– Poftim?! Ah!

Speriat, Koi a alunecat cu cuțitul în timp ce tăia friptura și a scos un strigăt. Zgomotul neplăcut al lamei care zgâria farfuria l-a determinat să se strâmbe inconștient, în timp ce-l privea alarmat pe Ashley, care stătea alături de el.

Ashley, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, își tăie calm friptura și a spus:

– M-am ocupat de asta. Nu va mai apărea în fața ta, așa că nu-ți face griji.

– Stai, cum…?

Koi a clipit, confuz — apoi, brusc, ochii i s-au mărit.

– Nu se poate… Ash, vânătaia aia de pe maxilarul tău – de asta…?

– Nu-ți face griji. L-am lovit și eu. Probabil mai tare decât m-a lovit el pe mine.

Ashley repetă cuvintele lui Koi de mai devreme, spunându-le ca pe o glumă — dar era adevărul gol-goluț. Nelson era bătut până la un pas de moarte.

Dar Koi, neștiind asta, crezu că Ashley doar se prefăcea ca să-l liniștească. Ochii îi tremurau în timp ce se uita la Ashley.

– Te doare foarte tare? Adică… desigur că te doare. Ce ar trebui să fac?

Koi nu-și putea lua ochii de la urma roșie care încă mai persista pe maxilarul lui Ashley. Ashley a dus o bucată de friptură la gură și a răspuns firesc:

– E suportabil.

În timp ce începea să mestece, se încruntă ușor. O, nu… probabil că doare foarte tare. Fața lui Koi deveni palidă. Ashley luă o înghițitură de vin și continuă:

– Oricum, nu mai trebuie să-ți faci griji pentru Nelson. Nu se va mai apropia de tine.

– Bine… a mormăit Koi slab.

În acel moment, Nelson era ultima lui grijă. Pe tot parcursul mesei, arunca priviri furișe spre maxilarul lui Ashley, abia atingându-și mâncarea. Spre sfârșitul mesei, luă cuvântul.

– Ash, pot să te ajut cu ceva? Spune-mi orice. Voi face tot ce pot.

Ashley, terminându-și vinul, îi zâmbi. Era un “da”? Koi lăsă umerii în jos, nesigur. Apoi Ashley își turnă mai mult vin în pahar și răspunse:

– E ceva.

– Serios? Da, spune-mi! Orice!

Koi s-a înviorat, așezându-se mai drept, aşteptând. Ashley, abținându-se să spună ce voia cu adevărat, i-a adresat o altă rugăminte.

– Deocamdată… aș vrea să mă ajuți cu munca mea. Ar fi bine?

– Desigur! O voi face, orice ar fi.

Nici măcar nu s-a gândit o clipă. Ashley se încruntă și mai mult. Obiceiul ăsta de a fi imediat de acord — chiar ar trebui să-l corecteze. Era în regulă dacă o făcea doar pentru Ashley, dar dacă se comporta așa în preajma oricui altcuiva, era o problemă uriașă. Fața lui Ariel îi trecu prin minte lui Ashley.

Nu, mai bine îl închideam undeva. Dacă ar fi aparținut doar lui Ashley, problema era rezolvată. Era mult prea periculos ca şi Koi să se comporte așa cu alții. Dar cu Ashley? Acea disponibilitate era de-a dreptul adorabilă. Nu era nevoie să schimbe nimic – trebuia doar să se asigure că nu pleca niciodată.

Necunoscând gândurile lui Ashley, Koi întrebă cu precauție:

– N…Nelson nu a venit să te caute mai întâi sau să încerce să-ți facă rău, nu-i așa?

Ashley nu a răspuns – a luat doar o înghițitură de vin. Fața lui Koi a devenit imediat palidă ca a unei fantome.

Ashley lăsă tăcerea să planeze pentru o clipă, apoi spuse firesc:

– E în regulă. Totul era rezolvat, într-un fel sau altul.

Koi nu avea cum să confirme vreodată adevărul. Nelson nu avea să mai vorbească niciodată.

Ashley a adus din nou vorba despre asta după ce au strâns masa și s-au mutat în salonul de ceai, unde au servit împreună ceai și prăjituri.

– Koi, te-ai interesat deja de următorul tău loc de muncă?

– Poftim? O, păi… nu.

Nu putea rămâne aici pentru totdeauna. Koi a adăugat repede:

– M-am uitat la câteva locuri, dar încă nu am avut niciun interviu. Am trimis câteva e-mailuri, așa că ar trebui să primesc răspunsuri în curând.

Prea sârguincios pentru binele lui…

Ashley clătină din cap în sinea lui, dar stimulă că nu observă.

– De fapt, tocmai s-a eliberat un post la o firmă pe care o cunosc. Mă gândeam să te recomand. Ce părere ai?

– Poftim?!

Koi clipi surprins de oferta imprevizibilă. Ashley continuă:

– Este o firmă de design interior – atât rezidențial, cât și comercial. Caută pe cineva cu experiență. M-am gândit să le propun numele tău, dacă ești interesat.

