Dane privea melancolic ceașca de cafea, în timp ce Darling adulmeca și zgâria masa cu labele. Pentru oameni, mirosul cafelei era minunat, dar pentru pisici era cu totul altceva.

Nu putea să-l învinovățească.

Cu un suspin de resemnare, Dane acceptă situația și observă în tăcere pisica zgâriind masa ca și cum ar fi săpat într-o cutie cu nisip. Apoi, se ridică, o luă pe Darling și o așeză pe turnul pentru pisici, așteptând să se liniștească înainte de a se întoarce la locul său.

Sperase să se bucure de un ceai liniștit după-amiaza, dar un fulger brusc străbătu cerul de afară. Din fericire, pisica oarbă și surdă doar clătină o ureche la sunetul tunetului, fără să arate nicio altă reacție.

Așezat lângă masa de ceai de lângă fereastră, Dane a luat o înghițitură de cafea și s-a uitat afară. Peisajul care îl fascinase când intrase în cameră căpătase acum o altă nuanță sub cerul înnorat.

Privi ploaia care cădea torențial prin fereastră. Într-o regiune în care ploua rar, această priveliște îi părea necunoscută, dar îi aducea și un sentiment de calm.

“Se pare că azi va fi o zi liniștită…” se gândi el absent, luând încă o înghițitură de cafea.

– Ah!

Clătinând din cap, suspină. Dacă era o zi lucrătoare, ar fi putut să-și petreacă timpul fără să facă nimic. Dar, desigur, trebuia să fie ziua lui liberă. În ultima vreme, norocul lui era groaznic.

În timp ce își golește ceașca cu enervare, un sunet se amestecă cu ritmul ploii. Nu îi ia mult să îl recunoască – sunetul maşinii lui Grayson trecând în viteză în depărtare.

“Unde se duce tipul ăla pe vremea asta?”

Gândul i-a trecut scurt prin minte, dar l-a alungat repede.

“Nu mă priveşte.”

Zilele treceau. Grayson părea să fi renunțat să-l convingă pe Dane. Devenise neobișnuit de tăcut. Dane continua să se comporte ca și cum Grayson nu ar fi existat, iar cei doi trăiau sub același acoperiș fără să schimbe un singur cuvânt. Era ca și cum ar fi locuit în două lumi separate, ignorându-se complet unul pe celălalt.

Dane hotărâse deja să îndure timpul rămas și apoi să plece. Era o greșeală încă de la început. Dane nu știa ce așteptări avea Grayson Miller de la el. Dar pentru Dane Striker, dragostea și atașamentul profund față de cineva erau imposibile.

Rezultatul inevitabil urma să vină mai devreme decât se aștepta.

Încă o lună.

După aceea, va pleca. Grayson Miller va găsi pe cineva nou, ca întotdeauna, și nu se vor mai vedea niciodată.

“Așa era mai bine”, se gândi Dane în timp ce ridică ceașca de cafea la buze, doar pentru a-și da seama că era goală.

După ce mai stătu o vreme, se ridică, duse ceașca goală la tejghea, o spălă, o așeză pe suport, apoi se întoarse la locul său pentru a-și petrece timpul. În cele din urmă, se duse la culcare.

Un alt fulger înfiorător a luminat cerul, urmat de un tunet puternic. Dincolo de fereastră, sunetul rece al ploii continua fără încetare.

─ ▪ ─

Chiar dacă şi camera lui era cea mai îndepărtată de sala de banchet, unde petrecerea era în plină desfășurare, mirosul feromonilor încă umplea aerul.

Grayson zăcea pe pat, cu ochii închiși, respirând greu. Inima îi bătea cu putere în piept, până la punctul în care îl durea. Scoțând un geamăt slab, o auzi pe gazda petrecerii uitându-se la el.

– Te simţi bine, Grayson? De ce ai o acumulare atât de mare de feromoni?

– Mă simt bine. Unde e Stewart? a întrebat Grayson între respirații sacadate.

– Unde e Stewart?

Gazda petrecerii îl privi surprinsă.

– Nu e aici în seara asta.

Expresia lui Grayson se întunecă imediat. Gazda ezită, dar nu putea minți.

Norman Stewart.

Un doctor indispensabil atunci când Alfa supremi se confruntau cu nişte complicații. Nimeni nu le înțelegea fiziologia mai bine decât el. Mai ales când venea vorba de Alfa supremi, Stewart era cel mai bun. Consultarea lui pentru orice problemă fizică devenise practic o rutină.

