Capitolul 48

Nu-ți dau drumul!

La întoarcere, Wu Suowei se încuraja pe sine:

– Fă-o, fă-o acum, încă 300 de metri până la intrarea în parc, nu va mai exista nicio șansă după asta; încă 200 de metri, toate eforturile tale de astăzi vor fi în zadar; 100 de metri, dacă nu faci nimic, se vor căsători!

O mașină claxonă în spatele lor. Wu Suowei își încleștă maxilarul.

– Atenție!

L-a apucat ușor pe Chi Cheng de mână, trăgându-l lângă el.

După cinci secunde, o mașinuță teleghidată trecu pe lângă ei. Un copil alerga după mașinuță cu telecomanda în mână, claxonând non-stop.

Încă se țineau de mână, niciunul nu voia să dea drumul. Wu Suowei a decis să facă tot ce-i stă în putință, oricum era întuneric, nimeni nu-și putea da seama ce făceau ei doi. Atâta timp cât Chi Cheng nu-și retrage mâna brusc, va continua să o țină așa. Chiar dacă Chi ar fi vrut să-i dea drumul, trebuia să-l țină strâns!

Mi-ai furat iubita, îți arăt eu ție!

Wu Suowei nu era obișnuit să se țină de mână cu un tip! Parcă ar avea o aventură cu o văduvă, e ca și cum ai fi intim cu cumnata lui. Iar începuse să transpire.

Chi nu se mai ținuse de mână cu nimeni de mult timp, parcă și uitase cum e să-ți bată inima cu putere. Nu credea că va ține de mână pe cineva cu o așa mână transpirată; palma lui Wu Suowei se lipise de a lui, niște ochi nesiguri îi atraseră atenția.

Chi și-a întins palma, simțea neliniștea lui Wu Suowei. Apoi, la rândul său, i-a strâns palma.

Mâna lui Chi Cheng era neobișnuit de mare, mai mare decât a unui tip obișnuit.

În plus, Chi Cheng are o priză destul de puternică, Wu Suowei simțea că-l apasă pe fiecare articulație. Era destul de dureros, dar ca să-l țină de mână încă puțin, nu îndrăzni să scoată niciun sunet.

Cei doi au mers o vreme așa, până când a sunat telefonul lui Chi.

Vocea lui Yue Yue se auzea din celălalt capăt al firului:

–  Am ajuns deja la intrarea hotelului, unde ești?

–  Vin în curând! Chi Cheng a închis.

–  Pleci? Întrebă Wu Suowei.

Chi a dat afirmativ  din cap:

–   Am o cină mai târziu.

–   Poți să pleci, spuse Wu Suowei politicos.

A strâns mai tare pumnul. Pe măsură ce degetele lui Chi se mișcau, Wu Suowei i-a strâns instant mâna mai tare, exercitând atâta forță încât dinții i se încleștaseră, venele i se umflaseră, avea deja pupilele dilatate.

 Nu-ți dau drumul! Nu-ți dau drumul! Vrei să pleci? Atunci rupe-mi câteva oase de la mână!

–  De ce nu pleci? spuse cu un zâmbet fals. Nu-i lăsa pe oameni să aștepte.

Chi se uita calm la Wu Suowei, cel din urmă rânjind sub privirea lui severă. I-a strâns din nou mâna și a continuat să meargă.

Wu Suowei și-a strecurat mâna în buzunarul lui Chi și i-a închis telefonul.

A urmat încă o plimbare lungă.

Astfel, Chi Cheng a încurcat trei persoane. În primul rând, pe părinții lui, care și-au amânat întâlniri ca să-și aștepte fiul și nora, dar nu au mai apărut; mai apoi pe Yue Yue, care știa doar locația hotelului, dar nu știa în ce cameră erau părinții lui și nici numerele lor de telefon, a așteptat acolo 4 ore, nu a putut da de Chi și aproape  l-a raportat la poliție. A reușit să dea de el în final, dar singurul răspuns pe care l-a primit a fost:

–   Mă pregătesc de culcare, data viitoare.

Orice progres pe drumul înapoi spre casă a meritat.

Au rătăcit fără țintă prin parc, din vest spre est, cu tălpile pantofilor aproape tocite, mergând în tăcere. Când s-au întors în punctul din care plecaseră și au simțit că momentul despărțirii se apropie, Wu Suowei a vorbit în sfârșit.

–   Hai să ne mai vedem.

Chi Cheng l-a frecat pe Wu Suowei pe cap, apoi a plecat.