– O, o, da! Desigur!

Dacă era un loc recomandat de Ashley, trebuia să fie de încredere. Koi dădu din cap cu entuziasm, cu ochii strălucind, și zâmbi larg pentru prima dată după mult timp.

– Mulțumesc, Ash… Mă ajuți chiar și să-mi găsesc un loc de muncă…

Cum ar fi putut să-i răsplătească toată această bunătate? Tocmai când începea să se simtă din nou nefolositor în comparație cu Ashley, suspinând în tăcere, Ashley a adăugat brusc:

– Există o condiție.

– Poftim?!

Koi se încordă instantaneu. Ashley făcu un gest cu mâna, de parcă nu conta.

– Nimic serios. Doar un examen medical.

– Examen medical?

Koi clipi, nedumerit. Ashley continuă pe un ton relaxat:

– Știi tu, un control medical de bază înainte de angajare. Nu ai de ce să-ți faci griji — e o procedură de rutină. Firma acoperă costurile.

Ashley strânse ușor ochii, zâmbind.

– Gândește-te la asta ca la un control gratuit. Nu e o afacere rea, aşa e?

– D…da…

Koi dădu din cap, amețit. Ideea unui control medical îi părea complet străină – nu pusese niciodată piciorul într-un spital în toată viața lui.

– Probabil e o firmă uriașă dacă oferă astfel de lucruri… a mormăit Koi.

Ashley îi enumeră beneficiile firmei: asigurare, salariu bun, chiar și o mașină pentru navetă. Ochii lui Koi se măriră cu fiecare cuvânt. Îi plăteau benzina. Îi acopereau cheltuielile de spital dacă se îmbolnăvea.

– Există chiar o astfel de firmă?

Cu cât discuția se prelungea, cu atât vocea lui Koi devenea mai înaltă. Ashley își sorbea calm cafeaua.

– Majoritatea firmelor decente oferă atâtea. Este standard și pentru firma mea de avocatură.

Da, pentru cineva ca tine, gândi Koi cu amărăciune. Pentru Ashley, acele beneficii erau ceva firesc — dar Koi abia reușise să găsească slujbe care să ofere măcar o asigurare. Aproape că se simți deprimat… dar își reveni imediat.

– Mulțumesc, Ash. Înseamnă foarte mult pentru mine. N-am avut niciodată o slujbă decentă. Lucruri de genul ăsta nu erau niciodată “standard” pentru mine.

Recunoscător din nou, Koi zâmbi. Ashley răspunse zâmbetului și spuse:

– E bine și pentru mine. Nu trebuie să-mi mulțumești.

– Poftim?!

Koi părea confuz. Ashley ridică ușor și lăsă mâinile în jos.

– Dacă ești în siguranță, pot să mă relaxez.

– O…

Amintindu-și cât de mult îl ajutase Ashley din nou, Koi nu putea lăsa lucrurile așa. Cu fața înroșită, șopti un “Bine” încet. Ashley îi privi fața pentru un moment îndelungat, apoi vorbi.

– Koi. Vino aici.

– Poftim? Bine.

Amintindu-și conversația pe care au avut-o mai devreme la cină, Koi se mișcă fără ezitare. Când se apropie, Ashley întinse brusc mâna.

– Ah!

Koi a țipat când era tras în față. Ashley l-a tras în poală, așezându-l pe una dintre coapsele sale late. Koi a clipit rapid, complet agitat, în timp ce Ashley l-a privit direct în față și a spus:

– Dacă te sărut acum, teoretic ai putea să mă dai în judecată pentru hărțuire sexuală.

– Poftim?! De ce aș face asta?

Koi se gândi în sinea lui: Inima îmi bate atât de tare doar pentru că eşti cu fața atât de aproape.

Eu sunt cel care vrea să te sărute.

De parcă i-ar fi citit gândurile, Ashley șopti:

– E altceva dacă tu ești cel care mă sărută.

Inima lui Koi se izbi de piept. Bătea ca nebuna.

Ashley încă se uita fix la el — așteptând ca şi Koi să facă primul pas.

Atras ca și cum era sub vrajă, Koi se aplecă. Dar, brusc, un gând îi trecu prin minte: Stai, dacă eu sunt cel care o face… n-ar putea să mă acuze de hărțuire?

Ashley încă aștepta. Koi înghiți în sec și se hotărî.

E în regulă. El a spus că pot. Mi-a dat permisiunea.

Tremurând de nerăbdare, Koi se aplecă în față. Putea să vadă cum genele lungi ale lui Ashley coborau. Koi își deschise buzele, cu respirația tăiată, iar marginea acestora îi atinse buzele lui Ashley.

– Pot?

Chiar înainte de sărut, Koi șopti întrebarea. Ashley nu răspunse — doar întinse mâna, îl apucă pe Koi de ceafă și le lipi buzele.

Koi a răsuflat și și-a înfășurat instinctiv brațele în jurul gâtului lui Ashley.