Era deosebit de util pentru extragerea feromonilor. La petrecerile cu feromoni, gazdele îl invitau de obicei ca măsură de precauție, așa că venirea aici însemna de obicei o întâlnire garantată cu el.

– Nu era la institutul de cercetare, așa că am venit aici… a mormăit Grayson pentru sine. Gazda îi răspunse:

– Așa este. Este în concediu. Dar a spus că a lăsat personal în urmă, așa că, dacă se întâmplă ceva, ei sunt disponibili pentru urgențe…

– Cheamă-i!

Grayson îl întrerupse, fără să aștepte să termine.

– Cheamă-i chiar acum!

– Grayson!

Gazda a suspinat și a făcut o altă sugestie.

– Nu te comporta așa. Pot să aduc câțiva Omega care să se ocupe de asta pentru tine. Ar fi mai ușor și mai sigur. De ce să te mai ocupi de extragerea feromonilor?

Apoi, încruntându-se, a adăugat:

– Chase a devenit dependent de metoda asta. Vrei să urmezi același drum?

“Dacă nu e cineva pe care îl iubesc, nu vreau să fac sex cu nimeni.”

Cuvintele pe care fratele său mai mic i le strigase odată îi reviniseră brusc în minte. Grayson râse slab.

– Cred că sunt doar puțin ciudat.

– Ah!

Gazda a scuturat capul exasperată și a părăsit camera.

Grayson închise ochii, mintea lui fiind încețoșată. Simțea că plutește, inima îi bătea nebunește, iar membrele îi erau slăbite.

“Ce este această senzație ciudată?”

Trupul îi ardea ca și cum ar fi avut febră, dar vârfurile degetelor îi erau amorțite.

– Aah!

Expirând tremurat, mintea lui Grayson a început să rătăcească. Apoi, o siluetă a apărut brusc în gândurile lui.

“Îmi pare rău, Dane.”

A mormăit el în somn, iar ca răspuns, auzi:

“E în regulă, prostule.”

Ciudat, Dane zâmbi și își înfășură brațele în jurul gâtului lui Grayson.

Ah!

Nasul îi ustura.

“Te iubesc, Dane.”

“Ești… al meu…”

– Grayson Miller!

La strigătul brusc, Grayson se strădui să deschidă ochii. Vedea încețoșat, neclar. Se gândi să-i închidă, dar vocea care îl striga nu se oprea.

– Miller, trezește-te! Grayson Miller, la naiba!

Auzind înjurătura, își reveni încet în simțiri. Mintea lui încețoșată se limpezi treptat și își dădu seama că visase.

Când a deschis din nou ochii, a rămas uimit.

Chiar dacă era treaz acum, Dane era chiar în fața lui.

“Ce se întâmplă?”

La naiba!

Văzând expresia amețită a lui Grayson, Dane simți un val de neliniște.

Ce naiba se întâmplă?

Mirosul feromonilor era sufocant de intens. Probabil provenea de la o petrecere, dar aceste simptome…

Nu cu mult timp în urmă, Dane dormea profund. Dar mirosul copleșitor de feromoni îl trezise.

Când s-a trezit, a simțit parfumul dulce care îi umplea camera.

“A intrat Grayson aici?”

Dar nu, doar el și Darling erau în cameră, la fel ca atunci când adormise.

Ceea ce însemna…

Nu exista decât un singur răspuns.

Parfumul venea din camera de alături, cea conectată cu a lui.

Era atât de intens – nu se putea înșela.

Un ciclu de rut.

Dane rămase nemișcat pentru o clipă. Singura lui opțiune era să plece din conac.

Dar feromonii lui Grayson declanșaseră deja ceva în el. Fața i se înroși, pulsul i se acceleră – Dane strânse din dinți.

Nu era timp de ezitare. O luă pe Darling și ieși din cameră.

Totuși, în clipa în care a pășit pe hol, și-a dat seama de greșeala sa.

Mirosul feromonilor se răspândise pe tot coridorul – mai puternic decât în propria lui cameră.

De ce era atât de rău?

Motivul a devenit clar într-o clipă.

Grayson era întins pe podea, cu ușa dormitorului larg deschisă.

Văzând asta, Dane o lăsă pe Darling jos și alergă spre el.

– Grayson! Grayson Miller!

Oricât de mult l-a strigat, Grayson nu a răspuns.

“Ce naiba se întâmplă?”

Chiar dacă era un ciclu de rut, nu ar fi trebuit să fie atât de grav.

Era ca și cum…

Ca și cum era drogat.