasă când Ashley ieșea de la serviciu.

– Te descurci singur? De ce nu iei un taxi?

– Sigur că mă descurc singur. Ce tot spui acolo?

Koi izbucni în râs, dar Ariel se încruntă și a spus:

– Dacă se întâmplă ceva pe drum, Ash nu mă va lăsa în pace, așa că voi face asta.

Koi a adăugat râzând:

– E în regulă. Nu-ți face griji, ajung repede. Nu e chiar atât de târziu.

Koi se ridică de pe canapea cu geanta în spate și își deschise brațele către Ariel, care îl urmărea. Ariel îl îmbrățișă fără ezitare și îi mângâie spatele. Koi o îmbrățișă și el și i-a exprimat recunoștința sinceră.

– Mulțumesc, Elle. Pentru că m-ai ajutat.

– Eu sunt cea care îți mulțumește, pentru că ești atât de bun cu surorile mele.

– Sunt şi surorile mele.

În timp ce Koi izbucni în râs, Ariel râse și ea și se îndepărtă de el.

– Nu știam că poți să-i spui asta lui Ash.

Ea răspunse timid, privindu-l pe Koi cu mândrie.

– Sunt prietenii mei care vin la afacerea mea. Ash era de acord imediat.

Dacă era ceva necesar pentru nuntă, n-ar fi fost de acord cu orice? Koi era destul de încrezător, pentru că auzise deja de la Bill cât de mult se aștepta acesta să se însoare.

Așa cum era de aşteptat, Ashley s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, și dacă ar fi știut cât de fericit și recunoscător era Koi acum, ar fi zâmbit și el.

Koi, care a ajuns să zâmbească fără să-și dea seama, s-a gândit: “Oh”, și și-a amintit ceva. S-a scărpinat în cap și i-a spus lui Ariel, care încă zâmbea și își înclina capul.

– Ăăă… vreau să-ţi cer o favoare…

– Da, spune-mi. Orice.

Koi deschise gura, simțindu-se profund mișcat de răspunsul lui Ariel fără măcar să asculte conținutul rugăminţii.

– Păi, de fapt… mă gândesc să cumpăr o verighetă. Poți veni cu mine să ne uităm la modele dacă ai timp?

– O, desigur, Koi. Lasă totul în seama mea.

Ariel dădu din cap înainte să-și termine propoziția și răspunse. Koi, care se simțea

ușurat, zâmbi larg și spuse absent.

– Mulțumesc. L-am întrebat pe Bill, dar a spus nu, așa că eu…

– Bill? A refuzat?

Ariel se încruntă imediat și întrebă. Koi regretă imediat, dar eradeja prea târziu. El dădu din cap fără tragere de inimă și răspunse sincer.

– A spus că nu vrea să moară, așa că m-a rugat să merg cu tine. Așa că m-am gândit că e posibil să refuzi şi tu.

Koi, care se pregătise pentru asta, zâmbi acum ușurat, simțindu-se eliberat. Ariel s-a uitat la chipul acela și a tăcut o clipă, înainte de a scoate un scurt suspin.

– Vreau să-ți spun că Bill e un laș, dar e adevărat că Ash a mers prea departe, așa că nu pot să-l învinovățesc pe el.

– Da, ai dreptate. Îmi pare rău.

Când Koi dădu din cap și își ceru scuze, Ariel scutură repede din cap și îl contrazise.

– Nu, de ce îți ceri scuze? Ash era cel care a greșit. Cum poți

să lovești pe cineva cu o crosă de hochei pe gheață? Chiar și pe stadion, regula este să lovești doar cu pumnul.

– Da, așa e.

Când își amintea de acea zi, simțea furnicături pe șira spinării și fața i se înroșea de

rușine. Ariel zâmbi, ca și cum ar fi vrut să-i spună să nu-și facă griji.

– Oricum, asta e situația, și nu-ți face griji, Ash nu-mi va face asta. Hai să ne uităm împreună, oricând vreau eu.

– Da? Ash nu-ți va face asta, nu-i așa?

– Aşa este!

Ariel dădu din cap. Ea adăugă cu un ton încrezător.

– În primul rând, sunt o fată și, desigur, Ash nu s-ar simți în siguranță doar pentru că cealaltă persoană este o fată, dar tu și cu mine suntem cam ca niște rude de sânge.

– Pentru că suntem surori?

– Da.

Oricum, Ashley părea puțin mai îngăduitor când venea vorba de surorile din echipa de majorete. Koi s-a bucurat că el a recunoscut prietenia din echipă.

– Vreau să le cunosc pe toate cât mai curând.

– Și eu, a spus Ariel, care îi apucă mâna lui Koi cu ochii strălucind.

– Toată lumea a spus că își va lua vreo două săptămâni libere, așa că voi putea să le văd pe toate.

Cei doi s-au ținut de mână și au strigat, apoi s-au îmbrățișat strâns din nou înainte de a se despărți. Era într-adevăr timpul să plece. Koi, care tocmai a ajuns la ușa de la intrare, s-a uitat din nou înapoi, spunând:

– O, da. Trebuie să strâng bani ca să-mi cumpăr un inel, dar dacă ai pe cineva pe care mi-l poți recomanda… Mă pricep la aproape orice, de la reparații casnice până la instalări.

– Bine, o să fac asta. Ai căutat pe internet?

– Da. Am făcut rezervări la câteva locuri. De asemenea, am rugat biroul să mă sune dacă apare vreo muncă la ei.

