Atunci şi-a revenit.

Grayson a clipit din ochii pe jumătate deschiși, cu buzele tremurând. A zâmbit ușor și a mormăit:

– Dane…

Vocea lui slabă îl determină pe Dane să înlemnească. Ce naiba…

– Ce s-a întâmplat? Nu te-ai dus la petrecerea cu feromoni?

Trupul lui Grayson era îmbibat de parfumul unui Omega. Parfumul îi învăluia întreaga ființă – ceva ce nu era posibil pentru un Alfa dacă nu ar fi participat la petrecerea cu feromoni. La întrebarea lui Dane, Grayson chicoti ușor și răspunse:

– Da, am fost.

Văzând că Dane încă se încrunta, a mormăit ca și cum ar fi povestit ceva:

– Voiam să extrag feromonii cu medicamente, dar nemernicul de Stewart nu era acolo… Așa că a venit un alt membru al personalului să-mi facă injecția și, la naiba… a făcut un lucru groaznic… Medicamentul s-a scurs din fluxul meu, iar idiotul ăla a spus că brațul meu ar putea să înţepenească, apoi a început să plângă. Ridicol… de ce naiba plângea? E brațul meu, nu al lui…

Grayson a râs din nou, cu vocea răgușită. Dane l-a privit șocat. “Ce naiba spunea…”

Era clar că era drogat și își pierduse memoria. Faptul că se întorsese în viață era un miracol. Instinctele sale probabil că îl ghidaseră înapoi acasă, dar leșinase înainte să apuce să intre în cameră.

Dane a pus cap la cap situația, dar rămăseseră prea multe întrebări fără răspuns.

– Erai la petrecere, dar ai încercat să extragi feromonii cu medicamente? De ce?

Incapabil să înțeleagă, a întrebat. Grayson a răspuns firesc:

– Dacă nu voiam să fac sex, trebuia să folosesc medicamente…

– De ce ai face asta?

Dane tot nu înțelegea. Exista o metodă ușoară și sigură de a elimina feromonii – de ce să ocolească, atunci când era deja la petrecere?

– De ce, hm…

Văzând expresia enervată a lui Dane, Grayson zâmbi larg și spuse:

– Pentru că nu pot să fac sex cu nimeni altcineva în afară de tine.

Dane rămase mut, privindu-l fix. Sunetul ploii răsuna puternic între ei.

În fața privirii uimite a lui Dane, Grayson își continuă mărturisirea:

– Feromonii… M-am gândit că poate nu era nevoie să-i extrag, dar tata s-ar fi supărat… Eram îngrozit că o să înnebunesc și o să-ți fac rău… Nu pot face asta, nu-i așa?

Cuvintele lui erau incoerente, nefiind clar dacă era din cauza rutului sau a efectelor secundare ale medicamentului. Dar un lucru era sigur: Grayson era departe de a fi în toate mințile.

“Ce ar trebui să fac?” se gândi Dane, simțindu-se enervat. Cunoștea tot felul de tratamente de urgență, dar niciunul nu se aplica în acest caz. Cum ar trebui să gestioneze această situație cu un Alfa suprem? Cum putea un medicament să aibă efecte secundare asupra unui Alfa suprem? Nu avea sens!

În timp ce Dane era pierdut în gânduri, ochii încețoșați ai lui Grayson se uitau în jur.

– E ciudat… De ce ești aici? Eu eram cu siguranță la petrecere… a mormăit el, înclinând capul. Își revenea în fire? Prins între realitate și iluzie, Dane nu știa cum să răspundă.

În momentul în care ezită, starea lui Grayson se înrăutăți brusc.

– Ah… Ah…

– Grayson!

Acesta a început brusc să aibă convulsii și să vomite. Dane s-a grăbit să-l sprijine, dar spasmele nu se opreau. Grayson tremura violent, gâfâind după aer, respirația lui fiind neregulată. În ritmul ăsta, ar fi putut să nu mai respire deloc.

Dane era pe punctul de a se ridica atunci când Grayson îi apucă brusc mâna cu putere.

– Ce… Ce faci?

Dane aproape că și-a pierdut echilibrul, surprins. Grayson a ridicat privirea și a întrebat:

– Unde te duci?

Vocea lui era răgușită, amestecată cu respirații greoaie. Dane clipi și răspunse încet:

– Dă-mi drumul. Mă duc să iau apă…

– Nu pleca!

Grayson deveni palid și strigă:

– Nu pleca, Dane. Te rog, nu pleca.

