Capitolul 47

Ce zi albastră!

În timp ce îl aștepta pe Chi Cheng, o tipă se holba la Wu Suowei din depărtare. După ce s-a plimbat puțin, s–a apropiat de el și l–a întrebat:

– Hei, chipeșule, poți să–mi dai numărul tău?

Chiar în clipa aceea, Wu Suowei a văzut mașina lui Chi Cheng parcată în fața lui.

– Îmi pare rău. A zâmbit politicos.

Femeia a plecat tristă, Wu Suowei a oftat în timp ce se uita la ea din spate.

Ce fund ferm, o risipă…

Chi Cheng a coborât din mașină cu privirea ațintită pe Wu Suowei. Hainele pe care le purta îi scoteau în evidență toate trăsăturile. Umerii lați, talia subțire, fundul bombat, picioarele lungi…

Apoi, când s–au întâlnit, Chi Cheng a vorbit primul.

– De ce porți …

Wu Suowei a rămas fără cuvinte.

Ce? Ce-a zis? Mă complimentează sau mă insultă? După privirea lui jucăușă și tonul batjocoritor, ceva nu era în regulă…

După runde de dezbateri, Wu Suowei își pierduse stăpânirea de sine, toate planurile pe care le făcuse înainte fuseseră dărâmate.

Așa că cei doi au mers prin parc fără să vorbească, timp de o jumătate de oră.

Wu Suowei s–a uitat la Chi Cheng, la privirea lui fixă ​​și lipsită de expresie.

A înjurat în sinea lui:

Cum poți suporta această tăcere? Nu știu ce să spun, măcar să spun ceva!

Chi Cheng a făcut–o intenționat. Nu știa ce gândea Wu Suowei, voia doar să vadă cât de mult se pregătise pentru el, invitându-l să dea ture în parcul unde nu erau decât niște bătrâni agenți de pază.

În cele din urmă, Wu Suowei a obosit și s–a oprit pe o bancă. Chi s–a așezat lângă el.

Erau atât de aproape unul de celălalt; dacă ar fi vrut să păstreze tăcerea, ar fi fost atât de jenant.

Wu Suowei își drese glasul și, în cele din urmă, vorbi.

– Astăzi, cerul… e chiar albastru…

După ce a spus asta, Wu Suowei a vrut să-și dea două palme.

De ce naiba mă port atât de stângaci cu un tip? Doar îmbrățișează– l! Mușcă– l! Ce e așa înfricoșător în a săruta un tip? Nu te va bate, nu te va certa…

Și–a încleștat pumnii și s-a întors cu capul spre Chi, uitând totul pe loc când zări fața acestuia.

În contrast cu jena lui Wu Suowei, Chi Cheng devenise sentimental.

Pentru prima data în 20 de ani, cineva îi spunea degajat că cerul e albastru. După ce a auzit atâtea vorbe dulci, îi stătea în fire să fie hotărât și să acționeze cu un scop clar. Și dintr-odată aude ceva atât de ridicol, atât de genial…

Când s–au ridicat în picioare, Chi a văzut că Wu Suowei se murdărise pe fund, așa că a dat să-l curețe.

Inițial, Wu Suowei a vrut să–i mulțumească, dar Chi Cheng nu se oprea. La început, scutura praful, apoi s–a transformat într–o bătaie ritmică. Ca și cum ar fi cântat la tobă, devenea din ce în ce mai entuziasmat.

– Ar trebui să fie curat acum… îi aminti Wu Suowei.

După ce Chi Cheng s–a oprit, nu a uitat să comenteze:

– Te-ai îngrășat, ai fundul mai mare.

După ce a spus asta, l– a plesnit din nou pe Wu Suowei peste fund cu multă forță.

Wu Suowei a scrâșnit din dinți de durere și s–a uitat furios la Chi Cheng, a vrut să înjure, dar apoi s–a gândit la vorbele lui Xiaoshuai. Dacă un tip îți atinge fundul, arată că este interesat de tine, așa că trebuie să profiți de această șansă și să-i răspunzi discret.

Chiar așa, și–a dat seama că și Chi se murdărise pe pantaloni.

Întinde mâna și fă-o, s–a gândit Wu.

Și–a adunat tot curajul și a întins mâna spre pantaloni, dar inima nu–i era suficient de puternică, așa că mâinile i s–au strâns, continuând să se convingă în sinea lui. După ce s–a plimbat o vreme, a început să se înveselească, să fie curajos și să întindă mâna spre el!

Sunt doar două bucăți de carne acoperite cu material, nu e otrăvitor, de ce ți–e frică?

Chi Cheng sesiză disconfortul lui Wu Suowei; acesta transpira, iar Chi se gândi că poate l-a făcut să sufere.

– Te doare? a întrebat Chi.

Mâna lui Wu Suowei deja atingea pantalonii lui Chi când acesta a retras-o brusc.

– Nu doare, e doar puțin amorțit, a spus Wu.

– Amorțit, a mormăit Chi, ai nevoie de ajutor?

Și Wu Suowei era bărbat, cum să nu înțeleagă ce gândea Chi Cheng?

Țipa în sinea lui.

– Da, spune da, ce șansă incredibilă! V–ați putea apropia dacă ai fi de acord!

Chi Cheng și–a întins mâna spre el.

Dar Wu Suowei l–a apucat imediat de mână, din reflex.

– Mulțumesc, sunt bine acum.