Apoi, când era pe punctul de a pleca, Ariel l-a oprit cu o expresie serioasă.

– Koi, nu te forța prea tare. Ești însărcinat.

– Păi…

Așa e, așa e.

Încă nu simțea că are un copil în burtă. De aceea aproape uitase de asta, dar când a văzut expresia lui Ariel, s-a simțit ruşinat pentru că ea părea să fie mai îngrijorată de starea lui fizică decât era el.

– Bine, o să am grijă.

– Bine. Dacă nu ai destui bani pentru inel, spune-mi. Am pus deoparte niște bani, așa că o să-ți împrumut eu. Poți să-mi dai înapoi mai târziu, așa că nu te forța prea tare acum.

– Mulțumesc.

Koi a părăsit apartamentul, recunoscător pentru bunătatea prietenei sale. În timp ce se îndrepta spre casă cu metroul ca de obicei, s-a gândit la ce se întâmplase în acea zi și a zâmbit.

Amintirile din copilărie i-au inundat mintea. De multe ori era certat pentru că nu a ținut ritmul sau a făcut greșeli, dar toată lumea îl încuraja și așteptau să reușească, iar când în sfârșit reușea, îl felicitau cu o bucurie și mai mare. Nu putea să nu se simtă copleșit când se gândea că îi va revedea.

Nu s-a putut abține să nu râdă, și încă zâmbea larg când s-a întors acasă să-l aştepte pe Ashley.

– Bine ai venit, Ash.

Koi a auzit ușa de la intrare deschizându-se și s-a îndreptat repede spre ea. Când a văzut fața lui Ashley îndulcindu-se când l-a văzut, l-a îmbrățișat cu o expresie și mai strălucitoare. Ashley, care îl îmbrățișase la rândul lui ca și cum era ceva firesc, l-a sărutat, iar Koi și-a deschis imediat gura.

Ashley, care îi sugea ușor buza inferioară, și-a înclinat curând capul, și-a lipit buzele și și-a introdus limba. Limba care a lins ușor carnea fragedă din interior a găsit limba lui Koi și a mângâiat-o.

Koi a închis ochii, a tremurat ușor și l-a îmbrățișat de gât. Ashley, care a tras limba lui Koi și o mușcă ușor, schimbă unghiul și-și lipi buzele de cealaltă parte.

Sărutul a devenit treptat mai profund și nu dădea semne că s-ar fi terminat. El simțea din contactul trupurilor lor. Inima lui Koi bătea cu putere, de parcă era pe punctul de a exploda, iar trupul lui îl durea. Era greu să reziste dorinței de a-i da jos pantalonii, dar și-a adunat toată răbdarea, a oprit sărutul și și-a întors capul într-o parte.

– Cina va fi gata în curând… Nici ieri nu ai mâncat cina…

– Am mâncat.

Ashley a încercat să-l sărute din nou, dar Koi a refuzat mai ferm de data asta.

– Ai mâncat acum mult timp. Era rece și fără gust… Ar trebui să mănânci la timp. E bine pentru organism să mănânci regulat.

Critica era un sfat firesc pentru sănătate, dar, în mod imprevizibil, dar asta îl opri pe Ashley. Când se încruntă și aruncă o privire spre burta lui Koi, acesta își dădu seama că Ashley interpretase cuvintele lui complet diferit decât intenționase el. Totuși, în cele din urmă, a obținut ce a vrut. Ashley a suspinat și l-a lăsat să plece cu regret. Koi s-a simțit vinovat când i-a văzut reacția.

– Cred că sunt singurul care nu se gândește la copil…

– Despre ce vorbești?

Ashley, care reuși să înțeleagă mormăitul încet, a întrebat îndruntându-se. Koi a ezitat, apoi a vorbit sincer.

– Când vorbeam cu Elle mai devreme, ea mi-a spus să nu mă forțez prea tare, că sunt însărcinat.

Se scărpină în cap și continuă să vorbească ruşinat.

– Dar nu-mi vine deloc să cred, așa că, sincer, uit de cele mai multe ori că am un copil. Pentru că ceilalţi oameni țin mai mult la mine și au grijă de mine, îmi pare puțin rău pentru copil…

Ashley s-a uitat în jos la Koi fără să spună nimic. De fapt, nici el nu era îngrijorat pentru copil. Își făcea griji că sănătatea lui Koi s-ar deteriora dacă copilului i s-ar

întâmpla ceva rău, dar Koi credea exact opusul.

Nu e rău.

Ashley a decis să profite imediat de această ocazie. În loc să clarifice neînțelegerea lui Koi, el a spus în schimb:

– O să mă gândesc mult la asta de acum încolo. Nu vrei ca bebelușul să se îmbolnăvească, nu-i așa?

– Da.

Koi a dat din cap ascultător.

– O să fiu atent, cu siguranță.

– O să circuli cu un taxi?

– Da, o să circul.

Koi ascultă cuminte, spre deosebire de obicei. Abia atunci Ashley își dădu seama că era o mare realizare că reuşise să-l lase pe Koi însărcinat. Simțind că expresia lui se relaxează, îl sărută ușor pe Koi pe buze.

– Bine.

Koi i-a zâmbit înapoi, fără să știe ce înseamnă asta. Tocmai când simțea nevoia să-l împingă, să-l doboare din nou, a sunat soneria. Koi a zâmbit fericit și a trecut repede pe lângă Ashley spre ușa de la intrare.