– Așteaptă o clipă. Dă-mi drumul, mă întorc imediat…

Dane încercă să-și elibereze mâna, dar strânsoarea lui Grayson rămase surprinzător de puternică. Se agăță disperat:

– Am greșit!

Dane înlemni în timp ce încerca să-și retragă mâna.

Grayson era palid ca ceara, cu o expresie plină de disperare.

– Nu o să te mai întreb… Nu o să mai fiu curios în legătură cu tine… Chiar dacă nu o să aflu niciodată, chiar dacă nu o să-mi spui niciodată, o să fie bine.

– Miller.

– Te rog, Dane. Te rog.

Vocea lui Grayson tremura. Punând toată puterea în strânsoarea mâinii, el imploră:

– Nu mă abandona!

Dane tăcu, privindu-l doar pe bărbatul matur care îl implora.

Ah!

Mirosul feromonilor se intensifică, inundând camera cu o aromă dulce.

Nu doar Grayson – ci și mintea lui Dane se topise. Expiră încet.

Ochii mari ai lui Grayson reflectau chipul lui Dane – ochi care păreau gata să plângă, să râdă, să se înfurie sau poate doar plini de prostie.

Grayson nu putea descifra emoțiile complicate din acea privire.

Apoi…

– Poftim?!

Dane îl apucă brusc pe Grayson de guler.

Înainte să poată reacționa, era tras în față, iar buzele lui erau acoperite instantaneu de cele ale lui Dane.

Ochii lui Grayson se măriră de șoc.

“Ce naiba? Încă visez?”

Nu-i venea să creadă, dar senzația buzelor lor lipite era reală.

Și asta nu era tot – Dane îi deschise cu forța buzele cu limba, explorând interiorul. Limba lui groasă se împletise cu cea a lui Grayson, mângâindu-l și devorându-l.

Senzația umedă îl trezi brusc pe Grayson.

Era real.

Dane îl săruta cu adevărat.

Era real – atât de real încât era șocant.

Modul în care limba lui se învârtea pe interiorul obrajilor îl determina pe Grayson să se încordeze în partea inferioară a trupului.

De ce?

De ce se întâmpla asta?

De ce Dane era… cu el?

Capul îi era plin de semne de întrebare, dar trupul său acționa din instinct.

Grayson închise ochii, abandonându-se sărutului, lăsând deoparte orice logică.

Saliva lor se amestecă.

Își înfășură cu nerăbdare brațele în jurul taliei lui Dane, iar cu cealaltă mână îi strânse pieptul.

“Doamne!”

Dane nu-i îndepărtă mâna, chiar dacă îi cuprinse pieptul plin și moale.

În schimb, continuă să-l sărute cu indiferență.

“Deci asta trebuie să fie un vis.”

Grayson era convins.

Nu era posibil ca asta să se întâmple în viața reală.

Pentru că…

– De ce?

Dane se retrase ușor și întrebă cu voce gravă.

Respirația lui era la fel de sacadată după sărutul prelungit.

Grayson îl privi și răspunse:

– Este un vis, nu-i așa?

– Poftim?!

Dane se încruntă. Grayson zâmbi amar.

– Tu nu ai fi niciodată atât de blând cu mine. Desigur, este un vis.

El râse disprețuitor.

– Nici măcar nu te obosești să vorbești cu mine.

Dane tăcu.

Punându-și o mână pe frunte, privi tavanul și scoase un suspin lung.

– Ah…

Nu se mișcă.

Nenumărate gânduri îi trecură prin minte, dar, în realitate, totul se întâmpla într-o “clipă”.

Odată ce lua o decizie, nu ezita niciodată și nu se uita înapoi.

Nici măcar acum.

– Ah!

Dane îl apucă brusc pe Grayson de guler și îl ridică în picioare.

Grayson a țipat de șoc când era tras în sus și aruncat pe pat.

Trupul său masiv a sărit pe saltea și, înainte să apuce să reacționeze, Dane s-a urcat pe el, l-a tras de guler și i-a smuls cămașa.

În timp ce Grayson privea uimit, Dane se așeză deasupra lui, îi desfăcu pantalonii și declară:

– Hai să ne-o tragem! Hai să facem sex!

– Ce? Ce ai spus?

Grayson era prea uimit ca să răspundă.

Dane a spus răspicat:

– Te voi ajuta să-ți eliberezi feromonii.

Înainte ca şi Grayson să poată procesa informația, Dane îi apucă mâna și i-o așeză pe pieptul său.

– Haide. Atinge-mă cât vrei.

Bătăile inimii lui Grayson au depășit imediat 200 pe minut.